5,094 matches
-
putere să pot trece și peste asta! Ajută-i și pe acești nenorociți de lângă mine. Dă-le gândul cel bun... să vrea să trăiască. Și poate vom scăpa și de infernul ista” - gândea Costăchel, gâfâind epuizat. Stai! - a răsunat porunca gardianului din ghereta porții. S-au oprit în mijlocul drumului sub rafalele zloatei. Începând din față, numărați! - a ordonat cerberul. Unu... doi... trei... se auzeau glasurile deținuților, pierdute în vălmășagul vântului nemilos... De o săptămână atmosfera devenise violentă. Vântul pătrundea până la os
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trei... se auzeau glasurile deținuților, pierdute în vălmășagul vântului nemilos... De o săptămână atmosfera devenise violentă. Vântul pătrundea până la os. Deținuții nu aveau unde să se adăpostească. Târnăcopul și lopata au devenit obiecte de tortură. Roaba... calvar. Din adăposturile lor, gardienii urlau ca scoși din minți: „Mișcați-vă, trântorilor! Dacă nu faceți norma, nu mâncați! Ce credeți voi? Aici îi pension? Aici îi lagăr de reeducare prin muncă! Aici se construiește canalul Dunăre Marea Neagră, băi! Cea mai măreață operă”... Auzi-i
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
formației sale - fiecare la locul lui - așteptând stingerea. Se pregătea să se dezbrace și el pentru culcare. Ceva i-a atras însă atenția. În capătul dinspre intrarea în barăcă, în lumina slabă a becului, se profila o umbră... „Nu-i gardianul. E un deținut” - a gândit Costăchel. Cu o boccea în mână, omul privea descumpănit în toate părțile... Deși adus de umeri, părea totuși înalt. „Ce-o fi cu omul ista? O fi unul din cei nou veniți repartizat la mine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pentru a mă băga la bașcă - a pornit Costăchel să depene nenorocirile prin care a trecut până ce a ajuns acolo... Ce faceți, huhurezilor? S-a umflat orzul în voi și nu aveți somn? Stingerea!!! - a răcnit ca scos din minți gardianul. Cei trei au continuat să vorbească, în șoaptă. Așa-i aici, Filipe. Nu-i nici o deosebire față de infernul rusesc. Nici una! Acum, spune-mi despre tine. Să nu crezi, dragule, că aiștia depun prea mare efort să-ți pună în cârcă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de lângă drum... Au sărit în ajutorul lor și alți deținuți... Obrazul lui Costăchel era scăldat în lacrimi... Nu-și mai dădea seama cât mai au de mers până în lagăr... Formație, stai! Începând din flancul drept, numără! - s-a auzit urletul gardianului de la poartă. Unu... doi... trei... răsunau vocile deținuților, înnecate în valurile lapoviței neîndurătoare... Lipsește unul! Unde i? - a sărit gardianul ca ars. Este aici!... E ... mort! - a răspuns cu glasul sugrumat Costăchel... În prag de seară, două umbre își târau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dădea seama cât mai au de mers până în lagăr... Formație, stai! Începând din flancul drept, numără! - s-a auzit urletul gardianului de la poartă. Unu... doi... trei... răsunau vocile deținuților, înnecate în valurile lapoviței neîndurătoare... Lipsește unul! Unde i? - a sărit gardianul ca ars. Este aici!... E ... mort! - a răspuns cu glasul sugrumat Costăchel... În prag de seară, două umbre își târau picioarele prin colbul drumului... S-au oprit la fântâna din răscruce. Au scos apă și au băut fără grabă. Apoi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
blând și dulce avea să vină binevoitor să înflorească întreaga zi. Trecu pe lângă un grup de bărbați îmbrăcați în haine cadrilate. Erau deținuții de la penitenciarul de minimă securitate care săpau un șanț pentru montarea unei conducte de apă. Îi supravegheau gardieni cu pistoalele automate în bandulieră, care își fumau liniștiți obișnuitele țigări. La trecerea ei, cei mai mulți deținuți lăsară uneltele în pământ, privind-o cu interes masculin. Curând însă au fost readuși la lucrul lor de aspre porunci rostite de strașnicii oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
culoar, din primele zile când a ajuns în orfelinat, atunci când a adus-o tatăl ei acolo, după ce o înmormântatse pe mama lor în rochie de mireasă, cu trei copii plângând în jurul sicriului, cu tatăl lor scrâșnind din dinți și cu gardienii de o parte și de alta, înainte să o lase la orfelinat i-au îngăduit să se așeze pe o bancă în parcul din fața orfelinatului, atunci tatăl ei a început să-i cânte la vioară, a cântat până a simțit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rezistent fizic și psihic după „antrenamentele” din prizonierat, i-a înfruntat cu mult curaj pe anchetatori și nu a semnat nici una dintre declarațiile impuse, în ciuda tratamentelor inumane și a condițiilor dure de carceră. De altfel, la proces, profitând de neatenția gardienilor, tata s-a dezbrăcat de cămașa în zeghe, expunându-și întregii asistențe uluite corpul plin de răni și vânătăi, rezultat din „interogatorii”. După aflarea acestui secret, prin vărul său drept, Emilian Doboș, fostul notar al orașului Vama, coleg de carceră
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
câteva viraje prin oraș până când i-a venit ideea salvatoare. A tras autocamionul la primărie, și i-a depus, rând pe rând, pe toți, unul lângă altul, pe treptele din beton ale edificiului public respectiv. I-a mai lăsat vorbă, gardianului de servici: ai grijă să nu se fure vreo armă, ori vreun cartuș, iar mai către dimineață, care cum se va dezmetici, să fie sfătuit să se ducă la casa lui. Cum s-o fi descurcat, fiecare, cel de sus
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care-și petrec vremea la malul mării, întinzându-și aripile, în singurătatea lor. Dar eu nu mai am o astfel de posibilitate. Ireparabilul s-a produs. Cine știe? Poate chiar acum sau mai târziu, peste o oră, o patrulă de gardieni beți va veni să mă aresteze. N-am nici cea mai mică intenție să-mi salvez hoitul. De altfel, mi-ar fi imposibil să neg, chiar dacă aș șterge urmele de sânge. Dar înainte de a cădea în mâinile lor, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de dimineață. Dacă este adevărat ca fiecare are steaua lui în cer, mi-a trecut prin minte, a mea trebuie să fie îndepărtată, obscură, neînsemnată. Poate nici nu am o stea. Se auziră atunci din stradă strigătele unei bande de gardieni beți care treceau făcând glume obscene. Cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Tremurând de frică m-am dat de-o parte. Cântecul se răsucea în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cercul de foc ce-mi încingea craniul se făcuse și mai strâmt, și mai arzător, încât m-am scufundai subit într-un ocean confuz unde pluteau oribile fantome. Era încă noapte când am fost trezit de gălăgia unei bande de gardieni beți, care trecea pe stradă. Se înjurau grosolan și cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Îmi veni imediat în minte că în alcovul meu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cântecul, ca un bâlbâit care repetă fiecare cuvânt și care, abia ajungând la sfârșitul unui vers, trebuie s-o ia de la capăt. Cântecul ei biciuia carnea ca scrâșnetul dinților unui ferăstrău. Striga, apoi, brusc, tăcea. De-abia închisesem ochii, că gardienii beți se auziră dincolo de pereții camerei. Schimbau înjurături obscene și cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Mi-am spus în sinea mea: „Dacă voi cădea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spusese cu câteva minute În urmă. Alteori, te trezeai cu ordinul răsunându-ți În cap la deșteptare, ca și cum comenzile venite de sus ar fi fost Înnăscute, iar fiecare zi n-ar fi fost altceva decât o nouă venire pe lume. Gardienii și camerele de luat vederi lipseau cu desăvârșire. Nicăieri, În afara plăcuțelor cu Microsoft, nu era nici măcar un afiș cu „Nu atingeți! Pericol de electrocutare!“ sau „Atenție! Podea umedă“; evident că de plăcuțele cu „Exit“ nici nu putea fi vorba. Totuși
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am Încurajat. Asemenea deținuților care-și doresc ca măcar unul dintre ei să evadeze, presupun că toți, mai ales Julienne, am fi vrut ca el să reușească. Ani În șir, Perez-Blanco și-a săpat sârguincios tunelul, Însă de fiecare dată gardienii cu crucea roșie l-au prins la timp și l-au adus Înapoi. A Încercat cu gaz de eșapament, În garaj, dar vecinii au alarmat poliția. Apoi, cu frânghie și săpun, Însă cipurile de avertizare din organism au dat alarma
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
soarta nu a fost defel blîndă: N. Carandino și Andrei Ciurunga. "N. Carandino, arestat în '47 pentru crimă de trădare, a fost eliberat în '56. Iar în 5 martie '53, la moartea lui Stalin, s-a îmbrățișat cu bucurie cu gardienii și a primit porție dublă de mîncare. Cu toții au avut de ales zwischen Macht und Ohnmacht, între Putere și neputere. Altfel zis, neputință. După 23 august '44, li s-a interzis să publice cu numele deja consacrat lui P. P.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
intersecție, dar după viraj mai merse numai cîțiva metri, apoi se opri și lăsă mult pe o parte, clătinîndu-se pe marginea șanțului, ca un om beat. Din locul unde se afla, maiorul nu auzea voci. Văzu numai cum cei trei gardieni Înarmați năvăliră Îndată afară din cabină și luară poziție de luptă. Șoferul coborî mai tîrziu, scărpinîndu-se nedumerit În cap. Desigur, vorbeau ceva Între ei, se certau sau numai Își dădeau cu părerea. Unul Își aprinse o țigară. În acest timp
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zărit pe Pablo, i-a făcut semn să-l urmeze, un gest energic, mai degrabă de comandă. Am făcut și eu cîțiva pași În urma lor, dar deputatul m-a oprit cu același gest - dumnealui rămîne aici! s-a adresat unui gardian. Așa că a intrat numai Pablo. Nu mi-a convenit, dar nu prea aveam de ales. Intrasem În joc, Îmi luasem față de Pablo anumite angajamente, firește, cu condiția să facă dovada că pretențiile sale au cît de cît un suport În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din cloacele de orașe, cartierele muncitorești, proprietăți industriale, fabrici și mine vechi, care se Întindeau Între Edinburgh și Glasgow. Înăuntru, mirosul. Dezinfectantul. Nu există alt miros ca el. Asemănător cu un spital, dar mai stătut și mai infect. Tremuram cînd gardianul Josh Hartley mi-a deschis ușa celulei. Toate informațiile despre el fuseseră spicuite din fotografia aia deformată din Daily Record. Mă gîndisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut vreodată. A fost o dezamăgire. Anxietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nici măcar nu dau la buci? Sau oricum nar trebi să dea. E Împotriva reglementărilor. E Împotriva reglementărilor ca un prizonier din categoria asta să fie lăsat singur cu un ofițer, ca să nu mai vorbim de un polițist În vizită, dar gardianul era un tovarăș de la masoni. Mi-a acordat un timp În care să fiu singur cu el. Doar cinci minute. Mai mult decît suficient cînd ai fost școlit În disciplina treptelor alunecoase. Mă gîndisem că o să vreau să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Înspre Bestie. — Ce vrei! Ce vrei! a cotcodăcit el la mine, simțindu-mi ura și intențiile care duceau Într-un singur punct. CÎnd ofițerul s-a Întors, mîinile mele erau În jurul gîtului Bestiei, iar capul lui spart ricoșa de perete. Gardianul m-a oprit. M-a luat din locul ăla. Bestia Încă mai putrezește acolo, În Închisoarea aia psihiatrică. Obișnuia să fie agresat de personalul Închisorii, dar sper că de Împrejurarea aia Își amintește ca de ceva special. Sau poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de foame, scurmă prin gunoaie sau aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
decât să te facă jidan jegos. Ce cumplită descoperire - părinții mei care se-nșală întotdeauna... au dreptate! Iar ochiul meu - parcă ar fi fost aruncat în foc - și acum îmi și amintesc de ce. Smolka ne-a povestit că, pe Insula Diavolului, gardienii se distrau cu deținuții frecându-le ochii cu spermă și orbindu-i. O să orbesc! O șikse mi-a atins sula cu mâna și-acum o să rămân orb pe vecie! Doctore, sufletul meu e la fel de greu de înțeles ca și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Chiar și sunetul sau lumina au o anumită viteză. O altă problemă ar fi povestitorul. Determinările celui care relatează - cine, ce, unde, când și de ce. Distorsiunea generată de mediul de comunicare. Modul în care cel care transmite mesajul modelează faptele. Gardianul, cum îl numesc jurnaliștii, instanța care filtrează. Pentru că prezentarea înseamnă totul. Povestea din spatele poveștii. Unde: în tot felul de cafenele. Îmi scriu cartea, capitol după capitol, de fiecare dată în alt sătuc, în alt oraș, în altă parcare dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]