1,669 matches
-
improvizat, un om vorbea adresându-se micului grup de credincioși Îngrămădiți În jurul său. Nu era multă lume, poate că două duzini de persoane, bărbați și femei. Unii Împrăștiați printre coloane, alții șezând pe niște bănci simple din lemn, iar alții ghemuiți pe pardoseală, cu toții adânciți În ascultare. Tocmai fețele lor uimite, fețe simple, de oameni de la țară, Îi atraseră atenția, Încă Înaintea omului care vorbea. Păreau sub o vrajă. — Messer Durante! Rupe cu noi din pâinea Îngerilor. Apropie-te. Bruno Ammannati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
părea un zeu modern fugărind o nevăzută nimfă prin pletele mângâioase ale grâului. Deodată, superbul centaur cu cap de cal și corp de taur își arcui în aer cele peste 400 de kilograme ale sale, făcu un salt și se ghemui la pământ, dispărând din vedere. Când se ridică ținea între fălci un urechiat. — L-a prins! - exclamă Stănciuiescu Vasile. Bravo, Nestor! Calul veni modest și depuse la picioarele stăpânului iepurele mai mult mort decât viu. Ciudat cal! - zise Metodiu privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tot mai rece, iată o fereastră pe care nu se poate privi decât înăuntru. Cât despre de-acum înainte, nici o știre: doar un vuiet vag, un foșnet neliniștitor de pădure simțind furtuna, ce vine spre el, făcându-l să se ghemuiască mai tare sub pătura zdrențuită și plină de pete. Nu credem a mai fi nevoie să spunem că asemenea stări trebuie combătute cu tărie, cu puterea exemplului personal. O săritură rapidă din pat, o fermă deschidere a geamului, lăsând aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dintr-un salt tânărul călugăr fu lângă ușă și răsuci cheia. Dintr-un alt salt Iovănuț fu înapoi lângă Metodiu. — Se poate? - zise Laura și introduse capul pe ușă. Valvârtej, pe lângă ea, pe ușa întredeschisă, năvăli mirosul și se împrăștie ghemuindu-se pe lucruri. — Intrați - răspunse Metodiu. Femeia intră. Nu era frumoasă, dar avea ceva măreț într-însa. Metodiu observă că era părul. Avea un păr negru nespus de bogat, negru, căzând aproape de talie. Fără piaptăn sunt moartă - explică Laura, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai pătimaș dintre amanți, ar fi știut s-o ocrotească așa cum o ocrotise câtă vreme îi mai rămăsese o suflare de viață. Dar ea, care ar fi putut învăța atâtea de la acel maestru extraordinar, nu făcea altceva decât să se ghemuiască într-un ungher, neajutorată și neputincioasă. Nu plângea, pentru că maică-sa o învățase că o adevărată targui nu plânge. Nu implora, pentru că generații de sânge imohag curgeau prin venele sale. Nu făcea decât să-și blesteme în gând propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Încă de nimeni. Și somnul Îmi pare de fiecare dată o experiență inedită, pătrunderea Într-un spațiu imprevizibil; intru mereu În inconștiență cu incertitudinea zilei de mîine. Așa ne culcăm eu și el de cîțiva ani Încoace, lipindu-ne trupurile, ghemuindu-ne unul În altul, gemînd. Dintre toate actele zilnice ale omului doar În somn și În dragostea fizică am rămas nealterați și intacți În instinctele noastre Întocmai ca animalele. El doarme greu. Se răsucește pe toate părțile, scoate În răstimpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care se adapta el la orice schimbare de direcție pe care o imprima ea discuției, o ajuta. — Spune-mi, cînd l-ai văzut ultima oară? Nu ți s-a părut nimic suspect În comportarea lui? Nu mai știu exact. Ședea ghemuit pe o scară, ținea În mînă fotografia unei femei cu părul blond, o ducea din cînd În cînd la frunte și bolborosea ceva indistinct. Cred că se ruga. Parcă făcea penitență — Era disperat, nu-i așa? — Nu, mai curînd detașat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de vară, sfîșii pielea acestui măr și mușc pînă ce sîngele gingiilor mele pătrunde În carnea lui de zăpadă. Se apropie sfîrșitul unei cărți, Îl presimt ca pe sfîrșitul unei istorii, o civilizație obosită care capitulează În fața barbariei. Cuvintele se ghemuiesc cuminți În somnul gîtului și-și continuă existența larvară mimînd ceea ce se Întîmplă dincolo de ușa Închisă; mici scenete aidoma celor de la cinematografele de cartier la care se rîde sau se plînge În hohote. Acceleratul de București-Constanța, fețe buhăite, guri căscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aceea întunecată. Am strâns rana, penele și am așteptat din nou. Nimic. Nu s-a mișcat ore întregi. Atunci am apucat puiul mort, am dat cu el de pământ și am ieșit din pivnița aceea plină de sânge. M-am ghemuit în patul de alamă de sub icoană și mi-am băgat mâinile murdare între picioare. Îmi amintesc cum becul de pe stradă lumina rama ovală de deasupra mea. Simțeam o palpitație caldă. O palpitație ce nici cu o cărămidă ciobită nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mi-a intrat cu fierul până la inimă. — Numai copilul! îi spun cu voce tare. — Fătul - mă corectează el. Așadar Ziua cea Bună, notele, ursul local. Iar costumul lui Benjamin în formol. Da, o să fac rost de un borcan pentru el. Ghemuit în soluția aceea, sigur va arăta ca un creier negru. — Cât mai durează? mă interesez eu. E o chestie de minute? Un dublu sistem mă desparte de zâmbetul lui, dar i-l simt. — Bineînțeles, doamnă. E o chestie de numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cii-uut, cii-uut, cii-uut într-un fel tărăgănat care aducea cu o persoană pe moarte. Cântecul răsuna peste tot pe dealuri, pe măsură ce îl imitau și celelalte păsări. Două sau trei au trecut peste lună ca să se întâlnească cu altele care se ghemuiseră prin pinii înalți din partea de nord a văii. Mi-aș fi dorit să pot și eu să zbor și să mă alătur lor, să planez deasupra dealului la două sute de metri înălțime și să văd valea cealaltă, unde n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aș fi mers până la zidul din depărtare raportul dintre gunoaie și verdeață s-ar fi inversat. Ar fi fost ca o mică excursie pentru mine. Puteam să trimit vederi de acolo. în depărtare am observat silueta cuiva care zăcea acolo, ghemuit sub niște copaci, stând probabil în propria vomă uscată. Asta ar completa decorul. Gazonul, neîngrijit și gol, era acoperit de frunze uscate. Se micșora până când dispărea într-un pâlc de copaci înalți și pe jumătate goi, cu crengile gravate strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
hoțul le-a pescuit pur și simplu împreună cu restul lucrurilor pe care le luase. Dar asta rezolva o problemă, doar ca să ridice alta: ce căuta hoțul dacă nu scrisorile? Eram obosită de atâtea speculații. Voiam să ajung acasă, să mă ghemuiesc în pat și să-mi termin votca de la supermarket. Aveam și ceva lichior de coacăze și aș fi putut să le amestec și să beau până mă încălzeam și mă linișteam și, mai ales, până ajungeam incapabilă să mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
domul încercând să îl ridic. Nu voia să se miște. Nici statuia nu avea de gând să se urnească, era bine sudată acolo. Am încercat să înclin coloana puțin, nimic dedesubt. Același rezultat și în cazul coloanei Săgetătorului. M-am ghemuit ca să mă uit în gura de pe coloană, care era destul de îngustă încât să nu poți vedea mult. Oricum nu era nimic de văzut, doar întuneric. Femeia leoaică și arcașa păreau că râd de mine. Eram nervoasă. Dădusem greș. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
19tc "19" Apoi, într-un final a venit dimineața, iar visele cu Walter care tot cădea de la geam, care se repetau ca o placă stricată, au dispărut în întuneric. Mi-am deschis ochii în lumina clară a dimineții. Nat era ghemuit în spatele meu, dar dormea atât de adânc încât m-am desprins din brațele lui și m-am îmbrăcat fără să-l fac măcar să tresară. Mă simțeam țeapănă și mă durea tot corpul, iar când m-am uitat la mine goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi în regulă. Aproape că nu a avut nici un semn. Până și fusta i-a rămas întreagă. Aș fi vrut să pot spune același lucru și despre mine. Era prima oară când dormeam împreună fără să facem sex. Ne-am ghemuit unul într-altul, la început reticenți, așezându-ne în poziții în care corpurile noastre vătămate să simtă minimul de disconfort. Găsindu-ne locul, în întuneric, scâncetele noastre involuntare de durere s-au transformat în respirație de somn. —Nat? am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
auzise el mai devreme. Știa că ursul nu se atinge de stârvuri, așa încât se hotărî să facă pe mortul. Nu era sigur dacă îi va reuși, dar era singurul lucru pe care îl putea face. Se lăsă pe o parte, ghemuindu-se strâns la pământ, străduindu-se să respire cât mai rar ca să nu se dea de gol. Auzea acum deslușit zgomotul făcut de animalul ce se apro pia. Simțea panica pătrunzându-l până în măduva oaselor. Toată ființa lui îl îndemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
una din lanternele pe care le foloseau ei. Zăcea aruncată pe jos și încă mai lumina slab. Felinarele agățate de pereți în galerie aruncau o lumină palidă, pierzându-se în depărtare. Hotărî să stingă lanterna sa și așteptă câteva clipe, ghemuit la pământ, ca să i se obișnuiască ochii cu semiîntunericul. În afară de zgomotul apei ce curgea, nu se mai auzea nimic. Șinele vechi luceau slab în lumina ce răzbătea din galerie. Porni apoi mai departe, încordat ca un arc. Ajuns la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se mai vedea, de acum pâcla se adunase în fața ei, ca și cum ar fi încercat să cerceteze împrejurimile. Era o sferă întunecată, mult mai înaltă decât mașina care începu să se apropie repede de el. Grăbit, ridică geamul portierei și se ghemui în scaun. Negura îl înconjura deja din toate părțile, după care începu să se întindă peste capotă. Simțea cum vehiculul se lasă sub greutatea valului de ceață, mai întâi botul, apoi întreaga caroserie. Era imposibil, știa foarte bine că așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se țină de el neabătut. Toyota alerga în viteză pe drumul accidentat spre vârf. Culcat în lada vehiculului de teren, inspectorul era aruncat în toate părțile, lovindu-se de obloane, la fiecare viraj. Nu se mai gândea la nimic, se ghemuise cu genunchii la gură, încercând să-și protejeze capul de lovituri. În sfârșit, trecură podul de lemn și opriră în fața peșterii vâlvei. Boris coborî imediat de la volan și veni în spatele mașinii. Aruncă o privire scurtă spre prizonierul său și lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
interior. Imediat am ciocănit din nou, de astă dată șase lovituri, mai puternice, pînă ce m-a durut pumnul. Au mai trecură cîteva minute și am Început să cred că, probabil, În locul acela nu se mai afla nimeni. M-am ghemuit rezemat de ușă și am scos cartea lui Julián Carax din interiorul jachetei. Am deschis-o și am citit din nou acea primă frază, care mă captivase cu ani În urmă. În vara aceea a plouat În fiecare zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
i se păru că aude un zgomot. Își Îndreptă privirea spre ușa sacristiei, care se deschisese. O umbră intrase și se furișa În tăcere prin biserică. Noul venit nu părea să Își fi dat seama de prezența lui. Dante se ghemui și mai abitir Înapoia tabernacolului, Însă celălalt se Îndrepta cu hotărâre către el. Dinspre ușă venea un pic de lumină: poate că mai era cineva, se gândi poetul. Se hotărî să profite de surpriză. Înșfăcând puternic țărușul de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
partea aceea nu avea nici o cale de scăpare, se gândi priorul, Îndreptându-se și el Într-acolo cu intenția de a-i reteza orice posibilitate de a se furișa spre portița laterală. Dar călugărul se ascunsese. Dante crezu că se ghemuise după altar, Însă, când ajunse și el Îndărătul marelui cub din piatră, descoperi cu stupoare că Brandan se făcuse nevăzut. În văzduh Încă mai persista ecoul unor pași grăbiți, a căror origine nu izbutea să o identifice. Nedumerit, Dante se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
armonios, ce provenea dinspre fundul coridorului. O melodie ritmată, poate o canțonă dansantă sau un marș pentru acompanierea unei oștiri În război, Însă executat cu delicatețe, plin de gingășie. Dante se opri În prag, să o admire pe femeia care, ghemuită pe o pernă, cânta la lăută. Aplecată deasupra instrumentului, Amara parcă mângâia corzile cu degetele ei subțiri, cu o mișcare prelungă. Parcă respira vibrațiile cutiei armonice, adâncită În miraculosul extaz al unor sunete pe care poate că nu le putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era cel care se pregătea să reapară În toată slava lui? Simțea cum capul i se Îngreunează și cum Îl cuprinde oboseala, legănându-se precum fumul lumânărilor care se aduna În aer. Încetișor, Își dădu drumul să lunece pe covor, ghemuindu-se În dreptul tablei de șah, În timp ce Închidea ochii, În căutarea odihnei. Probabil că se mișcase În timpul somnului, alunecând de pe covor. Răceala pardoselii Îi intrase În oase și o durere intensă Îi punea stăpânire pe membrele care Îi amorțiseră și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]