3,734 matches
-
un ospăț haiducesc), și-și continuă galopul până când, cu sau fără vină, e salvat de zorii zilei. Marile poeme îngăduie și părți alandala, tirade, etc. Mihnea și babă zdrobește în copitele calului propriile-i neîmpliniri, instalându-și grandoarea prin cavalcada genială cu care se încheie, si de la înălțimea căreia nu va mai coborî: "Mihnea încalecă, calul sau tropota,/ Fuge că vântul;/ Sună pădurile, fâșie frunzele,/ Geme pământul./ Fug legioanele, zbor cu cavalele,/ Luna dispare;/ Cerul se-ntunecă, munții se cleatină -/ Mihnea
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
că filmul lui Haneke e conceput ca "o panoplie de personaje simbolice"... Iar în această panoplie de personaje simbolice, România furnizează cerșetorii Europei! Din această Românie nu mai pot veni, să zicem, un intelectual sofisticat, un pictor extraordinar, un poet genial, un milionar adevărat - pentru că ar fi priviți ca niște girafe, și pentru că această Românie trebuie să corespundă, neapărat, unui "dicționar al ideilor primite". Ceea ce supără e ștergerea nuanțelor, identificarea României cu o imagine restrictivă, unilaterală, exclusivă și neadevărată! (e de
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
V. Alecsandri, colaborator la ambele publicații, Grădișteanu amînă pentru un moment publicarea. În 1910, G. Panu scria în Amintiri de la Junimea din Iași: "Ce să zic de d. Grădișteanu, care, din spirit de polemică, îl numește pe Eminescu în deriziune genial?"11). Același Panu relatează că la prima ședință a Junimii, în care s-a discutat articolul denigrator, Maiorescu era vesel, Iacob Negruzzi, afectat, părea vesel, în timp ce Eminescu "rîdea cu indiferență", fără să-i acorde vreo importanță. Maiorescu administrează o nouă
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
o percepe; sau, dacă vrem, însăși forma Galaxiei în care noi ne pitim cît un bob de piper... După ce îi înapoiem moneda, autorul Epicii Magna ne citește în ea ca în adîncul unei fîntîni epica banului norocos încăput pe mîna genialului poet născut în Tracia de sus, la nord de Dunăre, dacă nu mă înșel, în punctul numit astăzi Ploiești, nod de cale ferată și cuib de neuitat al republicei Maiorului răzvrătit... Și, cînd zici Ploesci, nu poți să nu te
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
Călinescu i-ar fi primit în propria lui casă pe Gheorghe Gheorghiu-Dej și tovarășii lui să-și țină ședințele, n-ar fi pierdut nimic ca scriitor. Dar el i-a primit în propriile lui texte, compromițându-le. Un asemenea scriitor, genial, trebuie compătimit pentru că a fost pus în situația de a sacrifica unele dintre scrierile sale. Este ca și cum și-ar fi tăiat o mână, sub presiunea unei forțe represive. Prin splendoarea multora dintre textele pe care le-a scris, G. Călinescu
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
înnegurat, cvasimistic și iresponsabil din punct de vedere moral, profesionalismul, rigoarea, mințile creatoare dinamice și acțiunile conștiente nu au nici o relevanță. Ceea ce contează pentru acești administratori și propagandiști ai abisului sunt răbufnirile exemplare, epifaniile, monstruozitățile pozitive, cu alte cuvinte naturile geniale. O astfel de pasivitate, de aspirație încordată și de smerenie ipocrită, de o asemenea trăire exemplară prin delegație și vagă năzuință spre dizolvarea în unicat, nu sînt altceva, într-un plan cultural propriu-zis și într-unul simbolic mai larg, decît
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
rîndul,... am spus-o din senin după martori,... că, în economie, ar mai fi mers cum ar fi mers, dar în cultură deloc. Martore sînt documentele vremii și cei ce mai trăiesc. Fără să-i citez numele lui Trotzki, bolșevicul genial Leiba Bronstein, a spus că o cultură nu poate fi dirijată și că nici cultura de clasă nou apărută n-avea sens, cultura adevărată fiind una și aceeași în întreaga și pentru întreaga omenire. Sacrilegiu! Sala înmărmurise. După excludere, au
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
care își detaliază tablourile, de fantazarea subiectului pictat, de literarizarea lui. Văd în asta teama diletantului că nu va găsi audiența deplină, că nu va fi înțeles doar prin tablourile sale. - Ai spus diletant? Van Gogh, diletant? - Da, dar unul genial. Și numai lui îi este îngăduit orice, chiar și...teama că nu va fi înțeles. Pahopol nu rîde, și, prin asta, prin abaterea de la obișnuitul joc, știu că vede în observația mea o enormitate aproape tristă". E pusă în ramă
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
țară în 1949, urmînd ca în anul următor să-l sărbătorim chiar la început, deci în ianuarie, pe Eminescu". Penibil prilej de răstălmăciri și amputări, Centenarul în chestiune a constituit cadrul nu doar al unei pseudoinițieri partinice în materia operei genialului poet ("a treia ediție, mai populară, o întocmeam eu, pentru Editura de Stat, cu o prefață pe care eu o credeam cea mai potrivită ca să facă înțeleasă poezia lui Eminescu pentru niște mase care nu erau inițiate îndeajuns"), ci și
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
Din vocea crainicei, profesional precipitată, părea să fie vorba de o reclamă, cu scena, oferită demonstrativ, a ciocnirii de avioane de două uriașe turnuri: atunci, sau către sfârșitul săptămânii, aveam să urmărim cea de a n peliculă cu un savant, genial, desigur, dar omenește slab de îngeri și care, de voie, de nevoie, își încredințează descoperirea/invenția unui descreierat având motivele sale și mai ales mijloacele de a nimici existența de pe pământ. Irezistibila mașinărie, rachetă sau ce se întâmplă să fie
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
ați remarcat... - Dar îl înțelegea pe Niezsche și vorbea despre el ca nimeni altul. - Păi cred și eu! Era chiar Niezsche. Am simțit că mi se taie răsuflarea și că-mi pierd mințile: - Nu se poate! - Ba da, Niezsche cel genial și sublim, dar nebun, Niezsche care avea nevoie să umble cu chei, cheile pe care le caută orice mare spirit. Auzi idee! Chei! Cică asta ține de angoasele lui filosofice. Eu unul, adăugă portarul buimăcit, nu înțeleg nimic. Dar sora
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
secrete - de la șefi de poliție județene la miniștri. De altfel, sistemul e atât de strâns controlat de forțele politice, încât din prima clipă hămesiții obosiți de așteptare s-au năpustit în haită pentru a înșfăca tot ce era de înșfăcat. Geniala idee a lui Petre Roman - privatizarea "la locul de muncă" - a fost, înaintea unui eșec economic de proporții, un uriaș eșec moral. S-a dovedit limpede că nu avem oameni capabili să conducă și să facă să funcționeze instituțiile. Fiecare
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
conducea era chiar regizorul; el moare în acest accident. Bineînțeles, filmul este fluierat de spectatori, nimeni nu înțelege nimic. Însă, atunci cînd este făcută publică povestea adevărată a ultimei scene, oamenii intră în delir. Un mare succes cinematografic. Trei gemeni geniali, supranumiți copiii-Mozart, excelează în trei domenii diferite: pictură, acrobație și literatură. La o vîrstă destul de fragedă, fiecare își pierde darul. Însă nu oricum, ci "ajutat" de ceilalți doi. Pictorului, frații săi i-au turnat în ochi o substanță care l-
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
scenă, cu picioarele tăiate, convins că arăt ca un crenvușt vînăt și stătut. Impresia mi-a fost confirmată de prieteni." E un text reluat absolut ad literam în 2001, cu o singură modificare: acum apare și numele regizorului "un tînăr genial" în 1987, acum Dodi Esrig. Supraviețuiri V, supraintitulat Logica, 1985, pagina 268 și, Autodenunțuri..., pagina 39. în ambele, un articol din 1956, înfierat atunci ca antibolșevic, scos la iveală în 1985 cu precauții, la sfîrșitul unui capitol cu mult epic
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
un act de infrastructură civilizatorică, de pildă, un șef de gară onest, decât un exemplar magnific de sipritualitate" 6). Schimbarea semnelor timpului, simulacrul de ordine de la începutul erei constituționale, invazia superficialității și a imposturii, amestecul straniu de tragic și comic, genial surprinse de contemporanul său Caragiale, i-au provocat lui Eminescu o imensă suferință. Poetul a căutat să descifreze semnele timpului dincolo de "luxul existenței istorice", lux ce se traducea în paradarea principiilor, demagogia fără frontiere, alinierea pripită și parodică la mode
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
în regia lui Cristian Ioan, și directorul Companiei "Liviu Rebreanu" (titulatura trupei). Dacă această secțiune a existat, de ce nu s-au mai înscris și alte teatre care ar fi dorit să-și arate montările? Dacă spectacolul amintit ar fi fost genial sau măcar mediocru, ar fi fost selectat, în logica evenimentelor. Dacă nu intră nici în această zonă și, în consecință, n-a făcut parte nici din lista oficială, cine și mai ales de ce a plătit costurile deplasării lui în București
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
--- Nesunetele Johnny Răducanu este un improvizator genial în muzică, asemenea lui Nichita Stănescu în poezie. în momentele lui de inspirație, când nu-i mai ajung sunetele, recurge la nesunete. Face corp comun cu pianul - sau contrabasul - trăind la scenă deschisă bucuria de a cânta. Văzându-l și
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
de pe platoul canalului de televiziune Antenne 2 unde, timp de 25 de ani (mai întîi ca animator al emisiunii Apostrophes, 1975-1990, cu care și-a cucerit renumele internațional, apoi al emisiunii Bouillon de culture, 1991-2001), și-a făcut exemplar, admirabil, genial meseria de ziarist cultural, singura calitate pe care și-o recunoaște, fidel formației și dispozițiilor sale și unei profesiuni de credință foarte clar exprimată: ,, Da, cuvîntul pe care îl revendic pentru Apostrophes este promovarea." ,,Promovarea cărților, a lecturii, a plăcerii
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
a inducerii în eroare. Nimic nu e simplu în această povestire. O sumedenie de semnale bine ascunse ne trimit la cele două mari probleme ale existenței: dragostea și moartea. în casa lîngă care cei patru copii se joacă un bunic genial ca toți bunicii trage să moară, în timp ce singura fetiță din grup se scaldă într-o goliciune care nu mai e aceea a copilăriei și unul dintre băieți își pierde brusc interesul pentru joc în timp ce altul își amintește prima lui experiență
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
montat ca înainte. Regizorul amintește și o altă experiență, fără finalitate la public, Conu' Leonida față cu reacțiunea, avută prin 1969 la Teatrul Nottara, ca tînăr absolvent. Protagoniștii: Ștefan Iordache și Ștefan Radof. "Un spectacol complet trăznit. Iar actorii erau geniali. Și foarte tineri. Povestea celor doi pensionari claustrofobi devenise povestea tineretului român claustrofob. Am avut 23 de ședințe cu tot felul de comisii de stat. Spectacolul n-a trecut, a fost interzis. Am avut două experiențe cu Caragiale, două cenzuri
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
și dă năvală cu trupa lui, una și aceeași cu familia - soția, fiul, fiica - în cătunul Utzbach. 280 de locuitori. Mirosul predominant, cel de la cocină. Zgomotul permanent, ca un fundal sonor inepuizabil, grohăitul porcilor. Acesta e cadrul în care Bruscon, genialul, perorează. Poliloghia lui nu este altceva decît o formă de înfățișare a maladivului. Remarci stricte legate de regie, de teatru, decor, teorii, reflexii ce-i privesc pe Spinoza, Metternich, Nero, Stalin, Hitler, amestecul ciudat al replicilor din comedia Roata istoriei
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
quelle que soit la manière dont elle se revele". Și aici frază este prea complicată, de aceea nici n-am tradus-o în carnet. Ceea ce încerc să fac acum, în vagonul demodat de clasa a treia. E una din observațiile geniale ale titanului prozei mondiale: "Așa sunt făcuți oamenii. În mai toate clasele, ei acorda bârfei sau cugetelor josnice care îi măgulesc, înlesnirile, favorurile refuzate inșilor a caror superioritate îi rânește, oricum s-ar manifestă această superioritate." Deodată, o frână violență
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
fisură. Ea a intrat în pielea lui și și-a pierdut urma... Ingrid Bachčr - Să stăpînești umbra păsării. Traducere din limba germană de Andrei Zanca. Editura Paralela 45, 2000, 26.000 lei El foarte singur Jonathan Noel - ca și parfumierul genial (și criminal) Grenouille din Parfumul - celălalt roman al lui Süskind inclus în colecția Cartea de pe noptieră a Editurii Humanitas, este un tip cu totul și cu totul singur. Experiența l-a învățat că oamenii nu aduc decît dezamăgiri și dezordine
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
pe toți cu o aroganță fără de seamăn, își ascunde tarele în spatele unei faime ce nu există, subjugîndu-i pe toți cu un cinism fără margini. Fură cu coada ochiului ca să surprindă reacții și să-i poată pregăti, în consecință, următoarele mișcări. Genială scena împăcării din final. Distribuirea lui Cornel Scripcaru în Astrov nu este poate cea mai bună alegere. Deși Scripcaru este un actor profund și cu farmec (vezi Trei Surori, de exemplu, în regia lui Alexandru Darie), aici exact acea dimensiune
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
zbor de meridianul de la Ploiești... Totdeauna, îl puneam întîiul printre poeții trăitori. Pînă după moartea lui Marin Sorescu, și cînd, citindu-i ultimele versuri scrise pe patul de suferință de la spital, am început să ezit... E în Sorescu, și el genial, ceva între cocaseria existenței imediate și gluma țărănească de dincolo de Olt, orișice ar fi. O artă avînd tăietura esențială a meșterului de la Hobița, precum și precizia geometrică a oltencelor țesînd covoare. O dată îl văzusem pe Nichita făcînd un gest nebun-nebun... Ne
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]