3,149 matches
-
Bau-Bau sau de Luminița și, mai ales, nu avea nici o idee cum că un taur care stă la țară prea mult se poate întoarce pe aleea Băiuț un băiat ca oricare altul. Ceea ce simțea Coșuță era, cred, un fel de gelozie surdă că eu învățasem să fluier și el nu, iar lucrul ăsta e unul din puținele cărora nu mai ai ce le face. Era clar și, cu cât îi era mai clar, cu atât trebuia să-l doară mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la cot îmi spărgeam ochelarii izbindu-i de tablă de la mare distanță, în ovațiile colegilor cu vederea bună și spre supărarea maică-mii, care nu mai înceta să mă plimbe pe la oculiști și să-mi monteze lentile noi. Se chema gelozie, zic eu cu mintea de acum, dar atunci glumele ei acre purtau alt nume și aveau altă greutate, fiindcă, trebuie să vă mărturisesc, eu pe ea o iubeam, și nu pe Nicoleta Neagoe, care săruta focos în aroma murăturilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca eu să vizitez parcul de mașini avariate al poliției? Știam că o confruntare de-un fel sau altul dintre noi era inevitabilă, dar, în mintea mea, aceasta era deja suprapusă de alte sentimente - milă, erotism, chiar și o ciudată gelozie față de bărbatul mort, pe care ea, nu și eu, îl cunoscuse. Se întoarse pe când eu așteptam pe asfaltul pătat de ulei în fața mașinii mele. Arătă spre vehiculele avariate. - După așa ceva, cum reușesc oamenii să se uite la o mașină, darămite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
înălță spre cer deasupra mea când am intrat înapoi în garajul subteran. În apartament, m-am plimbat fără astâmpăr, căutând carnețelul pe care-și înregistrase Catherine telefoanele. Dorința mea de a-i intercepta mesajele de la amanți era dictată nu de gelozia sexuală, ci de conștientizarea faptului că relațiile sale amoroase aveau să intervină în chip irelevant în proiectele pe care Vaughan le gândea pentru noi toți. Cu mine, Catherine se arătase de-o generozitate și de-o afecțiune neobosite. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cât mai mult timp posibil cu el. Se așeză cu fața la mine, cu un braț întins pe spătarul scaunului în spatele capului meu, cu penisul greu îndreptat spre mine dintre cracii jeanșilor. Simțeam acum fiorii unei adevărate afecțiuni față de el, fiori de gelozie, iubire și mândrie. Voiam să-i ating corpul, să-l țin de coapsă în timp ce conduceam, așa cum o ținusem pe Catherine în ziua primei noastre întâlniri, să-mi las mâna să i se odihnească pe șold în vreme ce ne îndreptam spre mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
biliardul electric. Și iată că eu, care trebuia să trec neobservat, am fost analizat, fotografiat de ochi cărora nu-mi pot face iluzia că le-am scăpat, ochi ce nu uită nimic și pe nimeni care se referă la obiectul geloziei și al durerii. Sunt suficienți acești ochi puțin greoi și apoși să mă facă să-nțeleg că drama dintre ei nu s-a încheiat încă: el continuă să vină în fiecare seară în această cafenea ca s-o vadă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să nu citească. În același timp, însă, te-ntrebi ce legătură poate exista între Cititoare și Non-Cititor, și dintr-o dată ți se pare că tocmai distanța dintre ei îi ține împreună, și nu-ți poți reprima o senzație confuză de gelozie. Ai vrea să-l mai tragi de limbă pe Irnerio, dar ați ajuns sus, pe o scăriță laterală, la o ușă scundă cu firma „Institutul de Limbi și Literaturi Botno-ugrice“. Irnerio bate la ușă cu putere, îți spune „Salut“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de credință al cultului instituit de Irina: să abdicăm de la verticalitate, de la linia dreaptă, de la urmele prost ascunse de orgoliu masculin, încă prezente, cu toate că acceptasem condiția noastră de sclavi ai unei femei care nu admitea între noi nici un fel de gelozie ori supremație. - Jos, spunea Irina, și mâna ei apăsa ceafa lui Valeriano, afundându-și degetele în părul lânos și roșcat al tânărului economist, fără să-l lase să-și ridice fața până la ea în poală. - Mai jos! - și între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de metri mai jos. - E acolo în fiecare zi - spune scriitorul - de câte ori vreau să mă așez la birou simt nevoia s-o privesc. Cine știe ce citește. Știu că nu e o carte de-a mea și sufăr instinctiv din cauza asta, simt gelozia cărților mele, care s-ar vrea citite așa cum citește ea. Nu mă satur privind-o: pare să locuiască într-o sferă suspendată într-un alt timp și într-un alt spațiu. Mă așez la birou, dar nici o poveste inventată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la ea, ca o dovadă că erai îndrăgostit Acum, învârtindu-te prin casa Ludmilei, te lovești de urmele lui Marana. E o obsesie care te persecută? Nu, încă de la început ai avut o premoniție că între ei există o relație... Gelozia, care până acum era un fel de joc cu tine însuți, te cuprinde fără scăpare. Și nu e numai gelozie: e bănuială, neîncredere, căci intuiești că nu poți fi sigur de nimeni și de nimic... Urmărirea cărții întrerupte, care îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
E o obsesie care te persecută? Nu, încă de la început ai avut o premoniție că între ei există o relație... Gelozia, care până acum era un fel de joc cu tine însuți, te cuprinde fără scăpare. Și nu e numai gelozie: e bănuială, neîncredere, căci intuiești că nu poți fi sigur de nimeni și de nimic... Urmărirea cărții întrerupte, care îți transmitea o stare specială de surescitare, căci o făceai împreună cu Cititoarea, devine de fapt urmărirea Ludmilei, care îți scapă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Unde s-a dus? — Oh, o fi plecat. Vine și pleacă fără să spună nimic. — Așa se intră și se iese din casa ta? — De ce nu? Tu cum ai intrat? — Eu și atâția alții! — Ce e asta? O scenă de gelozie? — Și ce drept aș avea? — Crezi că la un moment dat ai putea avea dreptul? Dacă e așa, mai bine nici să nu începem. — Să începem ce? Pui ceașca pe măsuță. Te muți de pe fotoliu pe divanul pe care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
toate nălucirile lui, e obsedat de imaginea ta, citind... — E ceea ce n-a putut suporta niciodată. Încetul cu încetul vei reuși să pricepi ceva mai mult despre originile mașinațiilor traducătorului: resortul secret care le-a pus în mișcare a fost gelozia față de rivalul invizibil ce se interpunea continuu între el și Ludmila, vocea tăcută ce vorbește prin cărți, acea fantasmă cu mii de chipuri, dar fără chip, cu atât mai echivocă cu cât pentru Ludmila autorii nu sunt niciodată indivizi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
învârtească în mintea mea, asociindu-se unor imagini pe care în zadar încerc să le îndepărtez. Latura fizică a existenței - bolborosesc eu - iată, vezi, eu sunt aici, sunt un om care există, în fața dumitale, a prezenței dumitale fizice... Și o gelozie dureroasă mă cuprinde, nu față de alte persoane, ci de acel eu făcut din cerneală, puncte și virgule, care a scris romanele pe care eu nu le voi mai scrie, autorul care continuă să intre în intimitatea acestei tinere femei, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acum înainte. Cititorul s-a limitat să schițeze un fel de surâs condescendent, apoi a redevenit serios și a spus: — Mister Flannery, știu cine e în spatele poveștii: nu sunt japonezii; e un anume Ermes Marana, care a instigat totul din gelozie față de o tânără pe care dumneavoastră o cunoașteți, Ludmila Vipiteno. — Atunci de ce ați venit la mine? am replicat. Mergeți la domnul acela și întrebați-l pe el cum stau lucrurile. M-a cuprins bănuiala că între Cititor și Ludmila ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
devorează, Îi trimite Înapoi bătrîni, decrepiți și pe vecie melancolici... - Și mie-mi place marea, admise Oberlus. Urăsc vapoarele și marinarii, dar marea Îmi place... - Eu Îmi iubeam mai mult vaporul decît marea, răspunse bătrînul, absent. De aceea, poate din gelozie, și cum nu reușise, oricît de mult ar fi Încercat, să mi-l scufunde, marea asta te-a scos pe tine din măruntaiele iadului ca să-i dai foc - se Întoarse să-l privească, disprețuitor și scîrbit. Cum poți fi atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi vreodată puternic, dar cînd a devenit s-a străduit să ascundă cît a putut de mult acest secret. De aceea, aparent, lua măsuri bizare, dădea dispoziții fără noimă pentru cei care le primeau, păstrînd pentru el, cu avariție, cu gelozie, înțelesul acestora. Și ținea atît de mult la acest fel de a lucra, încît nu dădea nimănui nici o explicație, zicîndu-și și spunîndu-le celor care îndrăzneau să o facă eu dau rezultate, nu explicații. Iar în acel moment oricine înțelegea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și etimologiile unor nume proprii sau ale unor toponime, apoi tălmăcirea unor coșmaruri. Apoi vorbele lui de dragoste, sfaturile lui de cum să mă Îmbrac pe vreme friguroasă, cum să‑mi aranjez părul, apoi rugăminți, „terapii fierbinți de dragoste“, scene de gelozie, evident neîntemeiate. Apoi, Într‑o zi, am primit o scrisoare, era În teribilul an al lui patruzeci și nouă și nu cred că trebuie să vă mai spun ce s‑a petrecut atunci, fiindu‑vă desigur cunoscut faptul că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dovedea că e într-adevăr adorabila - însă uneori, când o vedea dispărând în desiș în compania vreunuia dintre cei care visau s-o ia de soție, nu putea să nu simtă un gust amar, care-l întrista profund. Este o gelozie neîntemeiată, îl mustrase maestrul sau, Hiro Tavaeárii. Un simțământ nedemn de un băiat de vârsta ta. Maiana are dreptul, la fel ca și ține, să-și caute fericirea, alegându-și un partener pe gustul ei. Cand hotărăști să formezi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
caniculare și în nopțile friguroase pe mare. Din acest motiv, selecția se dovedea foarte delicată, căci trebuiau luați în calcul foarte mulți factori. În primul rând, trebuiau să fie plăcute și atrăgătoare, dar nu excesiv de frumoase, pentru a nu deștepta gelozia logodnicelor și a șotiilor rămase acasă și, în al doilea rând, nici una dintre ele nu trebuia să iasă înevidență față de celelalte două prin frumusețe sau prin senzualitate, căci există riscul ca toți bărbații să-și manifeste preferințele pentru ea, copleșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scris: "Sincer să fiu, nu prea știu ce să scriu într-un caiet de amintiri. N-am talent la compoziție și n-am mai făcut lucrul acesta până acum. Aș putea să-ți vorbesc despre multe. Despre dragoste, ură sau gelozie, dar cel mai bine ar fi să-ți vorbesc despre mine. M-am născut la spital, într-o zi de septembrie, în anul Congresului al IX-lea al P.C.R. Mama avea o vârstă de aur era tânără, adică și împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
șofer de taxi. Salariul era de mizerie, fata socotea fiecare bănuț pentru a face față nevoilor, în timp ce Ștefan, de dimineață până-n seară, colinda străzile cu mașina, să-i aducă venit Marinei. Într-una din zile, Luana făcu o criză de gelozie. Întindea rufe în balcon când îl văzu pe soțul ei coborând dintr-o Dacie. Femeia care îl însoțea îi vorbi preț de câteva minute, timp în care îl tot atinse, ba pe ici, ba pe colo, spre exasperarea doamnei Escu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
facă drumuri cât mai dese la Sanda, Ștefan fiind nevoit să dea numeroase telefoane ca s-o facă să se întoarcă. Nu era prost. Simțea că o pierde. Sărutul ei pătimaș, care-l arunca odinioară în extaz, dispăruse. Scenele de gelozie și interminabilele mustrări pieriseră, lăsând în urmă o indiferență dureroasă. Nevasta lui își reînnoise garderoba, își schimbase pieptănătura. Unduirile timide de puștoaică deveniră, fără ca el să știe când, forme îndrăznețe de femeie. Îi privea sânii pe furiș, lipsit de curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
strânse inima. Și-l imagină lângă frumoasele orașului, vorbindu-le cu vocea lui caldă, bărbătească, fericindu-le cu privirea blândă și pe ele cu ochii topiți de drag și de păcătoase gânduri. Se înroși de ciudă. Un sentiment dureros de gelozie îi înfierbântă mințile și sări de pe scaun. Mergem? Se despărțiră la poartă. Luana îl privea încremenită, cu inima strigând "Oprește-l!", în timp ce vocea conștiinței o înăbușea cu dureroase mustrări. Ștefan, urcat în mașină, cu fruntea rezemată de volan, încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întoarce în casa ei. Îi trânti ușa în nas, tremurând de furie. A doua zi, revoltată, povesti Nuții incidentul. Femeia se schimbă la față. Îi aruncă o privire cruntă. Văzuse, cumva, în ochii reci de reptilă, o licărire de gelozie? În clipa aceea, hotărât să-și ceară scuze și să fie iertat, în birou intră Subțirelu. Bâlbâi tot felul de justificări și-i întinse fetei o floare, sperând că astfel își va șterge păcatele. Luana se înroși de nervi. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]