2,818 matches
-
va ajunge a se împăca cu multe din adevărurile pesimiste ale filozofului. Îndealtmintrelea găsim că se comite un mic abuz luîndu-se numai pasaje ad libitum din teoria lui asupra duelului, teorie care se bazează pe lipsa deplină a acestui obicei germanic în anticitatea luminată. Se povestește bunăoară că Marius ar fi fost provocat la duel de un duce teuton: Daca vrei să mori numaidecât, spînzură-te! " i-ar fi răspuns Marius. Asemenea i se atribuie lui Cezar o purtare analogă când Antoniu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Cu excepția a cinci dintre ele, care utilizau forța aburului, celelalte erau cu „hornuri și cuptoare”, prelucrând orz, hamei, porumb și secară. De altfel, consumul berii în acea epocă în Moldova era mic. Berea continua să rămână o băutură a populației germanice din țară și a unei foarte restrânse pături orășenești localnice. Tehnica producerii ei era deasemenea un apanaj al tehnicienilor străini. Ei au avut inițiativa introducerii procedeelor mecanice de obținere a berii și o dată cu aceasta capitalul străin pătrunde și în această
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
orientală din timpul în care popoarele barbare venite din Asia au fost respinse ori s-au întors spre est pentru a duce acolo civilizația romană și creștină; pentru Imperiul lui Carol cel Mare exista o Franță orientală, care îngloba zonele germanice de dincolo de Rin; lupta lui Carol cel Mare și a succesorilor săi împotriva avarilor, în secolul al IX-lea, este un episod al chestiunii orientale; în secolele XII-XIV, chestiunea orientală este reînviată de rasa slavă, îndeosebi de cea cehă și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca reprezentantă a intereselor europene în Orient. Pentru a demonstra marele rol jucat de Austria în problema orientală, L. von Stein pornește de la împărțirea istoriei Europei de sud-est în trei mari perioade: a) constituirea Imperiului ungar, care stă între Europa germanică și Asia de sud, într-o poziție cu totul asemănătoare cu a Poloniei între Europa centrală și nordul Asiei. Ungaria cade apoi sub loviturile Turciei și pierde capacitatea de a se ridica prin ea însăși; b) atacul turcilor asupra Vienei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
incursiuni de jaf și cotropire asupra comunităților învecinate 63. Această practică sau obicei ca rudele victimei să exercite represalii asupra făptuitorului sau rudelor lor, fie că purta numele de răzbunarea sângelui, vendeta ori faida, atestată în Grecia antică, la triburile germanice și la evrei, a supraviețuit până în secolul trecut la majoritatea populațiilor din bazinul mediteranean, iar cercetătorii confirmă existența acesteia în Africa, Oceania sau Australia chiar și în zilele noastre. Potrivit unor autori, legea talionului și sistemul compozițional au constituit un
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
posesia urmașilor lui Linnell pînă în 1918, cînd a fost vîndut împreună cu restul colecțiilor Blake-Linnell. Ulterior manuscrisul a fost donat către British Museum, unde se află și astăzi. Numele Vala v-a fi fost preluat de Blake probabil din mitologia germanica și scandinava: germ. Wala o desemnează pe Völva norv. arh. voelva = prezicătoare cunoscută și sub numele de Völuspa, profetesa și spiritul ocrotitor al Pămîntului din Edda veche; ei îi sînt atribuite profețiile escatologice despre Ragnarökr amurgul zeilor, războiul final dintre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
149) Verbul to emerge are sensul de "a ieși din ceva lichid" (cf. lat. e = afară din; mergere = a scufundă). Este probabil vorba de ieșirea din apele primordiale ce a dus la crearea spațiilor necesare căderii, ieșirea din ceea ce mitologia germanica a numit ginnunga gap. Iată ce spune Jakob Grimm despre această concepție: "Înainte de crearea cerului și pămîntului există o uriașă prăpastie, gap (hiat, căscare), numită cu emfaza gap ginnunga (hau al hăurilor) similar "haosului" grecesc. căci după cum caos desemnează în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Clarei Maffei: “Am înregistrat un fiasco la Veneția, aproape la fel de mare ca și cu La Traviata. Mă gândisem că am compus ceva acceptabil, dar se pare că am greșit.“ Criticii au găsit limbajul muzical prea sumbru și prea sever, chiar Germanic, și în afara câtorva producții notabile și de succes la Reggio Emilia, Neapole și Romă, operă nu a circulat în Italia. Reprezentațiile de la Scală din 1859 și de la Florența au fost primite nefavorabil: la Scală a fost un dezastru, iar la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
răsunător succes care a depășit chiar succesul premierei cu opera Îl Trovatore. A existat o anumită zonă a presei care s-a plâns de absență cabaletelor, în timp ce criticii conservatori au detectat și s-au lamentat pe tema unei anume influențe germanice, în speță wagneriana, evidențiata de modul în care erau dezvoltate și combinate diversele elemente scenice. Deși nici pe departe legată de creația marelui classic englez, Un ballo în maschera este considerată una din cele mai shakespeariene opere, prin notă ei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Stoleriu, Ariton Vraciu. Rubrici: „Studii, contribuții, interpretări”, „Evocări”, „Comentarii”, „Comemorări”, „Interferențe”, „Poetică și limbaj”, „Puncte de vedere”, „Perspective istorico-literare”, „Perspective de cercetare literară”, „Recenzii”, „Note”. Conține articole de lingvistică generală și comparată, de istorie a limbii române, de lingvistică romanică, germanică, slavistică, de stilistică și poetică, folcloristică, istoria literaturii române și universale, de literatură comparată (receptare literară și influențe), de critică literară. Volumul din 1972 este consacrat centenarului G. Ibrăileanu, cu studii semnate de Al. Dima, I. D. Lăudat, Const. Ciopraga, Mircea
ANALELE STIINŢIFICE ALE UNIVERSITAŢII „AL. I. CUZA” DIN IASI. Lingvistică. Literatură. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285340_a_286669]
-
a Politehnicii din București. Seria «Științe sociale»”, editată în intervalul 1952-1955. În afară de seria „Limba și literatura română”, A.U.B. mai cuprind serii dedicate studiilor filologice, ca de pildă: „Literatură universală și comparată”, „Limbi și literaturi străine”, „Limbi romanice”, „Limbi germanice” „Limbi slave”. Comitetul de redacție era alcătuit în 1956 din Jean Livescu (redactor responsabil), Paul Popescu-Neveanu, Sandu Vianu (redactori responsabili adjuncți), Andrei Oțetea, Al. Rosetti, N. Melinescu, M. Novicov, I. Oancea, L. Tismăneanu, Costin Murgescu; în 1978, din I. Coteanu
ANALELE UNIVERSITAŢII BUCURESTI. Seria Limba şi literatura română. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285341_a_286670]
-
domeniile etnologiei, etnografiei, ale folclorului literar sau muzical. Între colaboratori se numără și mulți specialiști de renume din străinătate: Hans-Robert Jauss, Michael Kapellen, Horst Schuller-Anger, Stefan Hof, Anton Schwob, Michael Soukop, Burkhart Steinwach, Till R. Kuhnle (toți din spațiul cultural germanic), Odille Serre (Franța), Eric Freedman (Franța), William Kluback (SUA), Maria Bak (Polonia), Michael Finkenthal (Israel), Zhang Yushu (China) ș.a. La rubrica „Note și documente” s-au tipărit, pe lângă articolele membrilor institutului, și altele provenind de la reputați cercetători ai unor domenii
ANUAR DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285397_a_286726]
-
ziarului „Frankfurter Allgemeine Zeitung” în noiembrie 1989 au fost doar câteva momente în care harul poetului a dublat forța de impact a protestului său politic. După 1989 beneficiază de mai multe burse și premii în străinătate, în special în spațiul germanic, este președinte al Uniunii Scriitorilor (1990-1993), întemeiază săptămânalul „de moravuri grele” „Academia Cațavencu” (1990) pe care îl conduce până în 2000, după care devine realizator de emisiuni TV, director al revistelor „Plai cu boi” (din 2002), „Aspirina săracului” (2003) și om
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
în urma înfrângerii de la Adrianopol și a invaziei hunilor, după 375, a pierdut sudul Daciei. Din acest moment (378) și până la Justinian (527-565), imperiul a întreprins doar mici cuceriri episodice în nordul Dunării, ca rezultat al războaielor dintre romani și neamurile germanice. Fortificațiile romane de pe malul stâng al Dunării de Jos ridicate la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, au fost distruse între 435-448, de invaziile repetate ale hunilor lui Attila, instalați în Pannonia. Practic, apărarea romană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
caracterizează teritoriile dintre Nistru, Carpați, linia limesului Transalutanus și Dunăre, în primul secol de după retragerea romană din Dacia și din sudul moesiac al Moldovei, este închegarea treptată a unei societăți multietnice, datorată conviețuirii geților (autohtonilor), cei mai numeroși, cu semințiile germanice (vizigoți, thervingi, taifali, vandali), iraniene (sarmați, roxolani, alani), daco-romani și alte elemente alogene. Această realitate istorică este documentată arheologic de cultura Sântana de MureșCerneahov, care a avut urmări în plan spiritual: coexistența unor credințe, practici și rituri de tradiții diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
taifali, vandali), iraniene (sarmați, roxolani, alani), daco-romani și alte elemente alogene. Această realitate istorică este documentată arheologic de cultura Sântana de MureșCerneahov, care a avut urmări în plan spiritual: coexistența unor credințe, practici și rituri de tradiții diferite, păgânismul getic, germanic, iranian (scitic), dar și creștinismul. Realitatea istorică menționată, etnică, religioasă, culturală complexă ne ajută la înțelegerea permanențelor, discontinuităților și elementelor noi din evoluția fenomenelor religioase, în spațiul extracarpatic, precum și premisele caracterului popular al creștinismului românesc. Aflat în afara Imperiului, locuit de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locurile de pelerinaj din Scythia Minor au avut un rol în atragerea creștinilor din nordul Dunării. Un rol decisiv în ascensiunea creștinismului la nord de Dunăre l-a avut implicarea directă a autorităților imperiale în propagarea religiei noi printre triburile germanice, fapt cu urmări importante și pentru populația autohtonă getică și daco-romană. Istoricii au subliniat motivația politică a convertirii și prioritatea puterii laice în fața celei ecleziastice în misiunile creștine printre barbari. În nordul Dunării, acțiunea de convertire la creștinism a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
avut drept rezultat un aport de păgânism barbar, de origine mongolă, germană și iraniană, în spațiul carpato-dunărean, aceasta este atmosfera religioasă în care a evoluat creștinismul autohton în secolele V-VI. Pe lângă huni, în nordul Dunării au ajuns și alani, germanici cu patrimoniul lor religios, în acest interval, cei mai mulți germani erau păgâni. Impactul acestor neamuri, încă păgâne, asupra creștinismului autohton nu poate fi evaluat, dar nu trebuie neglijat, păgânismul acestora (alani și germani) s-a suprapus peste straturi etnice mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
umane autohtone din anumite regiuni este una din cauzele conservării mai îndelungate a credințelor vechi și a vitalității lor în religia creștină. În paralel, în aceste secole, a avut loc convertirea la creștinismul arian a gepizilor, ostrogoților și altor seminții germanice. Istoricul J. Zeiller afirmă că zona Europei centrale a devenit un teren de confruntare între două confesiuni și două etnii: catolicismul roman și arianismul germanic. Dar creștinismul catolic (ortodox) roman n-a fost niciodată aneantizat, datorită adaptării populației locale la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aceste secole, a avut loc convertirea la creștinismul arian a gepizilor, ostrogoților și altor seminții germanice. Istoricul J. Zeiller afirmă că zona Europei centrale a devenit un teren de confruntare între două confesiuni și două etnii: catolicismul roman și arianismul germanic. Dar creștinismul catolic (ortodox) roman n-a fost niciodată aneantizat, datorită adaptării populației locale la condițiile epocii și menținerii legăturilor cu episcopiile vestice. Contextul politic și religios a influențat și comunitățile romanice prin pătrunderea unor gepizi în regiunea carpatică (Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ce vrei să ni-l dai, nu este cultivat cu plugul, nu are vite și nici nu e locuit de oameni". Rezultă că pământurile nelocuite de oameni (autohtoni), nu interesau pe migratori care nu puteau astfel supraviețui. În Dacia, triburile germanice, astingii și lacringii, au fost colonizate încă din perioada romană (ante 275) și, ca mici agricultori, au obținut o parte din pământul daco-roman, încă înainte de părăsirea provinciei. Satele aflate sub stăpânirea goților plăteau o dijmă în produse (natură), însă duceau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
el adaugă: Ei caută la barbari omenia romană, căci la romani nu mai pot suferi neomenia barbară". În perioada de sfârșit a Imperiului Roman se constată o scădere a populației, părăsirea terenurilor agricole, descompletarea armatei.1 Conviețuirea daco-romanilor cu barbarii (germanici) întâmpină două obiecții: 1. în alte provincii, elementul roman a pierit, deci și în Dacia, și în limba română nu s-a păstrat influențe germane (în Dacia nu a fost o colonizare masivă germană) și 2. după "Viața Sf. Sava
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
avut locuințe stabile și tabere în Dacia romană. Cele mai multe resturi hunice (urme arheologice) se află dincolo de Tisa, în Crișana și vestul Banatului, dar nu și în Transilvania și pe văile râurilor interioare. Hunii n-au pătruns în Transilvania, spre deosebire de neamurile germanice (goți, gepizi). Dar și în perioada aceasta, secolele IV-V, legăturile comerciale ale locuitorilor Daciei (din nordul Dunării) cu Imperiul au continuat. Despre ținuturile autohtone din Banat și Crișana, în vremea lui Attila, avem date în amintirile solului bizantin Priscus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe teritorii vaste, de la Urali până la Dunăre. Mișcarea valurilor sarmatice spre apus a continuat până la sfârșitul antichității, fiind determinată de propriile necesități de extindere a zonelor de pășunat pentru turme, dar și de înaintarea altor grupuri de migratori, mai ales germanici, care au pătruns în spațiul ocupat de ei. Cei dintâi sarmați care s-au deplasat, la începutul secolului I d. H., departe spre vest în înaintarea lor, până în Câmpia Tisei, au fost iazigii. După plecarea lor din regiunile est-carpatice, locul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au coborât apoi în Câmpia Tisei, cu acordul romanilor sau la sugestia lor. Iazigii erau reduși ca număr, la început, ocupau doar partea de nord a Câmpiei Tisei. După sosirea lor aici, ei au intrat în alianță cu cvazii (populație germanică). În războaiele ulterioare dintre daci și romani, pentru cucerirea Daciei, iazigii au fost aliații romanilor. După cucerirea Daciei și transformarea ei în provincie romană, s-au produs schimbări importante în istoria iazigilor, numărul lor a crescut rapid prin strămutarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]