KorAP: Find »[drukola/base=gepid & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 >

336 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

de aceștia.24 După Iordanes, Gepidia se întindea între Tisa și Dunăre, de-a lungul Carpaților, până la Olt. Conform informațiilor furnizate de descoperirile arheologice, în sudul Transilvaniei nu se cunosc vestigii gepide. Un aspect interesant al problemei este că urmele gepide din secolul V, în această regiune, sunt puține, ceea ce indică faptul că gepizii erau puțin numeroși ca să poată acoperi întreaga arie a teritoriului menționat. Concentrați în grupuri mai mici, îi întâlnim pe gepizi mai ales în Câmpia Tisei, unde au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a lungul Carpaților, până la Olt. Conform informațiilor furnizate de descoperirile arheologice, în sudul Transilvaniei nu se cunosc vestigii gepide. Un aspect interesant al problemei este că urmele gepide din secolul V, în această regiune, sunt puține, ceea ce indică faptul că gepizii erau puțin numeroși ca să poată acoperi întreaga arie a teritoriului menționat. Concentrați în grupuri mai mici, îi întâlnim pe gepizi mai ales în Câmpia Tisei, unde au locuit un timp mai îndelungat și unde se află principalele cimitire atribuite lor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
îndelungat și unde se află principalele cimitire atribuite lor pe teritoriul de azi al Ungariei. După ocuparea orașului Sirmium, aflat pe Dunăre, în secolul IV, ei s-au așezat și în această regiune din apropierea Imperiului, unde s-au aflat obiecte gepide. În Transilvania propriu-zisă, descoperiri gepide avem la Emdătura (Gherla), pe valea Someșului, și la Cipău (Luduș), în valea Mureșului. La est de Tisa, în Crișana și Banat, descoperiri gepide se cunosc la Valea lui Mihai, mormântul unui războinic (aristocrat) gepid

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
principalele cimitire atribuite lor pe teritoriul de azi al Ungariei. După ocuparea orașului Sirmium, aflat pe Dunăre, în secolul IV, ei s-au așezat și în această regiune din apropierea Imperiului, unde s-au aflat obiecte gepide. În Transilvania propriu-zisă, descoperiri gepide avem la Emdătura (Gherla), pe valea Someșului, și la Cipău (Luduș), în valea Mureșului. La est de Tisa, în Crișana și Banat, descoperiri gepide se cunosc la Valea lui Mihai, mormântul unui războinic (aristocrat) gepid, apoi mormintele de la Oradea și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și în această regiune din apropierea Imperiului, unde s-au aflat obiecte gepide. În Transilvania propriu-zisă, descoperiri gepide avem la Emdătura (Gherla), pe valea Someșului, și la Cipău (Luduș), în valea Mureșului. La est de Tisa, în Crișana și Banat, descoperiri gepide se cunosc la Valea lui Mihai, mormântul unui războinic (aristocrat) gepid, apoi mormintele de la Oradea și Socodor (jud. Arad), și un mormânt modest la Andrid (jud. Satu Mare). Stăpânirea gepizilor în Oltenia, conform lui Iordanes, nu este confirmată de mărturiile arheologice

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
valea Mureșului. La est de Tisa, în Crișana și Banat, descoperiri gepide se cunosc la Valea lui Mihai, mormântul unui războinic (aristocrat) gepid, apoi mormintele de la Oradea și Socodor (jud. Arad), și un mormânt modest la Andrid (jud. Satu Mare). Stăpânirea gepizilor în Oltenia, conform lui Iordanes, nu este confirmată de mărturiile arheologice, de aceea nu se poate vorbi nici măcar de o prezență nominală a lor în zonă, de unde rezultă că ei n-au trecut Carpații în sud. Pătrunderea gepizilor dinspre nord-vest

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Satu Mare). Stăpânirea gepizilor în Oltenia, conform lui Iordanes, nu este confirmată de mărturiile arheologice, de aceea nu se poate vorbi nici măcar de o prezență nominală a lor în zonă, de unde rezultă că ei n-au trecut Carpații în sud. Pătrunderea gepizilor dinspre nord-vest în Transilvania propriu-zisă a avut loc la mijlocul secolului al V-lea, după prăbușirea stăpânirii hunilor. Descoperirile gepide din cursul acestui secol, în Transilvania, sunt mormintele principale de la Apahida (Cluj), cu piese bogate de aur, și tezaurul cu obiecte

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vorbi nici măcar de o prezență nominală a lor în zonă, de unde rezultă că ei n-au trecut Carpații în sud. Pătrunderea gepizilor dinspre nord-vest în Transilvania propriu-zisă a avut loc la mijlocul secolului al V-lea, după prăbușirea stăpânirii hunilor. Descoperirile gepide din cursul acestui secol, în Transilvania, sunt mormintele principale de la Apahida (Cluj), cu piese bogate de aur, și tezaurul cu obiecte de aur de la Someșeni (Cluj). Urmele arheologice gepide din secolul al VI-lea și prima jumătate a secolului al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
loc la mijlocul secolului al V-lea, după prăbușirea stăpânirii hunilor. Descoperirile gepide din cursul acestui secol, în Transilvania, sunt mormintele principale de la Apahida (Cluj), cu piese bogate de aur, și tezaurul cu obiecte de aur de la Someșeni (Cluj). Urmele arheologice gepide din secolul al VI-lea și prima jumătate a secolului al VII-lea sunt mai numeroase, majoritatea lor aparțin populației autohtone, dar au fost atribuite greșit exclusiv gepizilor. Dar în Transilvania există așezări și necropole ale gepizilor, tezaurul cu monede

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aur, și tezaurul cu obiecte de aur de la Someșeni (Cluj). Urmele arheologice gepide din secolul al VI-lea și prima jumătate a secolului al VII-lea sunt mai numeroase, majoritatea lor aparțin populației autohtone, dar au fost atribuite greșit exclusiv gepizilor. Dar în Transilvania există așezări și necropole ale gepizilor, tezaurul cu monede de aur de la Șeica Mică (jud. Sibiu), în valea Târnavei Mari, cu monede din vremea lui Justinian, îngropate după 567. O imagine a civilizației din secolul al VI

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Cluj). Urmele arheologice gepide din secolul al VI-lea și prima jumătate a secolului al VII-lea sunt mai numeroase, majoritatea lor aparțin populației autohtone, dar au fost atribuite greșit exclusiv gepizilor. Dar în Transilvania există așezări și necropole ale gepizilor, tezaurul cu monede de aur de la Șeica Mică (jud. Sibiu), în valea Târnavei Mari, cu monede din vremea lui Justinian, îngropate după 567. O imagine a civilizației din secolul al VI-lea și a vieții populației autohtone din Transilvania este

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
secolul al VI-lea și a vieții populației autohtone din Transilvania este dată de întinsa așezare de la Morești (Tg. Mureș), pe valea Mureșului. Așezarea datează din perioada premergătoare și își continuă existența în secolul al VI-lea, când se așează gepizii. Diferențierea locuitorilor sub aspect economic și social este mică locuințele (bordeie) sunt sărăcăcioase, cu obiecte simple și ateliere de țesut în multe locuințe. Așezarea nu era fortificată în secolul al VI-lea, ci ulterior, fiind întărită cu șanțuri și valuri

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
inventarul cimitirelor descoperite, remarcăm vestimentația, arme, unelte, obiecte de podoabă la femei, produse ceramice și cruci. În cimitirul de la Bandul de Câmpie, într-un mormânt, s-au aflat unelte de argintar-autorii lor erau meșteri locali. Alte descoperiri din perioada stăpânirii gepizilor în Dacia (454-567) s-au făcut la Cipău, pe Mureș-o așezare deschisă tip Morești și cimitir-o așezare din secolul al VI-lea, gepidă probabil, deasupra comunei Porumbenii Mici (jud. Harghita), Sighișoara și Bistrița. Cele mai mari cimitire din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
s-au aflat unelte de argintar-autorii lor erau meșteri locali. Alte descoperiri din perioada stăpânirii gepizilor în Dacia (454-567) s-au făcut la Cipău, pe Mureș-o așezare deschisă tip Morești și cimitir-o așezare din secolul al VI-lea, gepidă probabil, deasupra comunei Porumbenii Mici (jud. Harghita), Sighișoara și Bistrița. Cele mai mari cimitire din Transilvania din secolul al VI-lea s-au descoperit la Bratei (jud. Sibiu), Band (jud. Mureș), Noșlac (jud. Alba) și Morești (jud. Mureș). Apartenența etnică

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Mureș). Apartenența etnică este mai dificil de stabilit datorită comunității de viață, a migratorilor amestecați cu populația locală, dar majoritatea aparțin autohtonilor. De-aici rezultă că cea mai mare parte a populației o formau autohtonii, latinofoni și creștini, în mijlocul cărora gepizii, iar anterior goții și hunii, formau enclave etnice, dominatoare politic și militar.25 Avarii Înainte de a face o prezentare generală a avarilor, vrem să înfățișăm succint punctul de vedere a lui N. Iorga în legătură cu avarii și rolul lor. Avarii, învingătorii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
goții și hunii, formau enclave etnice, dominatoare politic și militar.25 Avarii Înainte de a face o prezentare generală a avarilor, vrem să înfățișăm succint punctul de vedere a lui N. Iorga în legătură cu avarii și rolul lor. Avarii, învingătorii și urmașii gepizilor, sunt stăpâni în vestul Daciei, după 567, având centrul în Pannonia, între Dunăre și Tisa, unde anterior s-au aflat hunii. Iorga afirmă (spune) explicit că avarii nu sunt nou-veniți, un alt popor asiatic (nomad), ci rămășița hunică, supusă un

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în vestul Daciei, după 567, având centrul în Pannonia, între Dunăre și Tisa, unde anterior s-au aflat hunii. Iorga afirmă (spune) explicit că avarii nu sunt nou-veniți, un alt popor asiatic (nomad), ci rămășița hunică, supusă un timp germanilor (gepizilor). Avarii sunt, de fapt, spune el, hunii cu altă dinastie, cu altă seminție dominantă, dar și cu unele schimbări. Noul stat al avarilor este mult mai modest, ca dimensiune, decât cel vechi hunic, ce avea în frunte un "împărat" capabil

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
să plătească subsidii avarilor, abandonând alianța cu barbarii. În 566, kaganul Baian a organizat o expediție victorioasă împotriva regelui franc Sigibert. În același timp, în urma conflictului dintre gepizi și longobarzi, s-a încheiat o alianță între avari și longobarzi împotriva gepizilor, stăpânii Europei centrale. Conform înțelegerii, avarii urmau să primească teritoriul stăpânit de gepizi, jumătate din prada de război și o parte din turmele de vite. În lupta angajată, în 567, aliații îi înfrâng pe gepizi, dar longobarzii victorioși se temeau

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
îi înfrâng pe gepizi, dar longobarzii victorioși se temeau de vecinătatea cu avarii și, sub conducerea regelui Alboin, s-au îndreptat spre Italia de nord, unde au întemeiat un stat propriu, în primăvara lui 568. În acest fel, în urma înfrângerii gepizilor și a plecării longobarzilor, avarii au rămas singuri stăpâni ai teritoriilor din Europa centrală, cu nucleul în Câmpia panonică, timp de mai bine de două secole.28 În legătură cu instalarea lor în acest teritoriu s-a făcut presupunerea, puțin plauzibilă, că

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Asia Centrală până în estul Europei, în spațiul caucazian și nord-pontic, fiind marcată de modele persane și chineze, de influențe bizantine și germane. Istoria avarilor în Europa (cronologia epocii avare) cuprinde trei perioade: timpurie (567-670), mijlocie (670-720) și târzie (720-796). După înfrângerea gepizilor, în 567-568, și exodul longobarzilor, avarii au reușit, spre sfârșitul secolului al VI-lea, să-și instaleze dominația la nordul Dunării de Jos, supunându-i pe slavii care se așezaseră aici. Această zonă îi interesa pe avari sub aspect strategic

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dunării) a fost mult diminuată, iar în ultimul sfert al secolului al VII-lea, când proto-bulgarii s-au așezat în nord-estul Peninsulei Balcanice, această autoritate a încetat cu totul. 31 În schimb, pe de altă parte, avarii au preluat "țara gepizilor", după înfrângerea acestora, adică regiunile din vestul și nord-vestul Daciei, împreună cu anumite zone din Transilvania. Dar condițiile naturale de-aici au dus la organizarea stăpânirii avare la marginea nord-estică a kaganatului. Unii cercetători susțin că imediat după înfrângerea gepizilor, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
țara gepizilor", după înfrângerea acestora, adică regiunile din vestul și nord-vestul Daciei, împreună cu anumite zone din Transilvania. Dar condițiile naturale de-aici au dus la organizarea stăpânirii avare la marginea nord-estică a kaganatului. Unii cercetători susțin că imediat după înfrângerea gepizilor, în 567, o parte a oastei avare a pătruns în Transilvania, de-a lungul Mureșului, pentru a proteja populația avară, rămasă în timpul evenimentelor din 567-568 în așezările (sălașurile) de la Dunărea de Jos, care au pătruns în Transilvania prin defileul Oltului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Vădaș (jud. Mureș), ce conțin monede din vremea împăratului Heraclie (610-641). Aceste descoperiri nu pot fi atribuite cert avarilor, dar ei dominau regiunea în secolul al VII-lea. Spre mijlocul secolului VII, își încetează existența cimitirele de tip Band-Noșlac, specifice gepizilor târzii din Transilvania, dar la periferia necropolelor de la Band (jud. Mureș) și Noșlac (jud. Alba), târziu în secolul VII, au fost îngropați și războinici călăreți, despre care unii specialiști cred că erau avari sau kutriguri sau alți nomazi răsăriteni. Un

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
700-701. 21. Ibidem, p. 701-706; I. Nestor, Invazia hunilor, în Istoria României, I, București, 1960, p. 694-704. 22. Istoria Românilor, vol. II, p.707-709. 23. Ibidem, p.709-710; C. C. Diculescu, Contribuții la vechimea creștinismului în Dacia. Din istoria religioasă a gepizilor, în AIIN 3, 1924-1925, 357-376; C. H. Opreanu, Creștinismul și neamurile germanice în secolele IV-V în Transilvania, în EN 5, 1995, p. 227-254. 24. Istoria Românilor, vol. II, p.710-712. 25. Ibidem, p. 712-717; K. Horedt, Gepizii, în Istoria

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
religioasă a gepizilor, în AIIN 3, 1924-1925, 357-376; C. H. Opreanu, Creștinismul și neamurile germanice în secolele IV-V în Transilvania, în EN 5, 1995, p. 227-254. 24. Istoria Românilor, vol. II, p.710-712. 25. Ibidem, p. 712-717; K. Horedt, Gepizii, în Istoria României, I, București, 1960, p. 704-714. 26. N. Iorga, op. cit., p. 233-236. 27. Ibidem, p. 236-237. 28. Istoria Românilor, (Tratat), vol. II, p. 717-718; C. Chiriac, Expediția avară din 578-579 și evidența numismatică, în Arh.Mold. 16, 1993

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]