1,291 matches
-
ceața subțire și se rostogoli lângă Calistrat. Îl cuprinse cu brațul și ridică toiagul deasupra lor. Erau acum amândoi într-un fel de cavitate de aer curat în ceața lăptoasă ce îi înconjura. Apoi, negura se strânse din nou în ghemul compact de la început. Se retrăsese la distanță, pulsând nervos. Preț de câteva clipe, stătu acolo nemișcată. Cristian avea impresia că bestia îl cântărește ca un adversar în ring, înainte de a reporni la atac. Pe urmă, cu o viteză extraordinară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așteptare, mai încercă o dată să dea la automat. Motorul porni la sfert, torcând rotund la ralanti. Aprinse farurile și porni ușurel la vale spre tabăra lor de la poale. Conducea atent, cercetând cu privirea de jur împrejur. Se aștepta să întâlnească ghemul de ceață în orice moment. Mergea încet tocmai pentru că văzuse de ce era în stare monstrul acela și nu avea chef să i se oprească motorul din nou. Erau bune mașinile acestea moderne dar, din păcate, toate sistemele erau legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său. Trase într-o parte perdeaua de la geam și își aduse un scaun mai aproape de fereastră. Se așeză, aprinzându-și o țigară, pregătindu-se de așteptare. Nu dură mult până ce duhul apăru în curte. Negura, adunată din nou într-un ghem, se rostogoli prin poarta metalică. Imediat ce întrase în incintă, se întinsese pe toată suprafața betonată. Acum nu avea mai mult de o palmă grosime, părând o apă ce inundase toată împrejmuirea. Deși știa că nu poate intra în clădire, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și trenul va porni spre portul Constanța. Tot fără să știe Boris, în nopțile care trecuseră, filmase fiecare incursiune a duhului în baza lor. Avea înregistrate toate mișcările acesteia, felul în care se întindea și se strângea ca într-un ghem precum și ușurința cu care își putea schimba forma, strecurându-se în cele mai mici unghere. Avea nevoie de filmările acelea pentru a le prezenta contractorilor săi. Nu-i lipsea de pe peliculă decât atacul asupra oamenilor. În prima seară când bestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rămâneau în dreptul intrării, dar negura se îngroșa în fiecare clipă. Cristian se retrăgea tot mai în spate, până ce ajunse la peretele metalic de care se lipi cu tot trupul. Acum, vâlva era ieșită cu totul din peșteră. Se adunase în ghemul acela pe care Cristian și-l amintea foarte bine. În curând avea să se năpustească asupra lui. O prelungire fluidă se desprinse timid apropiindu-se de capacul capcanei. Părea că pipăie construcția metalică. Inima lui Cristian bătea frenetic, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amenințătoare chiar în fața sa. Închise ochii strâns, încordându-se ca un arc. Era speriat dar pregătit pentru orice. Îi trecuse chiar prin minte să se repeadă spre ieșire, în speranța că, luând-o prin surprindere, ar fi putut trece prin ghemul de ceață. Figura lui Calistrat îi apăru în gând. Îmbrăcat în hainele lui deschise la culoare și cu părul zburlit, bătrânul nu spunea nimic. Îl privea încruntat, întinzându-i toiagul de care n-ar fi trebuit să se despartă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capcana fără cusur. Nici cea mai mică găurică nu rămăsese între chepeng și marginea corpul cilindric al containerului. Pentru prima dată de când se afla în apropierea vâlvei, Cristian nu mai simțea rostogolindu-se spre el valurile de ură profundă. Dinspre ghemul cețos, care acum se scursese la picioarele lui, venea numai disperare. Deși Calistrat îi spusese că vâlva e mută, putea să jure că o aude scâncind ca un copil mic, lăsat singur pe întuneric de părinți. Deși pentru moment nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de piersici, preferatul lui don Federico. — Bine ai făcut. Să-mi spui cît Îți datorez, zise tata. Dar el cum ți s-a părut? — Făcut zob, de ce-aș minți. Numai cînd l-am văzut chircit În pat ca un ghem, gemînd că vrea să moară, mi-a venit o poftă de omor, ce să mai zic. Mă Înfigeam chiar acuma Înarmat pînă-n dinți În Brigada Criminală și rădeam la foc automat o jumătate de duzină de boboci, Începînd cu buboiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
toți... — Astea sunt doar cuvinte... — Și ce ți-au făcut ție cuvintele? Îi spusesem să se așeze, iar ea îmi povestise totul, dintr-odată, în termeni exacți. Clămence se retrăsese în camera ei. Știam la ce lucrează acolo, cu croșete, ghemuri de lână albastră și roșie, dantelă, de câteva săptămâni. În timp ce Josăphine vorbea, mă gândeam uneori la ea, stând în camera alăturată, la degetele ei care croșetau, la burta ei care primea dinăuntru lovituri de picioare și de coate. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cerul afară și zvon vag de tobe urcând de la etajele de jos... Se foiesc și umblă țanțoș prin hol, mai luând câte un cocteil, scrupulos Îmbrăcate, așteptând. Pe urmă ușile mari de sticlă se Învârt și pășesc Înăuntru, mărunt, trei ghemuri mari de blănuri. Urmează teatrul și apoi o masă la Midnight Frolic - desigur, mama va fi și ea prezentă, dar rolul ei se va limita la a face lucrurile să pară și mai pline de taină și de splendoare, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
proptită În palme. — Of, la ce bun?... Tu-ți vei urma drumul și presupun că și eu mi-l voi urma pe al meu. O clipă de tăcere. Isabelle era profund mișcată. Și-a răsucit batista, făcând din ea un ghem compact, și, În lumina slabă care o scălda, a lăsat-o deliberat să cadă pe jos. Mâinile li s-au atins ușor, dar nici unul n-a vorbit. Tăcerile deveneau tot mai frecvente și mai delicioase. Afară, o altă pereche desprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Clarei continua să lumineze calea pe care călcau. De aur, de aur e văzduhul - le cânta el băltoacelor din cale -, de aur văzduhul, note de aur din mandoline de aur, acorduri de aur din viori de aur, frumusețe, obositoare frumusețe... Gheme de aur În coșuri Împletite din aur, pe care nu le pot ține muritorii; o, ce zeu tânăr și extravagant ar ști sau ar Întreba despre ele?... Cine poate dărui atâta aur...? AMORY ESTE RESENTIMENTAR Încet, dar inevitabil, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
C 3, B 7, T 2 etc. Cu surprindere mai văzură că în sala de clasă atârnau într-un colț scutece, pantalonași, ciorăpei, într-un altul era aranjat un bufet de bucătărie, iar lângă ușă era un coș plin cu gheme și andrele. — Se studiază diferențiat, pe grupe, îi lămuri pedagogul, făcând semn elevelor să-și continue munca. Să luăm un exemplu. Ce se studiază la M 4? se întoarse el spre profesorul-robot. Un moment, spuse acesta, dând melcul la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
așa? Să-l arunc nu îmi venea... Vream să văd cum se dezghioacă Pui molatec, din ghioacă; Vream să văd cum iar învie Somnoros, din colivie... Și de-a lungul, pe pământ, M-așezai cu-acest descînt: - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu e bine să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
niciun viitor o posibilă “relație” și adevărul era că nici nu-mi plăcea tipul ... dar îmi venea să plâng oridecâteori mi-l aduceam în minte...nu știu de ce...Un plâns de durere...de suferință...de neputință...Ceva mi se făcea ghem în mijlocul pieptului... Pentru el, pentru că nu înțelegea, de ce mă cramponez de vârsta lui și nu mă mulțumește iubirea / adorația lui sinceră. Uite, și acum când îmi amintesc, plâng...Nu-mi aduc aminte ca cineva să fi tremurat, ca varga, în fața
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]
-
nemurind din scaieți în păpădii floarea raiului sădii colindând întru dincòlo la curți domnești în tremòlo în răspăr de ierni răzbim raza rimei o găsim tulburare-aș tulbura maluri de somn aș isca și păsări de eghipet șerpi de lună - ghem secret crai de ierni - mânii de vânt scumpul acoperământ dinspre minte spre inìmă dinspre vrajbă către crimă se stârnesc duh și vecìi pustiind povești pustii din scheletele de stele vestesc știme - bocesc iele fântânile sparg oglinzi numai cu mâna te
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
pe planetă, e bună de făptuit ceea ce Robert Turcescu o amenință pe Nadia, cu picioarele! Dacă înțelege ce vreu să spun, colonelul fără armată! Colonelul fără armată nu e deloc un om fără brazde pe mai micul sau mai marele ghem de materie mai cenușie, sau nu... Fulgerat de ideea de a-i da un șut Nadiei, trebuia să cumpănească mai bine faptul că ar putea fi un lux pentru el, numai că locul cu pricina e nu la un idol
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
mici. Un scrâșnet de frâne se auzi în dreapta ei și ceva imens o izbi direct în față, făcând să-i sară sacoșa din mână la zece metri depărtare. Nu avu putere decât să strige “Au”, iar trupul ei se făcu ghem pe asfalt, aterizând ca un covrig dincolo de zebră. O clipă timpul se opri în loc și o liniște dură se așternu pe bulevard. Câteva mașini din spate încetiniră și cineva începu să țipe. Un bărbat scoase repede telefonul mobil și formă
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
simt și lacom și niciodată plin! / Sorb prin pupile lumea și-n taină cu auzul, / Nepotolit ca-n fața paharelor de vin / Ce-mi scapără-n mustață stropi limpezi ca hurmuzul. / Am strâns atâtea drumuri în mine ca pe-un ghem, / Tam-tamuri de copite în mine aspre sună / Dar tot mi-e dor de ducă, spre mine încă chem / Acele panglici albe pudrate-n colb de lună.” Entuziasmul său juvenil a alunecat, consecință a îndoctrinării din acea școală de scriitori, exprimându
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Literatură Copii. Personal, am și un motiv mai aparte pentru a mă bucura, o dată în plus, la apariția acestei cărți: am scris un volum întreg de versuri pentru copii, dedicat acestor făpturi drăgălașe ,,Cruciada pisicilor”, iar un alt volum ,,Taina ghemului de ață” conține și el multe poeme dedicate pisicilor (Taina ghemului de ață sau Concursul de Miss). Motanul Arpagic, personajul minunat al scriitoarei Ana Blandiana, poate răsufla ușurat: nu are motive să se plictisească pe terenul de joacă al literaturii
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
mă bucura, o dată în plus, la apariția acestei cărți: am scris un volum întreg de versuri pentru copii, dedicat acestor făpturi drăgălașe ,,Cruciada pisicilor”, iar un alt volum ,,Taina ghemului de ață” conține și el multe poeme dedicate pisicilor (Taina ghemului de ață sau Concursul de Miss). Motanul Arpagic, personajul minunat al scriitoarei Ana Blandiana, poate răsufla ușurat: nu are motive să se plictisească pe terenul de joacă al literaturii române! (Petre Crăciun) ***4. BORIS IOACHIM (Botoșani) - IUBIRE FĂRĂ DESTINATAR (poezie
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > TRECEREA Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Încurcată, m-aștern pe plaiul timpului, cu așteptarea făcută ghem, în balansul unei pendule cu bătăi eronate de suflarea muribundă a sufletului ruginit și-ncerc să descopăr în cristale înghețate imagini trecute în prezent și aruncate în viitor. Orbită de întunericul alungit în neant, printre fire sticlos de dureroase adâncite
TRECEREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363482_a_364811]
-
stropi roșcați și plini de soare ne mai arată macul noi nu ajungem la valoare fiindcă dorim norocul ce brațe verzi ne-ntind - cu rugă - și ne mai dau din viață noi ne gândim cu jind la fugă, să strângem ghem, doar ață Referință Bibliografică: Maci / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1889, Anul VI, 03 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
MACI de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363543_a_364872]
-
ceva de verde-gri, (Îl port și-acum prin ceață, dar sigur nu mai știi), S-a prefăcut în lanțuri cu sute de cristale, Prin ele văd noblețea în falduri speciale. Mai am, din tot decorul, o hartă de lumină, Un ghem de neuitare și-o trecere senină. Spre înălțimi de toamnă un vultur se rotește, Îmi spune că e seară și râde nebunește. Își are drum prin rouă și cuib pe-un gram de stea, Dar nu-i mai dau semințe
ZIUA CÂND M-AI UITAT PE DIG de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362387_a_363716]
-
atât de rea să își caute un profesor de canto în crâng. Părăsi ferma și o luă încetișor prin iarba înaltă către umbra copacilor uriași de la care începea pădurea. Nu era el un porcușor fricos, dar inima i se strânse ghem când umbrele îl învăluiră neprietenoase imediat ce păși printre ele. De undeva, din adâncul verde al frunzișului des, se auzea o melodie extraordinar de frumoasă. Urechile lui Marinică tresăriră încântate, iar piciorușele porniră a se mișca singure, cu repeziciune, către locul
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]