520 matches
-
nou pe-aripi de vânt. // Am să renasc prin tine, poezie!” Versurile sunt fie decasilabice, fie endecasilabice, cu rimă încrucișată 1-3; 2-4 sau împerecheată: 1-2; 3-4. Uneori, poeta folosește termenii vechi, arhaici, pentru a reda o atmosferă: „arfe de lumini”, genune, căință, „refugiu azurit” ș.a. Și ultima parte a volumului, intitulată, nu întâmplător „Evadare” (din canoane, din formulele fixe, din tipare), cuprinde poeme în vers modern, trecute prin filtrul personal, spațiate, cursive, lejere, cu ritm interior și muzicalitate implicită. O sărbătoare
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1470319247.html [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
persistă în blasfemie, cu toate că a fost avertizat de Zoe, o dată cu „Greșești, Saklas!” (Saklas=idiotule), a doua oară cu „Greșești, Samaël!” (Samaël=zeu orb, respectiv Sammaël=zeul orbilor). Iată de ce intervine îngerul de foc, care-l aruncă pe Ialdabaôth în Tartar (genune). În locul lui, pe firmament este ridicat de către Sophia Sabaôth (Savaot în Vechiul Testament), fiul lui Ialdabaôth. Asupra lui, Sophia pogoară lumina, și astfel Sabaôth dobândește putere asupra forțelor neantului, devenind Iahve Sabaôth (Domnul Puterilor). În aceste condiții, este firesc ca Sabaôth
DESPRE IUDEO-CREŞTINI, GNOSTICI SI ESENIENI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1452745380.html [Corola-blog/BlogPost/380941_a_382270]
-
august 2015 Toate Articolele Autorului Plouă pe strune Plouă pe strune de mandolină... Versul cu versul se încunună. Plouă cu soare, plouă cu lună, Plouă cu Dragostea care-i Stăpână. Astăzi privim cu genele ude Cum visele se duc spre genune. Batem cu pleoapele de mătase, La ușa dorințelor noastre. Plouă cu vorbe, răceală și ură Și crucea până-n suflet ne udă... Dar vine ploaia cea sfântă de har Și primim al dragostei dar. Adie vântul sau vine furtuna, Când ai
PLOILE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1439193545.html [Corola-blog/BlogPost/340241_a_341570]
-
de paseist, dar nici de zeflemist: „ce mândrețe de Soldat am fost/ ce soldat devotat Gata să mor pentru Cauza/ pâinii negre și a Marmeladei/ pentru/ salamul cu soia pentru margarina și cafeaua de Orz/ m-aș fi aruncat în genune“ (p. 86) Această omniprezentă luciditate îl duce, finalmente, către ideea efectului placebo ca surogat al unei existențe lipsită de iluzoriu. În fond, Val Mănescu este un mare sentimental. Născut „când tristețea televizorul și mobilul nu existau“, el „se învârte în
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
matern este agresiune împotriva Patriei. Poetul are ce are cu vârcolacii („mancurții din Patrie“) care surpă temeliile spațiului românesc și, pentru a-i dezarma, recurge la amenințarea-blestem că le va distruge mitul lor de vârcolaci: „duceți-vă-nvârtindu-vă, roindu-vă / pe toate-ncrețiturile Genunii, desigur, / nu în preajma Daciei mele de Lună-Plină: / nu-mi amenințați lumina-Patrie, / că mă-nfurii / și vă fac mitul țăndări...!“ (Rostește-te, vârcolac...!). Rescriindu-i, metapoetic, pe înaintași, poetul cosmicizează sonurile vocalice într-un fermecător joc rimic-silabic: „Ieși-va-mai dintre stele, / să
Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
să stea, Nu rege printre dânșii, ci singur să mai poarte Ce-i fu sortit sub ceruri: Polonia, naltă stea De-a pururi să-i slujească, tot singur după moarte. Să intre. Nu pe culme ca să rămână sus, Dar, adâncind genunea, să umple tot abisul Și Domn acolo unde coroane n-au ajuns, Cu sceptrul libertății să încunune visul. |n versiune românească de Ion Pillat Se cuvin câteva precizări spre a clarifica circumstanțele în care a fost elaborată această traducere. Patriarhul
O traducere inedită a lui Ion Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/12895_a_14220]
-
1301) inscripționat în piatra acestei pisanii este eronat, corect fiind anul 6894 (1386), așa cum apare în pisania pictată în interiorul bisericii. La 28 martie 1415, printr-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân, mănăstirii Cozia i s-a dăruit "vama de la Genune". Lăcașul a primit ulterior donații din partea mai multor domnitori care au urmat. Astfel, până la 1500 au fost date 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii întăresc posesiunile sale. De-a lungul timpului mănăstirea a fost reparată și renovată de multe ori
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
folosind gară din Bratca. Beznea este așezat pe podișul cu același nume și este străbătut de la Nord la Sud de Răul Beznea (lungime 9 km), afluent al Crișului Repede. Satul Beznea își trage numele din limba protoromâna și înseamnă "umbră", "genune", "codrii întunecoși". În perioada comunistă, sătul este denumit Delureni, urmând ca în anul 1996 să revină la numele său inițial (Legea 35 / 18.05.1996). Primele atestări documentare apar în anul 1406 și sunt nominalizate că "possessio Walachalis", Beznea fiind
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
crud, de nu se-ntoarce, Cu lungi săgeți Îl ceartă, si cu arce, 13.Cu spini de foc și moarte, fel de fel. 14. Iată, cel rău se zbate să conceapă Păienjeniș de intrigi și minciuni. 15. Deschide gropi, Închipuie genuni Și-apoi se prăbușește el În groapă. 16.Asupra lui Întreaga-i răutate Și violență cad. Și-l nimicesc. 17. Ci eu pe Dumnezeu Îl preamăresc. Numele Lui sublim, nepământesc Îl cânt. Și infinită Să dreptate. 8 1. Numele Tău
Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
Sleipnir, pe Odin devorat de Fenris, pe Hyrrokkin la funeraliile lui Baldur. Istoria cea mai completă a creației universului în mitologia nordică este transmisă de admirabilul poem "Voluspa" ("Prezicerile vizionarei"), compus spre finalul epocii păgâne. Înainte, exista un haos, "o genune uriașă" din care au apărut două lumi: Niflheim, tărâmul de gheață și Muspelheim, tărâmul de foc, guvernat de gigantul Surtur. În urma întâlnirii celor două lumi în prăpastia primordială (Ginnungagap), a rezultat o creatură uriașă cu chip de om, numită Ymir
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
sângeros, la fel ca în cazul zeiței Tiamat din mitologia mesopotamică. Snorri Sturluson este cel care relatează cu multe amănunte procesul Creației, având ca principală sursă poemul compus spre sfârșitul epocii păgâne, „Voluspa”. La începutul lumii, nu exista decât o „genune uriașă”, iar cerul și pământul încă nu apăruseră. O inteligență neformată, numită Allfather, controla evoluția întregului cosmos. Din acest haos apar două tărâmuri: în nord, ținutul gheții, Niflheim, și în sud, ținutul focului, Muspelheim. Ținutul Niflheim este identificat uneori cu
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
gresiilor crunte, / năucit de spațiu și de piatră. // Roșie și rătăcind în munte, / luna vine din prăpastii, speriată. Lupul mușcă, lacom, carnea lunii, / dinții se împlântă și sfâșie, / și, rupând ca dintr-o pradă vie, / de pe bot îi curge sângele genunii". (Radu Gyr, "Balade", București, Editura Gorjan, 1943, p. 13 sq.). În ciclul secund, "Cântece", autorul trece prin rafinăriile estetic-expresioniste motive din doine / balade dacoromânești (1. «Cucuruz cu frunza-n sus», 2. «Pasăre galbenă-n cioc», 3. «Cărăruie, cărăruie...», 4. «Ineluș-învârtecuș
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
află pe malul stâng al Oltului, în satul Câinenii Mici (La Turnulețe). Străvechea vatră a Câinenilor este atestată documentar pentru prima dată de hrisovul domnesc din 25 martie 1415, din care reiese că voievodul Mircea cel Bătrân dăruiește vama de la Genune spre administrare Mănăstirii Cozia. Dania lui Mircea cel Batrân este întărită de hrisovul dat de voievodul Radu cel Mare, datând din 20 ianuarie 1505, document în care se pomenește pentru prima dată de locuitorii Câinenilor. Domnitorul Neagoe Basarab întărește așezămantul
Comuna Câineni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301996_a_303325]
-
timp îi trebuie unui om să cadă în prăpastie și cât de mult ca să se ridice din nou la nivelul solului, nemaisocotind faptul că trebuie apoi să revină la poziția verticală." Se pare că toată viața mergem pe marginea unei genune și că numai o clipă de neatenție, un singur pas greșit, ne poate cufunda în hăuri din care nimeni și nimic nu ne poate salva. În căzătură, putem să ne alegem cu răni grave din care unele se vindecă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de obsesia sexului... Mă gậndeam că, după moarte, toți oamenii devin îngeri în ceruri, și că Yon este acum iubit de unul dintre ei, dar chinurile lui, nopțile apăsate greu de durerea așteptării, mi se păreau inutile, zbateri tậrzii prin genunea marii treceri. De aceea, mi se părea foarte important ca noi, oamenii, să fim atật de apropiați unul de celălalt aici, pe pămậnt. Eram încă puri ca în îndepărtata copilărie... Mă uitam la el, el se uita la mine și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de la gropi. Iar acolo unde vor pica crucile, morții vor ieși la lumină, ca furnicile, din mușuroi, stăpâniți, mânați și preumblați câinește, de o singură voință: Ca să vă împiedice pe voi, cu orice preț, să astupați Prăpastia Dezastrelor! Poarta Infernului! Genunea! Groapa! Gaura! Gura Leviathanului! Iată...! Auziți...? Întrezăriți...? Simțiți...? Auziți tropotele...? Auziți surlele...? Auziți trâmbițele...? Dies irae, dies illa...! Păziți-vă...! Strângeți-vă...! Țineți-vă...! Începe...! La semnalul Cuiva Atot-Prezent și Prea-Puternic, nevăzut, păsările furtunii se învârtejesc, de pretutindeni și se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plângă și n-au putut. Amare foarte sunt toate cuvintele IV Pe o poziție larg-cuprinzătoare amintind de Blaga, se situează un Nichita Stănescu frenetic, iscoditor, cu nostalgia cuvântului total, acesta de negăsit în dicționare, însă deschizând zariști cosmice sau relevând genuni interioare. Privirea lunecă lin de la cuvinte la necuvinte. "Poezia este o tensiune semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-a găsit. Poetul creează semantica unui cuvânt care nu există. Semantica precede cuvântul. Poezia nu rezidă din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Anei Blandiana (din A treia taină): "Simplu ca-n aritmeticile copiilor". Sau: "Va fi atât de simplu totul / Că nici nu vei înțelege / Decât mult mai târziu" (Întâlnire). Existența, experiență de-a râsul-plânsul, implică inevitabil ascunzișuri, dimensiuni intangibile, obscurități și genuni. Pângărirea împresoară din toate părțile: "Pământul cald este impur"; spectrul putrezirii, al degradării materiei alterează până și ființa cuvintelor: "E fericit cuvântu-n gând, / Rostit urechea îl defaimă". Și totuși puritatea singură "nu rodește", drept pentru care: "Fecioarele nu nasc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
amintire fastuoasă sub o netulburată boltă astrală. După Pasărea tăiată (întâia ei carte) începea o lungă călătorie fără iluzii; adânciri în psihismul tragicilor greci, în Shakespeare, Dostoievski și Kafka (invocați în eseistica din Vina tragică, 1980) îi dezvăluiau la rece genunile omenescului problematic, în criză existențială. Peste câțiva ani se adunau (în Călătorie spre mine însămi, 1987) subtile impresii de lectură, bunăoară despre Camus care o făcuse să "înțeleagă mai bine pe Dostoievski"; despre "tragicul absolut" din Absalom, Absalom de William
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
că nu putea să săvârșească nici Dumnezeu așa minune decât în Țara Românească, pentru otrăvuri fără seamăn băute cu supramăsură ne trebuia ichorul geamăn cum geamănă iubirea ura! ! închei o cogitațiune cu încheierea, zisă coda, ca și muierea, de-i genune nu trebe să respecte moda, ci trebe să se mai încheie, nu doar să umble dezbrăcată (admit și-n petic să-și mai deie dar numai când o face lată!) deci încheierea iaca vine, (să-l enervez pe Vasiliu!), Cotnariul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de nebuni sau de neînțeleși ai satului fac parte și Hălărip, Dandanel, Gaber, Rican, Bembea, fiecare cu povestea lui. Aceștia par mai degrabă înfrățiți cu natura decât cu oamenii și parcă aparțin unui cosmos bântuit de vedenii ce vin din genuni. Câteva povestiri punctează conflictul dintre o lume arhaică și cutumele mai noi ale satului: Lefterie și Radu, doi paria care trăiesc în bălării, sunt ei înșiși bălării; văduvul Dandanel „e ca un mag care și-a pierdut steaua”; în grădina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
context, cumpăna își pierde identitatea de cumpănă în sensul că nu mai cumpănește, nu mai echilibrează aproape uniform și echidistant. Se prăbușește investind radical toată energia apăsării într-unul dintre poli, celălalt fiind abandonat spre o înălțime deschisă prăbușirilor în genuni ale magnetismului gravitațional. Tot astfel, descumpănirea ca stare sufletească reprezintă o paralizare a funcționalității echilibrului conștiinței, o înghețare a balanței egoului ce încetează a fi un complex de componente cumpănite interactiv, o pierdere a controlului ce menținea stabilitatea acestor componente
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
acrobat cu atenția consubstanțială corzii pe care se menține pendulat deasupra adâncimii amețitoare sau asemeni alpinistului ce și-a investit certitudinea vieții și ocolișul morții în împletiri din fire trainice precum curajul său de om al stâncii sfidând, din suspensie, genunea. Îndrăgostirea este un vis în mijlocul vieții. Timpul special survine punctând timpul cotidianității mundane. Când sunt îndrăgostit și mărturisirea te iubesc pleacă din lăuntricul meu spre ființa adorată, iubirea ce-mi aparține poate fi acceptată sublimându-se sau poate fi refuzată
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
București, 1974; Menestrelii regelui Ludovic, București, 1980; Luna și mânzul sălbatic, București, 1982; Portrete de artiști, București, 1984; Toamna, când se scutură castanii, București, 1991; Frumosul și iubirea, București, 1998; Poesis. Triumf al iubirii de frumos, București, 1999; Aurore și genuni, București, 2001; Columnele sonetului, București, 2002. Traduceri: E. Malțev, Din toată inima, București, 1948 (în colaborare cu W. Cohn); V. Ohotnikov, În lumea cercetărilor, București, 1952 (în colaborare cu Ada Cherchez); Marie Spetova, Familia Vojacik, București, 1952 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
un umor forțat, scrîșnit, răutăcios, prăvălit peste geamlîcul lojei din care e gata oricînd să facă salturi mai ample ca ale lui Sotomayor, spre a-i dovedi șefului său suprem că, atunci cînd e vorba despre Cauză, nu există nici o genune, nici un abis. Lepădat de aerul provincial al Galațiului și de sudoarea sectoarelor calde, omul a dobîndit o logică și așteptată carură de vip bucureștean. Mirosuri fine, veșminte de firmă, dar să ne amintim că, acum mai bine de un veac
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]