31,702 matches
-
de cele mai multe ori, diagnosticul lui este definitiv ca o axiomă. Acum, în lumina crepusculară a unei istorii obosite de propria sa vitalitate, autoreflectarea în artă nu este din cale afară de încurajatoare. Seninătatea s-a stins, jubilația este doar un rictus, gestul exemplar s-a preschimbat și el într-un biet eroism al supraviețuirii. Artistul protestează, denunță vehement, se luptă cu materia și cu fantasmele, apoi, vlăguit moral, cade în melancolie. Observă, comentează și transformă eșecul în ceremonial. Fără a-l lega
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
de județ. Centrele tuturor seamănă între ele, stilul Coreei lui Kim Ir Sen a fost propagat în spirit și în arhitectură cu o generozitate fără margini, ca o isterie fără leac. Indiferența indecentă a rămas ca o cumplită inerție în gesturile și atitudinile de astăzi. Un alt fel de maltratare, o ședere cu brațele încrucișate față de kitsch-ul nou și agresiv, față de comportamentul de la "margini"adus pînă în buricul orașului, față de problema gravă a caselor și blocurilor care se vor prăbuși
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
ca ultim sălaș al lui Dumnezeu", așa spunea cineva despre felul necruțător în care Kundera vede poezia în cartea sa căreia i-am împrumutat titlul. Unde este viața? Acolo unde se află armonia și tandrețea, unde verbul se topește în gesturi și gesturile primesc concretețea verbului. Pe pămînt? Da, și pe pămînt, în unele locuri. Ai nevoie numai de șansă ca să se producă revelația lor, ca să se arate. Drumul spre ele te scoate din ordinar și te conduce spre extraordinar, urci
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
sălaș al lui Dumnezeu", așa spunea cineva despre felul necruțător în care Kundera vede poezia în cartea sa căreia i-am împrumutat titlul. Unde este viața? Acolo unde se află armonia și tandrețea, unde verbul se topește în gesturi și gesturile primesc concretețea verbului. Pe pămînt? Da, și pe pămînt, în unele locuri. Ai nevoie numai de șansă ca să se producă revelația lor, ca să se arate. Drumul spre ele te scoate din ordinar și te conduce spre extraordinar, urci trepte spre
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
merg cu mîna goală la prietenii mei, m-am hotărît să-mi alung rușinea cu un braț de flori care își arată splendoarea galbenului doar în prezența soarelui. Ochesc un loc bun la marginea șoselei și mă vîr iute în gesturile infractorului: privesc stînga-dreapta, înainte și-napoi. Nimeni. Îmi savurez victoria înainte de a o avea. Nu găsesc nici o foarfecă și nici un cuțit prin mașină, așa încît încep să mă opintesc cu corpul plantei, cu rădăcinile ei. Abia pun una jos, cu
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
și nu s-a mai înduioșat ca odinioară de gloata de indieni desculți care abia mai puteau îndura dogoarea pietrelor încinse din mica piață stearpă. Făcu să amuțească aplauzele cu un semn, aproape cu furie, și începu să vorbească fără gesturi, cu ochii ațintiți asupra mării ce gemea de căldură. Vocea-i domoală și profundă avea calitatea apei nemișcate, însă discursul învățat pe dinafară și rostit de atîtea ori nu era menit să spună adevărul, ci să contracareze o sentență fatalistă
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
femeie un măgar de povară, pe spinarea căruia stătea scris cu vopsea ce nu se mai șterge o lozincă electorală, pentru ca nimeni să nu uite că era un dar de la senator. În scurtul răstimp petrecut în stradă făcu și alte gesturi mai neînsemnate și îi mai și dădu o lingură de doctorie unui bolnav care fusese scos cu patul în poarta casei, ca să-l vadă trecînd. La ultimul colț, printre parii din curte îl văzu pe Nelson Farina în hamac și
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
bătrânul. Elena s-a uitat mai Întâi spre bani, apoi, la mine. Nu știa ce să facă. - Lasă, că Îți dau eu! N-ai auzit? Să-i Împărțim ca frații! Și-o să-i Împărțim noi, nu?!... Am rămas nemișcat. Uneori, gesturile ei de fâță, În marele acvariu, sau vrăbiuță care, acum, ți-ar fi ciugulit din palmă, și tot acum, zbâc! - mă Înduioșau. O simțeam, de fiecare dată, Încă un copil și, de cele mai multe ori, mă bucuram. Alteori, un freamăt interior
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
fluturi (sic!), cu neîncetate urmăriri, balete, jocuri de noroc, dar și cu crime care strigă la cer. Marchează trecerea în altă paradigmă de valori și în alt regn. La Fouquet, la Vaux-le-Vicomte, e tragic hedonism, cînd și cînd întrerupt de gesturi nobile dar inutile, ce niciodată nu salvează nici o victimă. Iar Curtea lui Carol al II-lea e un loc unde cinismul deghizat se îmbină cu dezmățul rafinat. Barocul este, peste tot, în floare. Ca și abisalul. Așa stau totdeauna lucrurile
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
dacă fratele cel geamăn al regelui Franței e pe veci închis într-un donjon și poartă o mască de fier, precum armurile dintr-un muzeu?! Însă dovedește că e fiu de rege (încă un fiu, al cîtelea?) prin acest unic gest de a răsturna ordinea cosmică, deși afirmă că-și acceptă, totuși, soarta. El își scrie numele și rezumă, într-o frază, viața pe o tipsie de argint, pe care o aruncă pe o plajă, de la o fereastră a întunecatei închisori
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
greierii în haine cu sclipici. Autorii producțiilor folclorice sunt fără îndoială culturnicii formați la marea școală național-comunistă, incapabili să se recalifice sau să se schimbe radical, avizi de ciubucuri suplinind marea afacere care a fost "Cântarea României", în căutare de gesturi care să dea un sens trecutei lor vieți de activiști de partid pe tărâmul culturii. Nu știu care sunt persoanele care semnează emisiunile de pe canalul Etno TV; dar, cunoscând perfect categoria potențialilor autori, presupun că sunt oameni trecuți de 50 de ani
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
imprecisă, jenant diletantistă. Afirmația corectă despre influențele de extremă dreaptă din trecutul său românesc va fi repede bagatelizată de unele dintre argumentele dialogului dintre Ravelstein și prietenul său Chick: portretul savantului român s-ar compune dintr-o sumă dezacordată de gesturi minore, desuet cavalerești, balcanic franțuzite după o modă întârziată - care, în contextul dat, sugerează ceva reprobabil (nu e clar ce) cu privire la fibra sa morală. Cât despre acel trecut incriminator, referințele sunt frustrant de inconsistente și aduc mai degrabă cu o
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
sinceri și s-o dăm în bară, dar să rămînem la fel de sinceri. Majoritatea oamenilor de cultură de la noi, mai bătrîni sau mai tineri, se poartă de fapt ca și cum n-am trăi într-o astfel de țară liberă. Explicațiile acestora pentru gesturile nonconformiste sînt întotdeauna meschine, conspiraționiste, tenebroase. Cu ei în jur ți se taie pofta de orice sincerități, de orice gesturi normale. în exercițiile sale de demitizare Dan Petrescu e deosebit de sistematic. Problema cu pricina e discutată îndelung, e întoarsă pe
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
sau mai tineri, se poartă de fapt ca și cum n-am trăi într-o astfel de țară liberă. Explicațiile acestora pentru gesturile nonconformiste sînt întotdeauna meschine, conspiraționiste, tenebroase. Cu ei în jur ți se taie pofta de orice sincerități, de orice gesturi normale. în exercițiile sale de demitizare Dan Petrescu e deosebit de sistematic. Problema cu pricina e discutată îndelung, e întoarsă pe toate fețele, e reluată de mai multe ori, e epuizată cum s-ar spune. Nu convertirea cititorului pare să fie
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
la ce bun s-o ascundem? N-am scris aceste rînduri cu intenția de a polemiza cu poetul Geo Dumitrescu. Îl respect prea mult, dovadă chiar nominalizarea cu pricina. Am vrut doar să înlătur niște umbre care planau asupra unui gest de prețuire și să lămuresc funcționarea unui sistem.
Semnificația unui gest by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15101_a_16426]
-
prea în disprețul acelor spectatori care caută nu doar imagini, ci vor să găsească și înțelesuri. Puținele cuvinte rostite pe scenă - din roman rămăseseră doar 16 pagini de text - erau în marea lor majoritate neinteligibile, raportările la Dostoievski erau firave, gesturile, grimasele, pozele, trădau ostentativul. Am plecat de la spectacol cu sentimentul că au dreptate "conservatorii" și cu un scăzut apetit pentru "teatrul viitorului". Nici desfășurarea de forțe ce avea să se manifeste în colocviul de a doua zi în favoarea montării nu
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
într-adevăr atenția la primul contact cu anumite texte și pe care unele lucrări le supraevaluează; fețele surîzătoare sau întristate care se pot construi din semnele de ortografie și punctuație nu reușesc să suplinească rolul intonației, al expresiei și al gesturilor din conversația față în față și nu par a fi foarte frecvente în uz. Aparțin oralității construcțiile scurte, repetițiile, neglijența în construcția gramaticală; mesajele scrise nu conțin însă decît puține cuvinte de umplutură, semnale fatice, pragmatice, de atenuare, de care
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
în Parlament pe actualul prefect al județului, Florian Serac. După cum remarcă ziarul citat, firele întregii afaceri duc la scandalurile din jurul procurorilor Lele și Panait. *După izbucnirea acestui scandal în PSD, premierul Năstase a declarat, reluat de mai toate ziarele, că gestul lui Mihai Bar a fost lipsit de eleganță, admițînd totuși că ceea ce se întîmplă la PSD Bihor reprezintă încercări de a face jocuri murdare. Ale cui? se întreabă Cronicarul. *Sub titlul "Subiect de controversă la Cotroceni" ROMÂNIA LIBERĂ comentează: "soția
Voluptăți ca la "Săptămîna" by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15122_a_16447]
-
nimeni nu vine ex machina în literatură și nimeni nu poate fi pe deplin obiectiv, iar tinerii nu sînt serafi imaculați de la care să așteptăm dreptatea absolută. Dar se mai întîmplă din cînd în cînd ca ei să facă și gesturi simple, firești, la lumina zilei, să ia o carte în mînă, s-o citească și să fie entuziasmați sau dezgustați. Alexandru Mușina îi așteaptă pe tinerii "furioși", care să scrie în stil Keruac (cam demodat totuși) și să ceară socoteală
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
o dizidență, nici adepții lui niște eroi ai opoziției. Mesajul subliminal anti-comunist al literaturii acelor ani este cu totul altceva, nu e nevoie ca Alexandru Mușina să facă acum dreptate și să ne dezvrăjească pentru că n-am fost vrăjiți niciodată. Gestul �bărbătesc" de asumare a vinei nu e decît o pantomimă ieftină și care nu înseamnă nimic, care nu folosește nimănui și care nu are nici un fel de consecințe pentru cel care gesticulează. După vină, urmează penitența. Care a fost penitența
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
contractul, dar m-aș mira dacă Mioara X (îi uit numele de familie, dar o țin minte ca excelentă secretară) ți-ar fi povestit basme. În orice caz, spre a mulțumi pentru giuvaerul de articol și a-mi face iertat gestul neasemănător mie de acuma o jumătate de veac, te rog să binevoiești a accepta să faci traducerea cărții pe care o scriu acuma, pe englezește, cu titlul (latin, ca al articolului Dtale) Non credo. Dacă preferi să traduci din franțuzește
Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15134_a_16459]
-
respiră" ceva și ies în avanscenă victorioși, pentru că în culise se proiectează nu numai prosperitatea materială, ci și intrigi, strategii oportuniste, delațiuni. Nepotolitul Eminescu apare astfel ca unul din marii martiri ai neamului, iar finalul spectacolului, când poetul, într-un gest de supremă deznădejde, recită cu patos primele versuri din celebra sa Doină: "De la Nistru pân' la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a...", tocmai aceasta vrea să exprime: nevoia de ozonare a unor oameni încătușați spiritual și peste care se așterne, în forme
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
medii, nu au nici o legătură cu realitățile din afară. Mai mult ca în orice altă experiență de creație, aici, în aceste spații restrînse, poate fi intuită cu o acuitate extremă confruntarea a două principii, încleștarea patetică dintre vidul primordial și gestul fecundator. Boca nu mai este acum doar o conștiință neliniștită care absoarbe tot ceea ce percepe în jur și peripatetizează plastic printre formele unui univers stabil, ci un erou fondator, un cavaler al providenței învestit cu puterea de a lupta cu
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
Epopeile concentrate pe spații mici la Geta Năpăruș, acel amestec foșgăitor de universuri, de regnuri și de indivizi, devin la Ilie Boca proiecții monumentale, adevărate frize ale unei realități paralele. Ceea ce prima realiza în filigran, cu vîrful penelului, ajunge, prin gestul de tip eroic al lui Boca, partener nemijlocit, aproape vivant, pentru orice privitor atent. Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentală, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
în grupuri mai mari sau soț-soție, de braț, agale, către case. Cîți cred cu adevărat în Dumnezeu, cîți au acces (sau se străduiesc să-l aibă) la Divinitate? Despre ce s-o fi vorbit la predică? Încerc să aflu din gesturile lor, din felul în care merg, copleșiți de fiecare pas pe care îl fac. Am ajuns în Turda. Ne apropiem de un semafor. Căldură, zăpușeală, praf mult. Mă pregătesc de asediul nesmintit al băieților ce vînd ziare, așa cum se întîmplă
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]