565 matches
-
verbale constituite din rădăcina verbului și unul sau mai multe sufixe gramaticale, în afara unor relații cu dezinențe (dezvoltate doar în cazuri excepționale și când formele nu mai aparțin integral sferei lexico-gramaticale a verbului). Sunt teme libere temele infinitivului, participiului și gerunziului. Dintre acestea, tema gerunziului este, în același timp, și o temă autonomă, purtând, adică, în ea însăși un sens gramatical împlinit: cântând. Celelalte două teme, pentru a exprima un sens gramatical încheiat trebuie să intre în relații morfologice cu alte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbului și unul sau mai multe sufixe gramaticale, în afara unor relații cu dezinențe (dezvoltate doar în cazuri excepționale și când formele nu mai aparțin integral sferei lexico-gramaticale a verbului). Sunt teme libere temele infinitivului, participiului și gerunziului. Dintre acestea, tema gerunziului este, în același timp, și o temă autonomă, purtând, adică, în ea însăși un sens gramatical împlinit: cântând. Celelalte două teme, pentru a exprima un sens gramatical încheiat trebuie să intre în relații morfologice cu alte elemente lingvistice. Tema infinitivului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unui morfem discontinuu care mai cuprinde și o a doua componentă - morfemul temei de participiu: Auxiliar (morfem liber) + Rădăcină + Flectiv tematic (morfem conjunct) a-m - cânt - at a-i - cânt - at Sintagma prezentului prezumtiv: 1. Auxiliarul va fi + tema de gerunziu (voi fi, vei fi) va fi cântând/știind/fiind bolnav 2. Auxiliarul (morfem...) + Rădăcină + (... Morfem) (voi, vei) va fi + cânt/ști + înd/ind ș.a.m.d. Alegerea între verbe auxiliare și teme în dezvoltarea sensurilor gramaticale verbale este dependentă în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
persoană: fi (să fi cântat, mers etc.) iar verbul a avea, ca auxiliar al viitorului indicativ (forma a doua) are structura verbului liber de care, în limba literară, nu se deosebește. Temele liberetc "Temele libere" Temele verbale libere (infinitiv, participiu, gerunziu) intră în structura sintagmelor analitice din flexiunea verbului românesc pentru dezvoltarea unor sensuri categoriale de diateză, timp, mod împreună cu verbe auxiliare. Tema de infinitiv Intră în structura timpurilor compuse: viitorul I - indicativ: voi + inf. Ț voi cânta prezent-potențial optativ: aș
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este variabilă în funcție de gen și număr: El este/a fost lăudat - Ei sunt/au fost lăudați. Ea este/a fost lăudată - Ele sunt/au fost lăudate. Precedată de morfemul de (la, pentru) intră în sintagma supinului: de cântat. Tema de gerunziu Intră în structura timpului compus prezent-prezumtiv: va fi + cântând Ț va fi cântând Tipuri de flexiune10tc "Tipuri de flexiune 10" Clasificarea verbelor, în regulate și neregulate ia în considerație structura rădăcinii în cursul flexiunii. În mod firesc clasificarea morfologică a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a, la imperativ, devine la aceste forme verbale -EAZ-: (el, ei) lucr-eaz-(ă), lucr-eaz-(ă) (tu)!. La prezentul conjunctivului, în schimb, datorită dezinenței -e, sufixul rămâne neschimbat și la persoana a III-a: (el, ei) să lucr-ez-(e). C. — Tema gerunziului. Este o temă liberă și autonomă (cu o singură excepție, când intră în sintagma prezumtivului prezent), monovalentă. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND: cânt-ÎND, lucr-ÎND. Observații: La verbele a căror rădăcină se termină în vocala -isau într-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tematic se disting și aici două clase flexionare, aceleași, de altfel, deja constituite prin sufixul temei trivalente. Așadar: Tipul II1: dorm-EA-(-m, -i etc.), sos-EA(-m, -i etc.) Tipul II2: cobor-A-(-m, -i etc.), ur-A(-m, -i etc.) C. — Tema gerunziului. Este o temă liberă, autonomă, monovalentă. Este constituită din rădăcina verbului și un sufix tematic, diferit în funcție de apartenența verbului la cele două clase flexionare identificate prin sufixul primelor două teme: Tipul II1: sufixul -IND: dorm-IND, sos-IND Tipul II2: sufixul -ÎND
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -E-: păr-E-(-m, -ți), să păr-E-(-m, -ți) etc. C. — Tema perfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul specific -U-: păr-U-(-i, -și etc.) păr-U-(-sem, -seși etc.) păr-U-(t) D. — Tema gerunziului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -ÎND-: păr-ÎND. E. — Tema I a prezentului. Cuprinde rădăcina verbului și sufixul tematic specific -Ø: par-Ø, par-Ø(i), să par-Ø(ă) etc. Tipul IV de flexiune Se cuprind aici o parte din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
B. — Tema imperfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -EA-: cer-EA-(-m, -i etc.) C. — Tema perfectului. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul specific -U-: cer-U-(-i, -și etc.) cer-U-(-sem, -seși etc.) cer-U-(t) D. — Tema gerunziului. Cuprinde în structura sa rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND-: cer-ÎND. E. — Tema I a prezentului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -Ø: cer-Ø, cer-Ø(i), să cear-Ø(ă) etc. Tipul V de flexiune Se cuprind aici verbele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rădăcina verbului și un sufix tematic -E-. Sunt omonime: A1: tema infinitivului: prind-E A2: tema II a prezentului: prind-E-(-m, -ți) etc. B. — Tema imperfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -EA-: prind-EA-(-m, -i etc.) C. — Tema gerunziului. Este constituită din rădăcina verbului și sufixul caracteristic -ÎND-: prinz-ÎND. D. — Tema I a prezentului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -Ø: prind-Ø, prind-Ø(e), să prind-Ø(ă) etc. E. — Tema perfectului. Este formată din rădăcina verbului și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a imperativului): să aib-(ă); o temă bivalentă avEA-, pentru infinitiv avea și imperfect avea-(-m, -i etc.), o temă a perfectului, pentru cele trei teme secundare: avU-(-i, -și etc.), avU-(-sesem, -seseși etc.), avU-(t), o temă a gerunziului: avÎND. • O situație deosebită prezintă verbul a ști, regulat din perspectiva rădăcinii, dar caracterizat de unele neregularități, din perspectiva temei verbale, prin realizarea concretă a sufixului din structura tipului II de flexiune, clasa 1, precum verbul a veni. Sufixul temei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
presupune aceste două coordonate - predicativitatea și temporalitatea, precum și înscrierea în opoziția categoriei gramaticale a persoanei. Se înțelege, de aici, că distincția moduri predicative - moduri nepredicative, asociată curent și cu distincția moduri personale - moduri nepersonale, nu are îndreptățire. Formele „nepredicative” - infinitiv, gerunziu, participiu, supin - sunt, în realitate, neverbale sau nu sunt exclusiv verbale și, în orice caz, nu sunt „moduri”, întrucât nu exprimă conținutul semantic specific acestei categorii. Cât privește cea de-a doua coordonată, temporalitatea, orice termen corelativ în care se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
său semantic și prin organizarea planului expresiei într-o relativă corespondență, verbul românesc dezvoltă cinci termeni corelativi ai categoriei gramaticale a modului: indicativ, conjunctiv, potențial-optativ, prezumtiv, imperativ. Observații: Fiind exterioare planului enunțării și, în consecință, lipsite de conținut modal, infinitivul, gerunziul, participiul, supinul rămân în afara paradigmei modului 21. Prezente în paradigma Modului în edițiile precedente ale Gramaticii Academiei, aceste forme verbal-nominale sunt interpretate în ultima ediție într-un capitol separat Forme verbale nepersonale. (vol.I, pp.483-543). Planul semantic al categoriei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
temă de conjunctiv), față de sunte-ți, indicativ. Modul conjunctiv (perfect) prezintă o formă unică pentru toate trei persoanele, la singular și plural: (eu, noi, tu etc.) să fi cântat, venit etc. Formele verbal-nominale, neutre din punctul de vedere al modului: infinitivul, gerunziul, participiul și supinul nu realizează morfologic categoriile gramaticale de număr și persoană. Referiri la persoană intervin doar la nivel lexical (în cazul verbelor pronominale) și la nivel morfo-sintactic (la diatezele în sintagma cărora intră un morfem-pronume reflexiv) pentru infinitiv și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
participiul și supinul nu realizează morfologic categoriile gramaticale de număr și persoană. Referiri la persoană intervin doar la nivel lexical (în cazul verbelor pronominale) și la nivel morfo-sintactic (la diatezele în sintagma cărora intră un morfem-pronume reflexiv) pentru infinitiv și gerunziu: a se uita, a se căciuli ® nu mă pot uita, nu mă pot căciuli; uitându-mă, căciulindu-se; a se îmbrăca, a se întâlni ® nu mă pot îmbrăca, nu ne-am putut întâlni; îmbrăcându-te singur, întâlnindu-vă unul cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îmbrăca, nu ne-am putut întâlni; îmbrăcându-te singur, întâlnindu-vă unul cu altul etc. Din perspectiva acestei reacții la categoria gramaticală a persoanei (și numărului) s-a distins între moduri personale (indicativ, conjunctiv, optativ, imperativ) și moduri nepersonale (infinitiv, gerunziu, participiu, supin). Prin conținutul lor semantic, în primul rând, sunt moduri autentice: indicativul, conjunctivul, optativul, imperativul și prezumtivul; toate sunt moduri personale. Dintre ele, însă, imperativul este unipersonal și în plan semantic, și în planul expresiei (defectiv de persoanele I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tu, el, noi să fi cântat.) Celelalte „moduri” sunt forme absolute, cu caracter verbal și nominal. Dintre acestea, rămân în afara categoriilor de persoană și număr participiul și supinul; ar rămâne singurele în mod absolut „nepersonale”. Dar cum nici infinitivul, nici gerunziul nu se caracterizează printr-un autentic conținut modal, distincția moduri personale - moduri nepersonale nu-și află temei. Manifestarea opozițiilor de număr și persoană depinde nu numai de formele categoriilor incluse de mod și timp, ci și de tipul de flexiune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Academiei definește caracterul specific subiectiv al modului: „forma pe care o ia verbul pentru a arăta felul cum vorbitorul consideră acțiunea.” (I, p. 215), dar înscrie între termenii corelativi ai categoriei și „modurile” nepredicative, deși, prin conținutul lor, acestea (infinitivul, gerunziul, participiul, supinul) nu mai corespund definiției. De altfel, conținutul semantic propriu categoriei gramaticale mod - atitudinea subiectului vorbitor față de acțiune - este invocat în definirea fiecăruia din modurile predicative. („Indicativul exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca reală” (I, p. 217), „Conjunctivul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfologic, în primul rând, din perspectiva temei verbale. Se opune direct indicativului (viitorul anterior), potențialului și conjunctivului (perfect), forme cu care are în comun auxiliarul modal (temporal-modal), prin tema verbului liber: la prezumtiv, verbul se prezintă sub forma temei de gerunziu, la celelalte moduri, sub forma temei de participiu: (el) va fi cântând/va fi cântat; să fi cântând/să fi cântat; ar fi cântând/ar fi cântat. La perfect, formele sunt omonime. Opoziția se stabilește, înlăturând omonimia, la nivel fonetic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
urs se spune că ar fi având și această pajură care-l priveghează.” (M. Sadoveanu) Structura morfologică Este un mod verbal cu o structură analitică. Morfemul caracteristic este verbul auxiliar a fi. Verbul liber se prezintă sub forma temei de gerunziu, la prezent, sub forma temei de participiu, la perfect. Auxiliarul precede tema verbală. Cunoaște trei variante sinonime, în funcție de situația flexionară a auxiliarului: 1. a fi, la conjunctiv prezent + tema verbului: să fi cântând, cântat etc. 2. a fi, la indicativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
momentul acțiunii verbului regent: „Să-i zici pătimașei numai atâta, parc-ai fi întâlnind pe omul dumitale.” (I.L. Caragiale) Auzisem că n-ar fi lăsând-o să plece. Structura morfologică Este un timp compus, construit analitic, pe baza temei de gerunziu. Tema este precedată de auxiliarul a fi, conjugat la una din cele trei forme: viitor indicativ: voi fi, vei fi cântând etc., conjunctiv prezent (cu flexiune de auxiliar): să fi cântând etc., potențial prezent: aș, ai, ar fi cântând etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
precedată de auxiliarul a fi, conjugat la una din cele trei forme: viitor indicativ: voi fi, vei fi cântând etc., conjunctiv prezent (cu flexiune de auxiliar): să fi cântând etc., potențial prezent: aș, ai, ar fi cântând etc. Tema de gerunziu rămâne invariabilă. În structura primelor două forme, auxiliarul de mod își modifică forma, în funcție de persoană și număr, prin primul component: voi, vei etc. fi; aș, ai etc. fi. Cea de a treia formă rămâne total invariabilă: să fi cântând etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. Noi am fi cântând etc. Voi ați fi cântând etc. Ei, ele ar fi cântând etc. Structura prezumtivului prezent este aceeași pentru toate verbele; diferențele care apar, în legătură cu tipul de flexiune al verbului, se limitează la nivelul temei de gerunziu. Observații: În limba vorbită și în limbajul literaturii artistice, adesea, tema de gerunziu lipsește din sintagma de prezumtiv a verbului a fi: „Ascultă-mă, kir Ianulea; ce sunt dușmanii dumitale?... N-or fi boieri?...” (I.L. Caragiale) „Înțelegem, cucoane, așa a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ar fi cântând etc. Structura prezumtivului prezent este aceeași pentru toate verbele; diferențele care apar, în legătură cu tipul de flexiune al verbului, se limitează la nivelul temei de gerunziu. Observații: În limba vorbită și în limbajul literaturii artistice, adesea, tema de gerunziu lipsește din sintagma de prezumtiv a verbului a fi: „Ascultă-mă, kir Ianulea; ce sunt dușmanii dumitale?... N-or fi boieri?...” (I.L. Caragiale) „Înțelegem, cucoane, așa a fi...” (I. Creangă) „Din cauză că am înțeles asta nu i-am spus: „dar eu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Sintagmele sinonime ale prezumtivului prezent sunt dislocabile prin adverbe regim, de obicei, între auxiliarul a fi și auxiliarul precedent: „Va mai fi mergând oare cineva?!”; „N-o mai fi cântând acolo...” Adverbul dislocă sintagma între auxiliarul modal și tema de gerunziu: „Pesemne că vor fi și premiind-o...” Adverbul tot se poate introduce în amândouă punctele de joncțiune: „Ce-or tot fi vorbind atât?”, „Ce-or fi tot vorbind atât?” Forma cu auxiliarul modal la conjunctiv poate fi dislocată și prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]