688 matches
-
discutată în timp concepția doctrinară a gazetarului, exegetul punctând câteva repere în această direcție: Eugen Lovinescu, cel care considera "opera politică" eminesciană ca aparținând unui "reacționarism radical"; Șerban Cioculescu lansând ideea "vocației paralele" a lui Eminescu și evaluându-i modernitatea gazetăriei prin "prisma permanenței naționale". Apoi Gheorghe Bulgăr, George Munteanu (pledând pentru simțul istoric al gazetarului), Al. Oprea (axat pe relația dintre "jurnalismul conservator și poetul spiritului secolului", un polemist profetic), în fine, Sorin Antohi, în Critis imaginalis, care află în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Iași, 2013. Colecția Eminesciana, serie nouă, nr. 17 / 79), propunându-și (cu analiza detaliată a jocurilor de culise ale marilor puteri) a pune în evidență calitatea de vizionar a gazetarului, făcând cu evidență demonstrația marii actualități a ideilor vehiculate în gazetăria acestuia, pe care nu puțini o tratează, încă, drept minoră. Așa se face că Theodor Codreanu urmărește spiritul abordării eminesciene a statutului contemporan al provinciei, până în zilele noastre, într-o Românie posteminesciană. Un punct important în demararea discuției o constituie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i Înțelegeau, iar afurisita de școală n-o mai terminau; orbiți de prestigiul Îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor Îndoielnic prin vreo foaie literară, Înghițită până la urmă de apele tulburi ale gazetăriei, de-a valma cu reporterii de fapte diverse și cu corectorii de noapte. Încredințat, prin urmare, de inexistența lui Adrian Maniu, am dat totuși drum În revistă prezumatelor sale poeme, găsindu-le, chiar și În glumă, excepțional de reușite. CURÂND
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aparentă nepăsare, și câtă sfioșenie de om blând, și câte idei nu-i treceau doldora prin cap? Valer Mitru, venit din altă lume, doar cunoscuse bună parte din perioada fastă a interbelicului, s-ar fi afișat contemporanilor numai cu mijloacele gazetăriei adevărate de altădată, neavând acum voința de a se adapta la noile condiții ale epocii. Vasluian de baștină, ieșean prin adopție, iubea urbea trecutului cu toate ulițele, liliecii înfloriți, teii cu aromă lirică, crinii și rozele, trăia boema sa, atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
academică (purtând ulterior numele lui Petru Maior), în al cărei consiliu de conducere intră ca „notar” (secretar), mai târziu fiind vicepreședinte, apoi președinte mai bine de un deceniu. Cum cariera de avocat nu îl atrage, se hotărăște să se dedice gazetăriei. Scoate împreună cu George Ardeleanu revista „Umoristul” (1863-1866), iar în continuarea acesteia „Gura satului”(sub direcția sa din 1867 până în 1871). În 1865 face să apară, tot la Pesta, revista „Familia”, mutată în 1880 la Oradea, periodic pe care îl conduce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
Altă parte e deținută de d. I. Bujoiu și Gigârtu. A rugat pe d. Cancicov, cu care era bine, să intervie la d. T., și a observat că relațiile între el și d. C. s-au răcit. Înainte vreme, în gazetăria de ieri, oamenii politici cultivau pe un gazetar și-i arătau bunăvoință, căci se temeau de el. Acuma lucrurile s-au schimbat. P.S. O. Han mi-a vorbit și de Arcul de triumf. De asemenea despre d. Bucuța, care zicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
proclamați membri ai Academiei Stalin, Kalinin, Molotov și alții; s-a cântat simfonia "1812" de Ceaikovski. La ora 7, banchet la Hotel "Moscova". Am cunoscut un gazetar cu numele Ilie Constandinovschi, care a făcut liceul la Ismail, universitatea la București, gazetăria la "Adevărul". Acuma e gazetar la Moscova; scrie la "Isvestia". * La hotel "Moscova", ora 7, banchet al Academiei. Trei săli mari sunt puse la dispoziția tuturor participanților. Masă îmbielșugată, bună-voie și prietinie. Academicieni din toate părțile Uniunii, Europei, Americii. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trecut și jertfa pentru viitor. Ei vin cu formele viclene. Noi venim cu sinceritate și cu iubire. Romanul românesc și-a început și-și urmează evoluția lui firească, în legătură nu numai cu "producătorii lui", ci și cu "consumatorii". Amestecul gazetăriei în literatură nu poate să aibă decât urmări bune, atunci când la mijloc este talent. Această însușire înobilează orice. Nuvela gen care dispare? A, nu! Cu mai multe și mai serioase argumente, acum douăzeci de ani, se prezicea decăderea și dispariția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asta a fost...”. „Insensibil la provocarea Flaminiei...” Altul e „deturnat(ă)”: „dacă tatăl tău - zice Ilarie - ar fi judecat ca un om, ca un bătrîn, ca un părinte viața acestui om n-ar fi deturnată”. Ilarie, personajul pozitiv, „renunță la gazetărie” și se întoarce la meseria lui: „hidroameliorațiile”. Evident, nu înainte de a face, ajutat de autor, un mic exercițiu de retorică: „Voi fertiliza dealurile sterpe, învățînd cum să trăiesc cu adevărat. Voi deprinde înțelesurile despre viață din glasul ascuns al pămîntului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și pe pușcă!” în fine, ca să nu plecăm cu gîndul că doar alții sînt vinovați, ne trîntește în față „adevărul”: „Ni s-a tocit spiritul critic, și cu spiritul critic tocit nu se poate face nimic, cu atît mai puțin gazetărie!” *Șova a trecut prin birourile redacției lăsînd în urma lui, ca de fiecare dată, o dîră de abjecție. Într al nostru, l-a comentat în termeni vulgari pe fostul său director, Vasile Florea, „dat”, acum, ca muzeograf la Vivariu: „De cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că am dreptul să mă informez. Nu cumva crezi și tu că e doar un moft?” *Am stat de vorbă mai mult de o oră cu un tînăr, ștefan Berbece (curînd după asta va semna: ștefan Radu - n. 2012), despre gazetăria studențească și cea generală. A lucrat la „Opinia...”, unde au strălucit sau încă mai strălucesc un Florin Zamfirescu (excelent ca titlier), un Eugen Stan, un Lucian Livescu. De la acesta din urmă (fratele criticului Cristian Livescu) a învățat să facă anchete
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bilunar, apoi săptămânal, din ianuarie 1883 până la 21 aprilie 1885; de la 1 ianuarie 1884 și-a schimbat denumirea în „Necesarul”. Director-proprietar este Luigi Cazzavillan, viitorul editor și proprietar al ziarului „Universul”, care încearcă să impună cu T. o formulă de gazetărie specifică Italiei. Foaia se adresa oamenilor cu puțină cultură, oferindu-le o lectură simplă și distractivă: Viața împărăteselor romane, povestiri diverse, articole de știință popularizată, de apicultură și medicină, anecdote ș.a. Traduceri, mai ales din literatura italiană, fac I. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290245_a_291574]
-
sensul unei totale renunțări la mediul politic al regimului. S-a stins din viață la 26 iunie 1936, la Bucov. Calitățile neobișnuite pe care le dovedise C. Stere de-a lungul tumultoasei sale existențe în atâtea domenii (politică, învățământ, știință, gazetărie etc.ă, nu păreau să fie și acelea ale unui viguros prozator. Puținele și rarele lui pagini cu caracter beletristic nu se remarcaseră prin reale calități literare. Când a debutat ca romancier, C. Stere era la capătul vieții sale. Cele
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
RÎULEȚ, Const. (pseudonim al lui Sofocle Verigopol; 22.VIII.1882, București - 1967, București), gazetar, dramaturg, prozator și autor de versuri. Este fiul Vasilichiței (n. Dodopol) și al macedoneanului Sofocle Verigopolu. Intră în 1901 în gazetărie, semnând la început cu numele adevărat sau cu derivate precum Rigo Pol, apoi și S.S. sau Const. Rîuleț în „Apărarea națională”, „Acțiunea (conservatoare)”, „Revista literară”, „Cronica”, ori în „Cortina” (Ploiești), „Viitorul” (unde a fost și redactor). Din primele încercări își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
irațională a suprarealismului. Debutează editorial în 1953, publicând un volum de versuri în limba română, Muguri, după ce se remarcase în cenaclul liceului și în câteva cercuri studențești. După studii filologice la Paris (1955-1956), se întoarce la Belgrad, unde intră în gazetărie (1956-1959) și începe să traducă din literatura franceză. Din nou la Paris, urmează, între 1960 și 1963, cursurile Facultății de Litere de la Sorbona, luându-și a doua licență. În 1963 și 1964 este student la École des Hautes Études. Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
după locul de origine și mediul din care provin, după tipul de activitate intelectuală, prin temperament și printr-o sumă de incidente biografice. Exponent este, în cele din urmă, Isaia Scurtu, student la Litere și Filosofie și ucenic în ale gazetăriei. Din analiza lucidă a propriilor trăiri (probabil, în mare proporție, cu suport autobiografic) - cadrul familial, dragostea infantilă pentru soția unui moșier și deputat, experiența „dezrădăcinării” și, paralel, a „standardizării” în școală etc. - , ca și din acelea ale prietenilor, protagonistul formulează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
din unghiul psihologiei exilatului și al dramei întoarcerii romanul are substanță și o priză bună la una dintre cele mai sensibile teme morale ale postcomunismului românesc. Din 1989 până în 2003, A. a părăsit literatura și s-a dăruit cu înfrigurare gazetăriei politice. Pentru multe segmente de public A. înseamnă revista „22”, Grupul pentru Dialog Social, implicarea zilnică în cele mai dure, mai sinuoase și spinoase evoluții ale politicii românești. Cele două mărturii editoriale - interviurile din Obsesia politicii (1995), dar mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
e apăsător, ca deasupra unui câmp de luptă. S-ar zice că toată lumea urăște pe toată lumea. Cearta este un mod de viață. Zgomotul de fond al conviețuirii noastre este bombăneala, recriminarea, scandalul. Trăim din resentiment. Lupta politică vizează exterminarea adversarului, gazetăria e un apogeu al nervozității ofensive. Intelectualii se ceartă între ei, societatea civilă e o simplă manufactură a protestului, guvernul, președinția și parlamentul se epuizează în puru lente manevre de gherilă. Clienții îi detestă pe comersanți și comersanții pe clienți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
misterios și totodată mai simplu decât universul tapajului mediatic. Nu cred în utopii. Știu că televizorul nu va mai dispărea niciodată dintre noi. Că eu însumi îi voi rămâne, până la un punct, prizonier. Propun doar mici cure de dezintoxicare. Despre gazetărie Deunăzi, am auzit o tânără jurnalistă spunând unei colege, într-o emisiune de televiziune, că „mănâncă politicieni pe pâine“. M-am întrebat, cu oarecare perplexitate, dacă acest tip de gurmandiză intră în fișa postului de jurnalist. Imaginea mea despre profesiunea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trece în tagma soldaților, a propagandiștilor, a „cadrelor“ militante. Nu e exclus să devină chiar un fel de vedetă. Dar un alt fel de vedetă decât vedeta de presă. Ar fi mai cinstit, în fond, să se retragă de pe scena gazetăriei și să asume deschis o carieră de om politic. Să adere la un partid, să se înregimenteze pe față, să-și pună locvacitatea și zelul în slujba unei organizații bine definite. Dar n-o face și înțeleg foarte bine de ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
kitsch, nu mă pot preface că nu-l văd și nu pot renunța să-l semnalez celor încă educabili. Argumentul „metafizic“: „Realul“ nu se reduce la sublimitățile vieții și ale culturii. Promiscuitatea există și are drept de cetate în perimetrul gazetăriei. E adevărat. Există și mirosul de cadavru, există și voma bețivului și râsul prostesc, și înjurăturile și exhibiționiștii și pedofilii, și tâlharii și sadicii. De mitocănime nu mai vorbim. Dar le avem din plin, pe toate, în jurul nostru. N-ar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe experiența lui. Opera politică a lui Danton se risipește, cum știm, în spargerea revoluției. Totuși, aceștia au creat ceva, spre deosebire de Andrei Pietraru, care nici licența nu și-a luat-o, ori de Gelu Ruscanu, care a renunțat brusc la gazetărie și la politică deoarece nu putea realiza dreptatea absolută. Intelectualii lui Camil Petrescu nu prea au noroc în viață și nici în operă. Ultimul dintre ei, Bălcescu, e un luceafăr neînțeles între niște revoluționari de carton. În schimb, Ioanide al
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
pentru mine care, până acum nu demult timp, nu-l știam pe Ștefan Boboc-Pungeștianu decât ca un însuflețitor al Cenaclului cu umoriștii lui “Păstorel”, des prezentat în rubrica cu epigrame de la Ziarul de Iași, împrospătată de fostul meu coleg de gazetărie post-decembristă Constantin Iurașcu - Tataia. Ion N. Oprea CAPITOLUL I Un interviu acordat de autor reporterei Petronela Cotea Mihai de la Radio Iași, la data de 26 ianuarie 2009 Rep. Stimați ascultători, în județul Vaslui mergem în continuare astăzi și încercăm să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
în vremurile construcției socialismului, noul regim Iliescu. În anul tulbure 1990, în ziarul Adevărul, acesta a încurajat măsurile dure și nedemocratice ale lui Ion Iliescu împotriva opoziției. O parte însemnată a foștilor lingăi de partid nu s-a mulțumit cu gazetăria în sprijinul noului regim, ci și-au descoperit chiar vocații politice. Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor (cei ce formează, împreună, perechea de aur a poeților de palat), Eugen Barbu, Mihai Ungheanu, Petre Sălcudeanu, Nicolae Dan Fruntelată sunt doar câțiva dintre
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
care, în deceniile comunismului, în piese submediocre, înfiera emigrația românească și glorifica realizările socialismului. Cât despre Ion Cristoiu, Mihai Tatulici, Dan Pavel sau (eternul) Adrian Păunescu (ca să-i enumerăm doar pe cei amintiți de Virgil Ierunca din epoca neagră a gazetăriei românești), aceștia au continuat cu nonșalanță, și mizând pe memoria scurtă a românului, cariere de succes în presa românească, unii ajungând chiar importanți factori de opinie în noua democrație. Nu putem vorbi, așadar, de o ruptură reală între era comunistă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]