1,633 matches
-
de frumos colorat ascuns în corpul uman. Îl deșertam în fântâna din curte, motiv pentru care băiatul cu harpa avea mereu degetele de la picioare ude. Bunicul era în chinuri toată ziua. Cel mai rău se simțea chiar înainte de revărsatul zorilor. Gemetele lui, amestecate cu orăcăitul saltelei, colcăiau neîncetat prin adâncurile întunericului. Țineam două rânduri de storuri trase peste geam, dar uneori clienții tot se mai plângeau de zgomotele neplăcute. - Ne cerem scuze, sunt niște pisici în călduri care se adună în
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
DORU-I DOR ATUNCI CÂND DOARE Du-mă, dorule, acolo Unde dorul nu mai doare, Du-mă unde știi că nu-i Înspre dor nici-o cărare! Du-mă, dor, poartă-mă-n codru Printre pomii desfrunziți Să le-alin sufletu-n geamăt Că-s de doruri bântuiți! Du-mă, dorule, și-mi poartă Pașii dorului din mine Unde crezi că voi găsi Un alt dor să mă aline! Du-mă, dor, prin lacrimi verzi, Printre frunzele în jale, Prin păduri fără de urmă
DORU-I DOR ATUNCI CÂND DOARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384923_a_386252]
-
-l vei vedea cum va regăsi iubirea-n tine. Trezește scânteie-albastră, de iriși păzită, Și lacrimile ei îți vor cânta-n mici cristale, Ascultă-le cântul ce în lumini de cascadă Îmi vor scălda obrajii, iubirea lor va curge... Încremenesc geamătul durerii în tine, dor, Văd lumea poeziei tale cu claritate, Suferința mi s-a supus unei flori de bujor Și a înflorit pe chipul meu...eternitate! Referință Bibliografică: Dor regăsit / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2248, Anul
DOR REGĂSIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385062_a_386391]
-
Chiar de-ar mai vrea, nu poate să-ți arate Cât dor nestins a strâns în el și-n taina sa. În nopți de catifea țesute-n fir de patimi Ades mă afundam să îmi ascund Privirea-nlăcrimată și zbuciumul în geamăt Ce până-n zori mă pătimea neîntrerupt. Izvoru-mi nesecat de dor nebun de tine În negre nopți de catifea mă inunda Și înecându-mi gândul, sufletul și ființa În chinuri ca din alte lumi încet mă ucidea. Când așteptam în tremur
NOPȚI DE NEAGRĂ CATIFEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385116_a_386445]
-
colorate, Cu simțiri neștiute de conștient, Cănd inima umblă descendent, Dedus-end față de propriul eu, Aburent uitând de interiorul TĂU.. Că, si pre'ades emoțiile copleșesc, Câte universuri în suflet se înghes, Și câte suflete mai mult decât unul, Cuplete de gemete, dorul nebunul.. De amor căscat din căințe înfruptate, Din neștiinți nemotivate de realitate, Doar de o vietate dragă și sublima, De care sufletul plânge și se-anină... Amorul negăsit în logica-i de-absent, Cum prin atracția-i imposibilă prezent
INIMA UMBLĂ DESCENDENT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384495_a_385824]
-
Ediția nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce e iubirea....., Să fii iubit Și tu s alungi Iubirea...., E sacrilegiul Adus Sensului vieții Să simți furnicăturile Vibrațiilor în tălpi....., Cum zboară fluturii Prin gândul tău Abandonat În geamăt...., Ce vrei durere mai plăcută De atât Păcat mai mare Adulmecat de patimi Redesvelire de fior Când mângâierea Rupe lanțuri Strivește umbre În care te ai închis Fără să știi Ce multe poate oferi Ființa ta Când uită De de
CE E IUBIREA....., de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384670_a_385999]
-
un așa mușuroi? Se răsti la ei: - Ce vi s-a întâmplat, nătărăilor? Nici ei nu-și dădeau seama ce se întâmplase, ridicându-se cu mare greutate din grămada în care au fost aruncați. După ce se ridicară, auziră sub ei gemetele jalnicului general. Se speriară rău de tot și se îngroziră la gândul ce va urma. Împăratul rămase stupefiat. Nu se poate! Cel mai viteaz, cel mai fioros războinic, care băgase spaima în toți dușmanii lui? Redus la o movilă de
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
din viață Și din sufletu-ți când plec Am să-ți las fără de mine Chipu-mi împietrit și sec. Și-am să-l las și fără nume Doar un chip hidos de lut Stors de lacrimi și durere Într-un geamăt sec și mut. Și-o să car trist după mine Al meu suflet gol, dar plin, Cu-ale mele mări de lacrimi Să-mi înec al vieți-mi chin. Mă voi pierde-n altă lume Și-am să uit că am
PLEC de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382547_a_383876]
-
nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe sub flori de cais lun-aprinde jăratic, tu ți-apleci fruntea grea dezvelind primăveri, o cunună de flori ne-nvelește hieratic, peste lut de tăceri, ca doi miri,într-un ieri! Pe sub geamăt de frunze ne colind-o vioară, eu torn vinul de mir în pahare de ger, strâng iubirea difuză pe sub pași lini,de ceară, două umbre dansând, ca doi miri,într-un ieri! Pe sub coarne de ger hoinărea o visare, luna
CA DOI MIRI,ÎNTR-UN IERI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383941_a_385270]
-
Ploua peste pământul însetat alunecau mugurii ploii ca sudorile pe față, sub Qarr bătrân obosit de vremuri două suflete se jucau cu dorul îndrăgostit. Pe ramura gârbovită a Stejarului bătrân cânta bucuros un canar, melodia sa amestecată ca o flacără gemete, oftaturi, rugăminți, îmbrățișare... Ploaia năpustește peste pământul nefericit împacă Stejarul topit în plâns, stropii alunecă peste fruntea gândită într-o dulce dezmierdare mult așteptată. Dintr-odată pe cer clipește o stea invidiază beția sufletelor sub Qarr, oh, cât de fericiți
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
mă trezesc în noapte, te mângâi blestemând, crezându-te departe. Visat-am raiu-n tine și-acum să ard în el, eu ți-am lăsat un suflet, dar nu să-l rupi mereu! Privindu-mă în ochi, presari în ei ardoare, gemete din suflet se zbat în mii de gheare. Trupul tău fierbinte, ce geme de sub haină, inima mi-a frânt-o, mă ispitește-n taină. În sânge-ți nebunia, mă scoate chiar din minți și sânii tăi ca piatra și ochii
VIAȚA ȘI DESTINUL... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383381_a_384710]
-
DE NOI IUBITE Am uitat de noi, iubite Și de nopțile fierbinți, De privirea ta prelinsă Care mă scotea din minți. Am uitat de-al tău sărut, Pântecul ce-mi freamăta Și de gându-ți plin de pofte Ce în geamăt mă căta. Ți-am uitat și caldul ființei Ce mă inunda cu doruri, Aș vrea iar să îmi cutreieri Tot lăuntrul, cu fioruri. Am uitat să te strecor Printre genele-mi în lacrimi, Să te-ndes în mine tot Și-
AM UITAT DE NOI IUBITE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383593_a_384922]
-
Albert Iubește-mă acum, când îți ofer În flăcări, trupul meu fierbinte Vei dezlega iubindu-mă, mister Ce nu l-a dezlegat nicio sorginte Iubește-mă acum, cât se mai poate Nu sta pe gânduri ca un diletant Pornit de gemete, să treci la fapte Descoperi-vei mitul sacrosant Iubește-mă acum, în astă seară Sunt plină de dorinți ce nu le știi Ai să le afli numai într-o doară De îndrăznești alăturea să-mi vii Iubește-mă acum, și
IUBEŞTE-MĂ ACUM de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383032_a_384361]
-
-n clipa Ce-și cerne apusul, Au fost stropi de miere Și stropi de venin. Poate, lumina i-a Șters asfințitul, Și ceru-i doar cântec Și flori și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul, Pe-un petic de plajă Și-și cerne nisipu-n Clepsidre de-argint. Poate-i viață! Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O floare de lotus, Un fluture galben, Un
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
spic auriu. Citește mai mult Poate și-n clipaCe-și cerne apusul,Au fost stropi de miereși stropi de venin.Poate, lumina i-așters asfințitul,Și ceru-i doar cântecși flori și senin.Poate, valul seZbate năpraznic!Și marea-i furtunăși geamăt cumplit! Își plânge aleanul,Pe-un petic de plajăși-și cerne nisipu-nClepsidre de-argint.Poate-i viață!Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipindPe obraji de copil!O dulce-cireașă,O floare de lotus,Un fluture galben,Un spic auriu.... XXXI. UN
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
plimbe cu trenul, să vădă, ce înseamnă un tren modern. Ultima dată mersese cu trenul prin vara lui *90, când fusese la Ploiești la nunta unui văr din partea nevestei. Își amintea din tinerețea sa, de locomotivele cu aburi. Îi plăcea geamătul lor, care, semăna cu respirația unui bătrân, când urca dealul și de oftatul ei, la eliberarea aburului. Îi vedea și acum pe mecanic și fochist, erau negri, din cauza fumului de la cărbunii arși , pentru a produce aburul, ce punea în funcțiune
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
plimbe cu trenul, să vădă, ce înseamnă un tren modern. Ultima dată mersese cu trenul prin vara lui *90, când fusese la Ploiești la nunta unui văr din partea nevestei. Își amintea din tinerețea sa, de locomotivele cu aburi. Îi plăcea geamătul lor, care, semăna cu respirația unui bătrân, când urca dealul și de oftatul ei, la eliberarea aburului. Îi vedea și acum pe mecanic și fochist, erau negri, din cauza fumului de la cărbunii arși , pentru a produce aburul, ce punea în funcțiune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
plimbe cu trenul, să vădă, ce înseamnă un tren modern. Ultima dată mersese cu trenul prin vara lui *90, când fusese la Ploiești la nunta unui văr din partea nevestei.Își amintea din tinerețea sa, de locomotivele cu aburi. Îi plăcea geamătul lor, care, semăna cu respirația unui bătrân, când urca dealul și de oftatul ei, la eliberarea aburului. Îi vedea și acum pe mecanic și fochist, erau negri, din cauza fumului de la cărbunii arși , pentru a produce aburul, ce punea în funcțiune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
călimările, sticluțele cu apă, dar și capetele ori nasurile. Se învinețeau ochii, se juleau mâinile și picioarele, se zgâriau fețele, toate într-o “ordine perfectă”, dirijată de fluierul “domnului” Dode. Nu se auzea niciun “văleu!”, niciun “aoleu!”, niciun țipăt, niciun geamăt. Numai izbituri, numai icnituri, numai lovituri scrâșnite, ce mai, se dovedea clar talentul de “luptător-erou” al puilor de românași. Cei din clasa a doua, fiind mai voinici, reușiseră să cucerească “reduta” noastră de pe hol și se urcaseră pe băncile din
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
încă nu a început vacanța de iarnă. Într-un colț al camerei, un pat. Un corp acoperit spune că cineva încearcă să doarmă sau se odihnește, poate. Dar în liniștea încăperii se aude un zgomot slab, zgomot ce duce a geamăt. Copila aflată pe scaunul din dreapta , mai aproape de pat se oprește din citit,ascultă atentă . Se apropie de pat , întrebându-și mama, pentru că , ea mama se află acolo sub plapuma verde cu mici pătrate galbene . Mamă, ce este cu tine mamă
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
ceva ? Dar nu se aude nici un răspuns. Mamă, să-ți aduc apă? Să-ți fac un ceai ? Și celălalt copil, un băiat, să fi avut 13 ani, se ridică de pe scaun și se apropie de patul unde mama gemea . Încetișor, geamătul crește în intensitate. Femeia aflată în pat încearcă să se ridice. Scumpa mea, șoptește ea abia auzit: - Trebuie să plec la spital. Mă simt rău, dar copii, nu vă speriați, îmi trece. Încearcă să coboare din pat. Fiica o sprijină
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
ei, era fierbinte, agitat; asta se întâmpla undeva într-o grădină sau chiar pe stradă, nu-ți mai dai seama; în jur, toată lumea făcea dragoste, nu vă băga nimeni în seamă. A fost noaptea de iubire a Planetei; auzeai un geamăt de plăcere astral. Infinit. Niciodată nu ai simțit o descărcare mai profundă, o satisfacție mai presus. Nu ți s-a părut; într-un alt vis, Magistratul s-ar putea să-ți ceară socoteală. Vei simți arsura glontelui și te vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
desprinse dintr-o dată, scoțând la iveală, În lumina torțelor, chipul mortului. În spatele poetului se Înălță un murmur de groază, provenit de la oamenii ce se apropiaseră pentru a-i pândi mișcările. Îi simți cum dau Înapoi. Bargello slobozise și el un geamăt, crucindu-se. Numai Dante rămase nemișcat, aidoma omului dinaintea lui, care Îl fixa cu ochii căscați. Strângea În mână masa concavă care, până În urmă cu câteva momente, ascunsese acea grozăvie. Se simți tentat să o așeze la loc, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
picături de sânge Închegat, dar nu păreau deosebit de adânci și nici nu se putea să fi fost produse pentru a-i istovi mintea și simțirile meșterului, ci mai curând pentru a-i Înteți durerea. Acum uitase de prezența celorlalți, de gemete și de mirosuri. Parcă spiritul său explora acea piele sfâșiată aidoma unui explorator Într-o țară necunoscută. Tăieturile nu erau făcute la voia Întâmplării: lama executase exact cinci trăsături În forma unei pentagrame. Din nou acel simbol, acel număr blestemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se scurgea nisipul, se scurgea și viața lui Ajamuk. După puțin timp, era îngropat până la piept. Atunci deschise ochii și strigă. Sclavul veni îndată, se uită în jos, dar nu văzu decât întunericul. Mica torță fusese îngropată de nisip. Un geamăt aproape imperceptibil urca din adâncul pământului. Sclavul dădu fuga să-și trezească stăpânii și, de îndată, Gacel coborî în ajutorul fratelui său, când nisipul ajunsese până la bărbia lui Ajamuk. Trase de el, încercând să-l apuce de subțiori, cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]