523 matches
-
Acasa > Stihuri > Semne > NERODITORUL HAOS Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1461 din 31 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului (după METAMORFOZELE lui Ovidius Publius Naso) Mai la'nceput de toate, când stăpânea genunea, Iar nefirescul însuși cu ea se'mpreuna, Neptun, Uranus, Geea n-au prins a se'nscăuna Și nici Apollo, Febe, nu-și împlineau minunea. Amestecate'n ele și din nimic desprinse, S-au rostuit în vreme cer, aer și pământ
NERODITORUL HAOS de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374398_a_375727]
-
Cine sunt eu? mă-ntreb adeseori.”( Grăunte de lumină), i-au frământat popasul teluric. Răspunsul îi stă la îndemână. Se află în ea, înainte de venirea pe lume. ” Grăunte de lumină încolțit/ Pe-un bulgăre de viață în ninsori,/ Pierdut printre genuni, în albul infinit?” (Grăunte de lumină) Chiar dacă periplul prin lumea pământeană nu este suficient de confortabil, Angelina este educată interior să găsească singură rezolvarea situațiilor neconforme cu principiile ei. Dar m-a luat în brațe Dumnezeu.// Și, arătându-mi calea
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
izvorăsc până-n cer chiar și-acum, alte ritmuri de pași lănțuiți și de biete suflete-n lanțuri, ca un jalnic perpetuum mobile hrănit totdeauna de blestemul celor înfrânți de pe Drumul Robilor, căci cerul devine adesea oglinda suferințelor noastre umane. ȚĂRMUL GENUNILOR Astre puzderii arzând prin Univers rebele, ucigătoare de bezne-n infinit, voi ne-ați umplut iar inima cu stropi aprinși de stele, de parcă visul florilor v-au rotunjit. Pe țărmul de genuni, pe calea neumblată, unde hotarul minții se pierde
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
cerul devine adesea oglinda suferințelor noastre umane. ȚĂRMUL GENUNILOR Astre puzderii arzând prin Univers rebele, ucigătoare de bezne-n infinit, voi ne-ați umplut iar inima cu stropi aprinși de stele, de parcă visul florilor v-au rotunjit. Pe țărmul de genuni, pe calea neumblată, unde hotarul minții se pierde-n nefiresc, nu mai cutează nimeni hotarul să-l străbată decât visele noastre ce-n cosmos se-ntâlnesc. ATÂTEA ASTRE... Atâtea astre pentru atât de puțini oameni!? Atâta cosmos pentru mine?? ! Dar
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
roditor, cu poame dulci și mari, înmiresmate, Și un copil gingaș, iscoditor, ce se juca prin crengile-i înrămurate. În fiecare zi se întâlneau, și se jucau ca doi prieteni buni, Și uite-așa anii treceau, iar copilașul dispăru-n genuni. Era flăcău și nu vroia să știe, de-al său prieten din copilărie, Iar mărul, prins de dor fără să știe, îl aștepta cu jind când va să vie. Veni-n-tr-o zi posac și fără vlagă, iar mărul fu din cale-afar
MĂRUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371304_a_372633]
-
poartă a căzut ruginita de vremuri războiul nu a trecut ,prelungim chinul exploziile robiei se împrăștie în vânt apare specia ireala ... te cutremuri, care va stăpâni acest pământ! Pe ușă deschisă,ruginita de vremuri războiul din noi se-ntinde în genuni nevăzute lătra un câine ,mlăștinoase terenuri se-ntorc din iluzii să acopere mari și oceane suflete albe ,curate, caută în zările pierdute ne contopim cu știința ,suflete sârmane! Am închis ochii pentru amintirea ultimului vis am vrut să te văd
RĂZBOIUL DIN NOI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371367_a_372696]
-
se stinge... Un ultim vers mocnește ireal, Cerneală pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Isi împletesc cununi din praf de soare... Un menestrel aed, cuprins de ger, Nu are somn...Tăcerea ta îl doare. Prăpastii și genuni în abisal... Telurice, vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la lună că un scai, Ce poposește peste toți și toate... Te-aștept la ceas de ziua la un ceai, Să ne întoarcem
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371378_a_372707]
-
Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul Umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii. [5] (Poemul 30 din Nirvana, Timișoara, Ed. Mirton, 2014). Sunt neam de cavaleri și de eroi. Prea bine știu: mă trag din Litovoi. Dorm
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
am văzut întors fiind din bezna pivniței de-infern lumea nu-și pierde-obișnuința Florii din Eden tenace - iscă focul viu - necunoscut au înflorit iar pomii - Frumosul e în lume dar mèritul mustește în vâlvătăi ascunse: petale - mistice silabe-s în genune iar frazele rămân enigme nepătrunse ...de unde vii și ce-mi mereu șoptești petală efemeră - veste de lumină? de-abia te recunosc - și te topești 'napoi în raiul firii fără vină... ...cât am dorit să fie primăvară dar alfabetul tot nu
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
cer, Trecut-a tinerețea,iubind femeile vieții, Aroma inserării,sub sălcia de mister, Te-aduce mai aproape de crinul tinereții! În umbră atâtor pătimi,ce viața le impune, Există bucuria de a învinge ,demn, Să vezi acea steluța,la capăt de genune, Să iți duci destinul, cu spiritul solemn! În umbră pădurii în murmur de izvor, Pierdut-am cornul păcii care sună în zare, Vedem dezastre-n lume ,popor după popor, Inconștența lumii e semn de întrebare! În umbră unei umbre vom
ÎN UMBRĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375435_a_376764]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > UN MIT Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017 Toate Articolele Autorului Un mit Sălbatică genune îmi tulbură ființa în pragul dintre lumi mă veșnicesc spre altă galaxie să reînvii credința căci alte paradisuri încerc să le trăiesc. Cu viața merg de mână spre alte începuturi în lumile bizare din vastul infinit să întâlnesc în ceruri
UN MIT de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371810_a_373139]
-
spre altă galaxie să reînvii credința căci alte paradisuri încerc să le trăiesc. Cu viața merg de mână spre alte începuturi în lumile bizare din vastul infinit să întâlnesc în ceruri fantastice trecuturi să retrăiesc un mit al reînvierii Sălbatică genune astăzi din nou mă cucerește ca un ecou mă cheamă: vino, te veșnicește, frumoasă hologramă. Referință Bibliografică: Un mit / Marioara Vișan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2329, Anul VII, 17 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Vișan
UN MIT de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371810_a_373139]
-
ți-e rostul amintită de ginta te întorci către Tatăl și Părintele Fiu îți primești nouă față și cu roba cea sfântă te renaști fiu de glorii în tărâmul cel viu după toate aceste personale decese tremurând te ridici din genune și vii că orișice fiu risipitor de poveste cu sufletul regăsit printre-ai săi semeni mii. Foto tehnică - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursă Internet poem publicat inițial pe F.b. reeditări: (6.07.2013 - 18
POEM HIERATIC XVI FIUL RIDICĂRILOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372076_a_373405]
-
lascivă, perfect ispititoare pentru orice bărbat. Capul îi era sprijinit pe brațul stâng. Țâțele, mere coapte, cu sfârcuri maronii, parcă doreau să-l împungă. Abdomenul supt cu o curbură între tors și șold expunea între coapse un ciuf ce marca genunea. Avusese de unde să se inspire. Colecția de nuduri ale jandarmului supraveghetor, înșirată pe pereți, era remarcabilă. - Păi, ce facem? întrebă el nedumerit și depășit de situație. - Aștept, fiindcă te doresc! răspunse ea cu tonul pe care-l credea că-i
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
din 17 mai 2014 Toate Articolele Autorului DOAMNE ROGU-TE Am o simplă, mică rugăciune, Cum sunt plin de slăbiciune, Doamne dă-mi înțelepciune, Nu mă lăsa în vasta uscăciune, Prin negură TU mă poți răpune, Aruncându-mă în vreo genune. În sufletul meu cu amărăciune, Sunt ca în luna lui Răpciune, Ieșit cumva dintr-o agresiune, Fiind mereu sub opresiune. Privind în jur te uiți la recesiune, Lucrurile sunt de mică dimensiune, Evenimente care te pot indispune, Creându-ți o
DOAMNE ROGU-TE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372850_a_374179]
-
virtual al moralității purtând masca pesimistului fără leac și, precum Hamlet cu craniul lui Yorick în palmă, gândește amurgit asupra inutilități vieții și infinitului morții. Însă în cugetările lui Schopenhauer descoperim o flagrantă nepotrivire contradictorie: înclinarea sa de a sfredeli genunile înspăimântătoare ale durerilor vine, asemeni unei măși puse pe fața unui om, în contrazicere cu sfaturile lui echilibrate și filistine, adică fățarnice, vesel împrăștiate în întreaga-i operă, ca semenii să nu-și răscolească situația chinuitoare și dureroasă a norocului
MASCA LUI SCHOPENHAUER-PARADISUL PIERDUT AL NEFIINŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371191_a_372520]
-
Acasa > Strofe > Creatie > MAREA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 548 din 01 iulie 2012 Toate Articolele Autorului marea Orice val iubește viața, Marea-l naște din genuni, Moare valul când se sparge Peste maluri de furtuni. Prin Levant se-aude-un vaier, Valul este strâns în chingi, Zboară pe deasupra lui Albatroșii și flamingi. Moare valul încet-încet, Învelit în rit etrusc, Marea toată mă sărută Și se luminează brusc. Luna
MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345792_a_347121]
-
Un fel de sentiment clădit din dor topit o arătare spartă de voci, dor din străbuni, ce se alatură-n descânt sau dintr- un riț o mângâiere sacra clădită-n văgăuni. Mă otrăvesc cu silogismele dospite otravă din gândirea unui zvon. Genune, iar peste simplul adevăr părerile ivite sunt îmbrăcate în nectar și alte spume. Mă otrăvesc, iar timpul se dilată tot gust din seva lui, gust acru, se adâncesc în visul prins de piatră iluzia că trăiesc, gust sacru. O altă
ILUZII SPARTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345815_a_347144]
-
versuri, nici lumină Tăcerile-au plecat în alte nopți Și zborului albastru se închină Un rob cu primăverile la porți... Cocorii sunt cu aripile nude Sub lacrima copacilor nebuni Tu cere-mi...inorogul ne aude Și țipă alb cireșii din genuni... Mai bine, da...ni-s visele prea crude Și-n doi ne sunt lăstarii mult mai buni... Referință Bibliografică: Și de-aș avea / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 838, Anul III, 17 aprilie 2013. Drepturi de Autor
ŞI DE-AŞ AVEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345873_a_347202]
-
dar nu mă lasă un amar pustiu ce mă-nnegrește a corb...tu, biete corp...miroși a colb”. Și integral RUGĂ CUVÂNTULUI: Mai dă-mi un vers,/ O, Tu, Stăpâne!/ Mai dă-mi o strofă/ Doar anume... Cuvântule, cel din genune!// Mai dă-mi ceva:/ Nu mă lăsa cu dor// Cuvântule din matcă/ Nu mă opri din zbor! Lia Ruse, argeșeancă, farmacistă, stabilită în Canada din 2004, scrie versuri-emblemă precum: Pământul e-n asediu sub vremea ce îl fură ... Înmugurește alb
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
văi Fierbeau oceanele, se răcoreau apoi cu ploi 12 Alteori, se potopeau din cer foc și pucioasă Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă Gemeau prelung și munții, se așezau mai bine Prin faliile mari sau mici, despicate de genune. *** 13 Deodată glas de Tunet din ceruri a tunat Iar marea îngrozită îndată s-a astâmpărat Ordine! a poruncit, limită a pus Stăpânul lor Peste tot ce clădise cu dragoste, cu dor. 14 Apele dulci și-au descoperit în fine
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
divid Prefer lumina cât de mare, decât o beznă și un vid Idei finite, gânduri grele, ce se grupează în fascicul Dar nu dispar, ci se depun, pe atrii, chiar și pe ventricul Se înnegrește mușchiul roșu, se pregătește de genune De n-o să-mi pierd nicicând credința, se va produce o minune Referință Bibliografică: Trăiri terestre / Alexandru Florian Săraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1060, Anul III, 25 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Alexandru Florian Săraru : Toate
TRĂIRI TERESTRE de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347250_a_348579]
-
se aventureze prea mult de acasă, momiți cumva de ceva anume în pădurile de variante adânci și înfricoșătoare. Mi-e frică să nu-mi pierd pionii, ei sunt sufletul jocului de șah. Ori să nu cadă în acele capcane de genune din fața poziției inamicului. Căci acolo, de partea adversă, sunt niște zmei, de fapt niște cai fioroși, gata-gata să-mi înghită toți pionii!... Însă pionii mei, copiii mei de suflet, nu mă ascultă: cu toții se îndepărtează de zidul castelului meu, ajung
ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > NAVIGÂND PE MĂRI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 416 din 20 februarie 2012 Toate Articolele Autorului NAVIGÂND PE MĂRI... Gânduri navigând pe mări, Înfruntând aprige furtuni, Iluzorii țărmuri peste zări, Zburând neîncetat peste genuni. Ele pleacă din inima în clocot, Care se zbuciumă în a vieții luptă, Bătăile ei fac mai puțin zgomot, Atunci când amintirile-și ascultă. Bătrână trecută prin mulți ani, Rezistă prin magice forțe îndrăznețe, Uită de greutăți și de dușmani, Se
NAVIGÂND PE MĂRI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346784_a_348113]
-
în tragediile antice, domină și ne copleșesc. Aurel Covaci le cunoștea cel mai bine, i-a citit primul epitafurile despre care, cu nesăbuință, regretatul Laurențiu Ulici mi-a spus: „Poetul și-a regizat singur moartea". „E un ștreang în adâncul genunii Ce mă spânzură invers spre cer" Voi încerca acum să deslușesc semnificația „nopților de coșmar", adică a trăirilor din poeziile scrise sau dictate lui Aurel Covaci, câte s-au mai păstrat, din cele două nopți esențiale: Noaptea Sfântului Andrei - 30
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]