491 matches
-
despre animalul care ucide un om, nu era nici măcar un fapt divers semnificativ, după standardele presei de senzație de oriunde. Dar reportajul este, la timpul și locul scrierii sale, incriminat. El va fi reconsiderat și elogiat, ca model nu doar gazetăresc, dar și, sau mai ales, artistic. Deși se întâmplă în vremuri de clară brutalitate, evenimentele au enigmă. Frumoasa Olga, cu nume de rusoaică, își închide destinul în Delta Dunării. Ca misterioasa Rusoaică în Nistru, aceea însă doar imaginată, din romanul
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
apără. În miez de ianuarie, mediocritățile se prind zdravăn de pulpana lui Eminescu, să nu piardă cumva unica șansă de a li se reține numele. În fond, ce "valoare de întrebuințare" mai are azi Eminescu? Teoretic, opera sa (poetică și gazetărească) ar putea funcționa ca model și ca exemplu. Cine ar invoca-o drept posibil reper estetic, moral, civic, ar avea toate motivele să o facă. Practic însă, o asemenea investire e imposibilă. Eminescu ar putea fi un reper valoric pentru
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
îi dau în vremuri aberante (ultimii ani ai comunismului) reperul unei creații normale, iar meseria de gazetar îi asigură un temei, o face să se simtă un profesionist al scrisului. Jurnalul este împărțit în capitole, cu titluri-cîrlig, procedeu romanesc sau gazetăresc. Părțile finale, Ave Maria și Viața ca o corectură sînt, practic, două microromane, două bijuterii. Cel dintîi ține de ceea ce Radu Cosașu a numit "literatura mătușilor": este evocarea mătușii Maria, muncitoare care are ceva de Ana Roșculeț, de către nepoata ei
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
mai bună decât a lui, totuși întâlnirea dintre cei doi aspiranți la glorie literară este hotărâtoare pentru soarta nesigură a băiatului din Siliștea-Gumești. Ea înseamnă accesul într-un grup de prieteni care-l ajută să-și găsească slujbe în mediul gazetăresc, înseamnă debutul în pagina literară "Popasuri" a ziarului "Timpul" la care lucra Miron Radu Paraschivescu, liderul grupului. Marin Preda a citit ulterior și în cenaclul "Zburătorul", a fost recomandat de Lovinescu pentru postul de secretar de redacție la "Evenimentul zilei
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
fi asimilat în sfera literaturii, alături de speciile epice consacrate. Referindu-se, în capitolul Eliade lusitanul, la Jurnalul portughez al lui Mircea Eliade (Ed. Humanitas, 2006), criticul ieșean apreciază în genere conținutul lucrării, care cuprinde - între altele - referințe importante la activitatea gazetărească a tânărului Eliade, precum și un studiu despre Salazar, apreciat ca valoros. Specialist în lucrări de tip academic, Dan Mănucă deplânge, pe bună dreptate, deficiențele aparatului critic al ediției, care s-ar fi cuvenit să se ridice cu mult peste nivelul
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
Cosmin Ciotloș Sunt sigur că lui Răzvan Petrescu însuși această formulă, naivă, nu-i este tocmai necunoscută. Și nu-i sună tocmai injust. Calchiată după Cartea cea mai mică, matricea gazetărească antedecembristă care transforma în pagini de revistă întregul mister al unui debut în bună regulă, titulatura i-ar putea fi aplicată perfect, astăzi, masivului volum de publicistică Foxtrot XX. Camuflate atât cât să pară într-adevăr narațiuni, iar nu articole
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
revistei mureșene Vatra, citim surprinși (pozitiv, cum altfel?) un grupaj de poezii semnat de Mircea Horia Simionescu. Atunci când autorul atâtor masive și subtile romane, prozator prin excelență ca și colegii săi de grupare târgovișteană, își încearcă mâna de poet, evenimentul gazetăresc e ca și asigurat. Iată și o mostră: "acu' trecu pe-aici dumnealui/trecu și nemăsurata cu scara/luna nouă vine cu gând bun și cuțit/am văzut-o n-am crezut-o//zice ca din carte să ne ținem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
miturile culturale ale poporului român, Fănuș Neagu se află, inclusiv stilistic, în cel mai de jos punct al scrisului său. Deplângând o realitate (aceea a diminuării numărului de cititori în special din pricina prețului cărții), el reactivează, de fapt, un clișeu gazetăresc specific anilor nouăzeci. E complet rupt de realitatea de la noi și de aiurea. Tinerii i se par, in corpore, impertinenți și contraculturali. În afară de Răzvan Voncu și de Andrei Milca, reperele lui sunt fie sedimentate în timp (cazul criticului Eugen Simion
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
Nemira arăta publicului românesc o latură mai puțin cunoscută a savantului Ioan Petru Culianu. După ce se traduseseră lucrările sale de referință în domeniul istoriei religiilor (Eros și magie în Renaștere, Gnozele dualiste ale Occidentului, Experiențe ale extazului), apăreau atunci textele gazetărești și câteva interviuri ale discipolului eliadian, puse sub titlul unui text mai vechi al acestuia, din 1987: Păcatul împotriva spiritului. Volumul a fost reeditat în cadrul seriei Culianu de la Polirom, în 2005, și a fost reluat acum, în 2013, cu tot cu cele
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
tot ceea ce ar putea completă, într-un fel sau altul, dosarul morții lui Marin Preda. A rezultat un corpus de texte și fotografii de mare interes pentru istoria literară. Singurul fapt regretabil este că autoarea le tratează într-un stil gazetăresc, sugerând mereu că ele duc la concluzii senzaționale. Concluziile nu sunt senzaționale - sunt cam aceleași la care se ajunsese și pe cale intuitivă. Cu adevarat senzațională este existența acestor documente, care conferă o concretețe dramatică reprezentării noastre despre sfârșitul scriitorului. Întrebarea
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
instituții, ci merge mai adînc în spiritul locului. De la cafenelele și terasele Vienei, adevărate pepiniere din care se recoltau numele de prim-plan ale vieții artistice, pînă la arhitectura clădirilor sau moravurile oamenilor, de la psihanaliza lui Freud pînă la polemicile gazetărești ale unui Hermann Bahr sau Karl Kraus (o altă butadă din epocă spunea: "există două lucruri cu care nu se poate lupta, deoarece sunt prea mari, prea grase și nu au nici cap și nici picioare: Karl Kraus și psihanaliza
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
au trăit pe viu trecerea de la regnul interbelic la fauna postbelică, cu schimbarea radicală a condițiilor de expresie. Gazetăria asupra căreia Ana Selejan s-a oprit cu stupoare îndreptățește o analogie de principiu: „Glasul Patriei“ este fenomenul Pitești în variantă gazetărească, o malformație în care victimele asupra cărora reeducarea a prins au devenit niște voci al căror talent i-a lăsat în urmă pe autorii morali ai experimentului. Ideologii marxiști din acei ani - Radu Florian, Chișinevschi, C.I. Gulian și subalternii - trebuie
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
Mihail Sebastian a fost luciditatea, dublată de expresia rapidă, directă, tăioasă ca o lamă de Toledo. Criticul nu ocolea dificultățile". Și tot Șerban Cioculescu făcea următoarele aprecieri legate de stilul criticii sale: "Scrisul lui Mihail Sebastian nu evită stilul zis gazetăresc, stil vorbit, cu fața la public, într-o vreme când critica literară se cam îmbâcsea într-un stil pe care Tudor Vianu l-a numit scriptic. Este însă totodată un stil dens, ferm, cu acel curaj al afirmației care-l relevă pe
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
chitită pe informație, mai mult decît pe împunsături tandre, ocrotite de dulcea și veniala nelegiuire a anonimatului, este Revista revistelor. Panorama presei naționale - revistele "capitaliste", în speță, sînt vizate de ochiul cronicarului de provincie - și spicuiri din cea internațională. Tipicuri gazetărești păstrate și azi: polemici șterse cu o sintagmă evazivă, îndemnîndu-i la lectură pe amatorii de picanterii literare, și veșnica bucurie cu care revistele profită și-și laudă colaboratorii cînd scriu (și) pentru alții. Pe bună dreptate, cînd ei se cheamă
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
cuvântul, se vor acuza de lucruri aiuritoare, vor invoca situații penibile și, finalmente, ne vor enerva și pe noi, telespectatorii. Ați ghicit, e vorba de Mircea Dinescu și Cristian Tudor Popescu. Două vedete incontestabile ale mass-media din România, două talente gazetărești formidabile, două personalități seducătoare și expresive chiar când nu ești absolut deloc de-acord cu ele. Nu sunt sigur nici acum c-am înțeles corect pozițiile pe care, printre țipete, incriminări reciproce, insinuări, luări în tărbacă, vagi amenințări — ce mai
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
ar fi lăsat atras de subiecte facile, de prim plan, în dauna subiectelor cu adevărat profunde, dar, desigur, mai puțin cuceritoare pentru public. Nu e nimic superficial în această Cronică a ideilor tulburătoare, o spune chiar titlul. În schimb, profesionalism gazetăresc cât încape, căci Vișniec și-a făcut mâna la BBC, la Radio France Internationale. Pentru el, însăși noțiunea de presă are altă acoperire decât pentru cei obișnuiți cu cotidienele românești (ca să nu mai zic de cei care frecventează publicațiile culturale
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
nu mai citise Mihai Iovănel în decurs de o lună. Adevăruri abisalizate Revista de cultură Tribuna din Cluj ne-a obișnuit cu o alură sobră și atent îngrijită, mai toate articolele pe care le găzduiește fiind de o impecabilă consistență gazetărească. Bunăoară, din numărul din 1-15 aprilie 2007, ne-au atras atenția studiul lui Cornel Ungureanu, intitulat " Ion Agîrbiceanu între îngeri, demoni și ființe fragmentare", precum și interviul ("Între priorități și urgențe") pe care distinsul intelectual timișorean îl dă la p. 12
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9739_a_11064]
-
dealtfel, e foarte prost scrisă, fără nici o preocupare de stil - sau cu preocupări eronate - fără simț pentru ritmul epic, economia narațiunii, arta suprimării, nemaivorbind de preocupări stilistice mărunte: o carte de un diletantism crud, șablonic, cu naturalisme plate și marafeturi gazetărești. Cât despre personagii și psihologie, o duplicitate netă. Cele mai multe scene cu oameni foarte de rând și cu criminali, nebuni, plus psihologie de masă îmi par mai mult sau mai puțin reușite. Psihologia de masă e chiar remarcabilă, pe alocuri. Tot
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
culegeri mai vechi: Maimuțele personale (din 1968), Alți doi ani pe un bloc de gheață (1974) și Povești pentru a-mi îmblânzi iubita (1978). Cel de-al doilea a avut - de data aceasta, cred, deloc întâmplător -, o tentă mai apăsat gazetărească, întrucât conține culegerile O viețuire cu Stan și Bran (din 1981) și Sonatine (din 1987). Al treilea, în schimb, ne prilejuiește reîntâlnirea cu o mică bijuterie a genului, și anume culegerea de cronici „sportive" Cinci ani cu Belphegor (din 1975
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
Republic”, l-am cunoscut și pe cel care trecea drept vedeta absolută a publicației, dar care pentru mine nu însemna nimic nici ca scris, nici ca prezență publică. În acea perioadă, redacția revistei era ticsită - acesta e cuvântul - de personalități gazetărești de primă mână. De la Morton Kondrake, Mickey Kaus, Charles Krauthammer, la Fred Barnes, Michael Kinsley și Sidney Blumenthal, vedete mediatice care apăreau aproape seară de seară la marile canale de televiziune americane, îți induceau impresia de intensă suprarealitate: inși care
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
Fundației Culturale Române, apoi redactor la TVR Internațional, redactor-șef al secției de divertisment din ProTV. A trecut și prin CNA, ca referent de specialitate. Actualmente, e director de creație într-o agenție publicitară. Mai interesantă, poate, e activitatea lui gazetărească, începută la România literară și extinsă către Dilema, Dilemateca, Arc, Contemporanul sau Contrapunct. (Descripția e riguros exactă. M-am abătut cu prea puțin de la textul prezentării.) N-ar mai rămâne de adăugat decât că recomandarea de pe ultima copertă vine din partea
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
concursul de manuscrise al Editurii Polirom) nu se pretează atât lecturii, cât conspectului. Deliciile intelectuale există, dar cumva uscate, neajutate nici de cine-știe-ce artificii de stil, nici de speculațiile eseistice pe zeci de pagini, nici de forfanteriile deprinse din exercițiul gazetăresc. Mult mai aproape de adevăr găsesc că se află varianta care ia în calcul - cu justă măsură - intențiile autoarei, așa cum reies ele imediat din compoziția cărții. Nu, Catrinel Popa n-a dorit și n-a orchestrat o întinsă recitire - în caleidoscopul
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
Simuț a tolerat-o, abil, ca deschidere a unui volum întru totul sobru. Oricum, o noțiune amfibie se dovedește această simptomatologie sui generis. Rezistentă - deși nu în doze egale - și pe teren teoretic, și în aproximațiile istorice, și în demonstrațiile gazetărești ce se desfășoară de la un capitol la altul. Mâna criticului e întotdeauna învelită în mănușa teoreticianului versatil. Fiecare secvență pusă în discuție are parte de o minimă - și minimală - cazuistică și, la polul opus, de o abundentă orientare metodologică. Iar
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
servit aparatul comunist cu o rîvnă ce l-a transformat în exemplu al unei atari deloc măgulitoare posturi. Totuși, exegetul său susține: "Contrar declarațiilor sale inflamante, Mihai Beniuc nu e un comunist convins". Cum așa? Explicația e oarecum prea șocantă, gazetărească: "Mihai Beniuc a fost atît de tare înfricoșat, în anii stalinismului de ceva cu care a fost șantajat (să fie adevărate notele privind frecventarea cercurilor legionare?!), încît exprimarea adeziunii la comunism s-a transformat într-un reflex condiționat. Asemeni unui
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
pagină și continuă pe a treia, poartă numele de "Calea transmodernă" și este semnat de Ion Popescu-Brădiceni. După cum arată articolul, se pare că autorul și-a pus în gînd să bată recordul de delir verbal pe centimetru pătrat de text gazetăresc. De mult nu am mai avut sub ochi o recoltă atît de bogată de aberații migăloase, scrise cu vădita morgă a celui care se simte pătruns de profunzimea mesajului pe care îl transmite. Ion Popescu-Brădiceni are finețea luminatului care aruncă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]