11,589 matches
-
dragoste. Un deznodământ roz care înlocuiește finalul dulceacrișor al lui Falstaff, plasându-se însă tot în paleta expresivă a triumfului vieții. 33 de ani despart cele două lucrări- Falstaff (1893), Turandot (1926). Distanța reală între cele două partituri muzicale de geniu este de fapt de un secol. Concluziile însă, sunt aceleași. La sfârșitul acestui comentariu în care ne-am propus să evidențiem câteva asemănări între partiturile celor mai mari creatori de teatru liric italian putem afirma că, în calitatea sa de
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
oglinzilor>. După înșiruirea, pe ton domol, a subiectelor celor mai importante ivite în cadrul colocviului, autoarea încheie, aproape pe aceeași tonalitate de litanie săpată în piatră: ,,Teme pentru meditații mai îndelungate ne-a dat scriitorul Mircea Lutic, cu invocarea sclipirilor de geniu și a nepătrunselor înțelesuri din opera eminesciană, care (...) ne răscolește întruna, ținându-ne la poarta enigmaticelor cugetări. Norul de aur din marea de amar”, ,,îngerul care a trecut prin infern” poate într-adevăr merită un loc mai mare în viața
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
prin folosirea materialului poetic respectiv într-un singur sens, prin desăvârșire și complexitate proprie a interzis urmașilor, poate pentru totdeauna, reluarea aceluiași motiv. Luceafărul aparține, așadar, patrimoniului românesc de legende (s.n.) numai prin Eminescu și fără o contribuție deosebită a geniului popular, reprezentând o formă superioară de cultură, un fel de proprietate spirituală a lui Eminescu, fără de care este sigur că am fi fost lipsiți de ea’’. Viața tainică și creația genială a lui Eminescu au avut și au, peste timp
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
Dinu Glăvan, devenit moderatorul activității, a invitat-o pe doamna Doina Rizea, director al Casei editoriale „ Floare albastră ”, să vorbească despre apariția cărții, supuse prezentării publicului. „ În primul rând este o carte de mare importanță pentru cunoașterea vieții zbuciumate a geniului nostru. Prin modul de prezentare a ei, cred că cinstește personajul principal, dar și munca autorului. Cartea, cu o copertă inspirată, realizată de Gabriel Pintilie ( el fiind și tehnoredactorul ), cu numeroase pagini color, are o ținută editorială apreciabilă, tipărită la
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
ziua de 28 iunie 1883,: Ziarul „Românul” care era în polemică cu poetul scrie pe i iulie: „Aflăm cu sinceră părere de rău că dl Mihai Eminescu, redactor la ziarul „Timpul”, tânăr, plin de talent și înzestrat cu un deosebit geniu poetic, a căzut greu bolnav”. Tot acum, soția lui Slavici, unguroaica Szeoke, trimite lui Maiorescu un bilet cu următoarea rugăminte: „Domnul Eminescu a înnebunit. Vă rog faceți ceva să mă scap de el, că e foarte rău”. În felul acesta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
locuri, oameni și ani, iar altele sunt strict ancorate în prezentul trăit de marele creator. Nu există scriitor, artist sau chiar om de știință care să fi exprimat numai adevăruri, numai sentințe, numai afirmații general valabile și acceptate. Oamenii de geniu însă - între care se plasează fără nicio îndoială și Eminescu - au privilegiul de a fi lăsat opere durabile, așezate sub semnul eternității, modele de receptat și de neimitat, surprinzătoare, unice. Elogiatorii lui Eminescu au fost și sunt foarte numeroși, iar
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
denarul, 1 cistofor = 3 denari) cu chipul său pe avers, iar pe revers semnul zodiacal al Capricornului în care se afla Luna în momentul nașterii sale, cea responsabilă, în viziunea astrologului, de ascensiunea lui până la postura supremă de împărat. Kepler, geniul preocupat de direcția vântului și banii altora Kepler și-a început cariera ca teolog, a continuat ca profesor de matematică și astronomie și a devenit - era inevitabi în epocă! - astrolog. Din vocație și cu mare grijă pentru onestitatea informației, a
Când s-a născut astrologia financiară? [Corola-blog/BlogPost/93951_a_95243]
-
Vineri 27 februarie 2015, Ora 19,00 Din nou imaginea geniului muzicii va lumina scena de concert a Filarmonicii „Banatul”. Astfel, vineri 27 februarie, vom putea asculta trei dintre lucrările lui Wolfgang Amadeus Mozart. În debutul concertului vocal-simfonic vom audia Uvertura la Opera „Cosi fan tutte”. Este o operă comică în
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/94005_a_95297]
-
care, atestau identitatea, cultura și continuitatea spirituală a Neamului nostru Dacoromân, scăpând de la pieire doar părticele de fragmente împrăștiate în vastă opera clasică a omenirii. Dușmanii din lăuntru și din afara au distrus cea mai mare parte a izvoarelor scrise, dar geniile, eroii, martirii, cuvioșii și sfinții au mărturia Neamului scrisă în ceruri, unde cei răi nu pot niciodată ajunge. Marele General, om de știință, scriitor, pictor Vasile Parizescu i-a conturat cu mult sârg și căldura sufletească portretul-icoană: „A strâns bucurie
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
și mai mult de 2 500 articole de promovare a culturii”. Dimensiunea spiritului sau multidimensional prin binecuvântarea și harul Logosului l-a concretizat în ctitor al Culturii dacoromâne, conferindu-i autoritatea misionara de Apostol al spiritualității. Omul de creație: Dascălul, Geniul, Duhovnicul, Sfanțul, potrivește, făptuiește și înnoiește sensul spiritual al Culturii Nației sale, dându-i măreția, funcțiunea și dimensiunea unei ordini superioare universale: „În acest fel, sublinia Marele filosof creștin Ernest Bernea, a făptui înseamnă a fi activ interior, a rodi
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Cioran va spune lucrurilor mai brutal pe nume. Aproape că nici Hartmann n-are darurile oratorice ale lui Vianu". Ca numai peste o lună să observe cu totul altceva: "La început răsfățat întrucâtva și cam anarhic, n-am găsit destule genii la Universitate și n-am fost mulțumit nici chiar de primirea pe care mi-au făcut-o profesorii cărora m-am prezentat: Hartmann mi-a părut prea rezervat, Sombart uzat, Spranger stângaci și îmbătrânit înainte de vreme. Deși cel dintâi m-
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
jumătate de ceas deși nu-i fusesem recomandat de nimeni, celălalt mi-a pus la dispoziție biblioteca lui, cel din urmă m-a primit așa încât am fost rușinat de grija lui. Ziceam atunci că voi lucra acasă eu și cu geniul meu. Cum m-am mai liniștit, am scăpat și de înfumurare. Văd că Nicolai Hartmann e un cap sistematic poate fără pereche, plin de grija realității concrete, pasionat de problematica vieții etice, de la care pot învăța cu carul, tot lucruri
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
a făcut prin aceasta o operă de cea mai mare importanță nu numai pentru literatura noastră care se extinde în spațiu, ci și pentru lămurirea și edificarea literaturii maghiare, care are ocazia de a se convinge, în sfârșit, de produsele geniului românesc". (Op. cit., p. 5) După prefața editorului urmează "predoslovia traducătorului": "Am terminat lucrarea cu credința că am reușit, cel dintâi din mijlocul națiunii pentru care s-a făcut această traducere, să pătrund în desișul lumii lăuntrice a lui M. Eminescu
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
ungurii, citindu-i versurile, vor dovedi că iubesc, cinstesc și prețuiesc tot ce este frumos, drept și bun, fie acela dar al majorității, fie al minorității... Unguri, citiți pe Eminescu, fiindcă prin el sufletul se înnobilează și prin cunoașterea acestui geniu al poeziei ne apropiem de poporul frate român." (Dr. József Kovács: A magyar Eminescu, Ellenzék, 2 dec., p. 11.) Un alt critic, eminescologul László Gáldi conclude: "Ștafetele colaborării spirituale pe deasupra popoarelor și epocilor străbat astfel prin vijelia urii. Pentru aceasta
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
în rândurile unei literaturi pe care, desigur, nu din dispreț o părăsise și nu fără dramă. Proba faliei produce acea bizară datare a multora dintre eseuri - 1970-2003 - indicând firește, nu o perioadă de gestație de lungimea vieții unui poet de geniu, ci, presupunem, reluarea unor mai vechi texte, aduse în actualitate. Dacă aceste eseuri au apărut într-o primă versiune în presa literară a vremii, autorul nu ne mai lămurește, considerând, probabil, amănuntul lipsit de relevanță. Numai că istoricul literar își
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
semn de "eminescianism" la ceilalți nouă, mai ales că și cronologia o permite. S-ar dovedi astfel valabilă intuiția lui Maiorescu din Critice: "Pe cît se poate omenește prevedea, literatura poetică română va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui". Pentru următorii trei poeți, ce ocupă în ordine locuri privilegiate pe această listă: T. Arghezi, G. Bacovia și L. Blaga, argumentele proeminesciene se dezvoltă de la sine. Este de remarcat faptul că pînă și vocea ironică, lucidă și aspră, nededată
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
are capacitatea de a vedea și de a transpune în cântec, asemenea lui Calidasa și Homer, universul frumuseților inteligibile, "lumea cea gândită" - "atunci lumea cea gândită pentru noi avea ființă" -, adică lumea ideilor platonice: "Nu-i acea altă lume a geniului rod căreia lumea noastră e numai un izvod.. frumoasă ea cuprinde pământ, ocean, cer în ochi la Calidasa, pe buza lui Omer". (Icoană și privaz) A găsi frumuseți și sensuri noi în toposuri consacrate este un har poetic. Eminescu prin
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
Ivănescu, care s-a sinucis la 16 sau 17, și cât altcineva, necunoscut, dar temut, e în acel narator, evident, autist, clinic autist? l-am întrebat cu îndrăzneala dată de penumbră. - Cred că e mai mult fratele meu, muzician de geniu, care și-a întrerupt, inexplicabil, cariera, la un moment dat, foarte devreme...L-a măcinat o boală ciudată... Ulterior, am citit într-un interviu o frază decentă care rezuma discuția cu Brice Parrain și discuția noastră. Alexandru Vona întrebat de ce
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
ce?... păi, chiar!... în definitiv, ce?... o viață are omul, nu?... deși făcusem mare tămbălău cîndva, cînd am corectat, înainte de "90, un articol despre dînsa... tot zbieram că, domn"e!, nu i-a ajuns Eminescu?, nu s-a săturat cu geniul?... ce-i mai trebuia ei și armata?... armata e cu noi, nu?... țineți minte cum tot strigau ăia că armata e cu noi?... uite că a fost și cu Veronica!... numai că lu" Negru, securistul care se ocupa cu oamenii
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
parcă nu-și folosește niciodată vîrfurile degetelor. Ca și cum ar fi paralizate. Ca și cum degetele i-ar fi mai lungi decît are el nevoie. Pare apăsat de un lung șir de strămoși geniali. Căscînd și întinzîndu-se mi-a explicat: în familia noastră geniul s-a transmis ereditar, pe linie paternă. Geniul și înălțimea. Străbunicul avea 2,10. Dacă s-ar sinucide, nu s-ar sinucide un întreg neam. Vlăjganul are un băiat. Pe măsură ce povestesc, nu mai am de-a face cu el. Dar
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
ar fi paralizate. Ca și cum degetele i-ar fi mai lungi decît are el nevoie. Pare apăsat de un lung șir de strămoși geniali. Căscînd și întinzîndu-se mi-a explicat: în familia noastră geniul s-a transmis ereditar, pe linie paternă. Geniul și înălțimea. Străbunicul avea 2,10. Dacă s-ar sinucide, nu s-ar sinucide un întreg neam. Vlăjganul are un băiat. Pe măsură ce povestesc, nu mai am de-a face cu el. Dar dacă îl uit, mi se strecoară în vorbe
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
întregi prostrat, incapabil să se apuce de lucru, indiferent la obligații. Dar Eliade se scutură de fiecare dată, iese din toropeală. Ceea ce ăl ajută să depășească deprimarea este încrederea absolută în sine și ideea enormă pe care o avea despre "geniul " său. Autoaprecierile abundă în acest Jurnal al tuturor sincerităților, căpătănd formulări stupefiante: "Eu m-am comparat, de cănd aveam 20-22 de ani, cu Goethe. De fapt, ceea ce se citește de către toată lumea din Goethe e Werther și Faust I. Exact cum
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
ca într-un fel de transă. Ieri, i-am găsit un titlu: Oameni și pietre. Cred că e una din cele mai puternice drame care s-au scris în românește " (6 martie 1944). De la un punct înainte al textului, sintagma "geniul meu " începe să fie utilizată curent, fără nici o clipire, aproape ca termen tehnic. Dincolo de exagerările privind literatura sa, Eliade avea într-un fel dreptate: filozoful și istoricul religiilor se afla cu adevărat în posesia geniului. Schimbarea dramatică de perspectivă propusă
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
punct înainte al textului, sintagma "geniul meu " începe să fie utilizată curent, fără nici o clipire, aproape ca termen tehnic. Dincolo de exagerările privind literatura sa, Eliade avea într-un fel dreptate: filozoful și istoricul religiilor se afla cu adevărat în posesia geniului. Schimbarea dramatică de perspectivă propusă de el în ceea ce privește folclorul, societățile zise "primitive ", definiția și funcțiile mitului, nu puteau fi decăt opera unui geniu. Tulburător e și faptul că, perfect conștient de propria-i genialitate, Mircea Eliade o proclama în numele unor
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
sa, Eliade avea într-un fel dreptate: filozoful și istoricul religiilor se afla cu adevărat în posesia geniului. Schimbarea dramatică de perspectivă propusă de el în ceea ce privește folclorul, societățile zise "primitive ", definiția și funcțiile mitului, nu puteau fi decăt opera unui geniu. Tulburător e și faptul că, perfect conștient de propria-i genialitate, Mircea Eliade o proclama în numele unor lucrări pe care încă nu le scrisese, ci doar le purta în minte. Cănd se autodefinește din punct de vedere spiritual, Eliade o
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]