684 matches
-
albă, cu mâneci scurte (paznic? bodyguard? grădinar?), ieși din gheretă și începu să-i repete informațiile primite, stâlcindu-mi numele, încercând să acopere chirăielile copilului. Dar Vinner îmi vorbea deja în rusește și mă invita să intru pe poarta de lângă gheretă. — Îmi pare cu adevărat rău, dar azi îi duc pe ștrengarii ăștia doi la Miracle Strip. Le-am promis încă de la Crăciun. Cunoașteți parcul ăsta? E plin de atracții pentru puștime. Și au chiar și un enorm montagne russe, de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Repetiția era atât de exactă încât avea să-mi dea răgazul să observ scurte pauze de absurd și de muțenie între cuvinte și gesturi. Paznicul își făcu apariția, îmbrăcat într-un impermeabil, se uită la mine prin grilaj, dispăru în gheretă. Interfonul șuieră, mi-am silabisit numele, apoi pe acela al persoanei care mă recomanda... Întrebările tărăgănate ale paznicului reveneau neschimbate față de cele din ajun, ca în refrenele ritmate ale unui joc de copii. Vinner ieși pe veranda casei, un șir
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trafic, Milton scăpă Gremlinul din ochi. Se puse la una din cozi și așteptă. Dintr-o dată, cu șase mașini În fața lui, Îl văzu pe părintele Mike țâșnind de la coadă, băgându-se În fața unei alte mașini și strecurându-se Într-o gheretă a vămii. Milton Își coborî geamul electric. Scoțând capul În aerul rece, plin de gaze de eșapament, zbieră: ― Opriți-l pe omul ăla! Mi-a luat banii! Vameșul nu-l auzi, Însă. Milton văzu cum Îi pune câteva Întrebări părintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și de petrecăreții din spate, Milton se zvârcolea și zbiera, cuprins de o furie insuportabilă. Claxoanele tatălui meu nu trecuseră Însă neobservate. Vameșii erau obișnuiți cu claxoanele șoferilor nerăbdători. Dar aveau ac de cojocul lor. De Îndată ce Milton se apropie de gheretă, ofițerul Îi făcu semn să tragă pe dreapta. Prin geamul deschis, Milton strigă: ― E un individ care tocmai a trecut. Mi-a furat niște bani! Puteți să transmiteți să fie oprit la capătul celălalt? E la volanul unui Gremlin. ― Trageți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ultima oară. Dar ofițerul vamal continua să-l dirijeze spre zona de control. Până la urmă Milton se lăsă păgubaș. Băgându-și capul la loc În mașină, apucă de volan și trase supus mașina pe banda liberă. Dar de Îndată ce trecu de ghereta vameșilor, Își Înfipse mocasinul cu ciucurași În pedala de accelerație și Cadillacul demară, scrâșnind din cauciucuri. Acum chiar semăna cu o urmărire de mașini. Căci pe pod părintele Mike accelerase și el. Șerpuind printre mașini și camioane, gonea spre fâșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Chanel nr. 5, e unul din mirosurile preferate ale Jemimei. Dacă ar rămâne un simplu miros preferat, atunci totul ar fi bine, dar nările Jemimei sunt mai puternice decât voința ei. Pașii tăi devin mai lenți pe măsură ce te apropii de ghereta vânzătorului, și cu fiecare pas, imaginea unui sandviș cu șuncă, feliuțe de șuncă unsuroasă, împănate cu grăsime prelingându-se dintre feliile groase și albe de pâine - imaginea devine atât de vie, încât ai impresia că aproape îl guști. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
2847. Prin intermediul aceluiași raport, prefectul județului Constanța îl informa pe ministrul de Interne asupra faptului că în ședința consiliului comunal al orașului Constanța de la 13 martie 1907 s-a decis ca "pentru a face pe măcelari și zarzavagii (...) să închirieze gherete la hala nouă (...) să se scoată din întrebuințare vechile gherete din piața "Carol I""2848. Totodată, prefectul județului Constanța solicita anularea acestei decizii a consiliului comunal al orașului Constanța considerând că este "în detrimentul comunei și al orășenilor, hala și barăcile
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ministrul de Interne asupra faptului că în ședința consiliului comunal al orașului Constanța de la 13 martie 1907 s-a decis ca "pentru a face pe măcelari și zarzavagii (...) să închirieze gherete la hala nouă (...) să se scoată din întrebuințare vechile gherete din piața "Carol I""2848. Totodată, prefectul județului Constanța solicita anularea acestei decizii a consiliului comunal al orașului Constanța considerând că este "în detrimentul comunei și al orășenilor, hala și barăcile în chestiune urmând a funcționa și pe viitor pentru a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
jegoasă și sărăcie și beție de la Café des Amateurs și curvele de la Bal Musette, deasupra căruia locuiau ei. Administratoarea care se ținea cu un jandarm din Garde Republicaine și casca lui cu coadă de cal trona pe un scaun din ghereta ei. Vecina de vizavi, al cărei soț era ciclist, și cum s-a bucurat În dimineața aia la cramă, când a deschis L’ Auto și a văzut că soțul ei s-a clasat al treilea În Paris-Tours, prima sa cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru Govinda. Și departe de acest pământ păcătos, exasperant, Întinat, stricat, putrezind, Împovărat de moarte, avântându-se deja spre lună și spre Marte, plănuind să fondeze orașe. Cât pentru el... Bătu În geamul despărțitor cu o monedă. Se apropiau de ghereta de taxare. — Nu vă deranjați, domnule Sammler. Sammler insistă: — Uite aici, Emil, ia-o, ia-o. Măsurată de acele ceasului, călătoria fu scurtă. În afara orelor de vârf, traficul se scurgea repede pe impecabilele drumuri galbene-cenușii. Emil conducea cu mare Îndemânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fete și băieți laolaltă. Kyta, cel mai masiv ceasornicar, era ocupat cu un alt țigan care avea în mână un cuțit lung cât o sabie. Rupsese o scândură dintr un gard vecin și căuta să țină la distanță agresorul. Lângă ghereta portarului eram eu. Cu calm, încercam să-mi atrag rivalii în spații închise apoi îi loveam. Dacă nu reușeam să-i dobor din două trei picioare, erau suficient de amețiți pentru a fi preluați de pumnii lui Kyta. Țiganul blond
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
plăcuțe: PARCAREA - 70 YENI/ORA TARIF LUNAR SPECIAL Dedesubt era scris cu roșu un număr de telefon. Apoi un indicator pentru hotel, pe care era desenată o mînă de vreun metru: CHIAR AICI Și ca un fel de tendă pentru ghereta de la intrare: HANAWA - SERVICIU PARTICULAR DE TAXIURI I-am Înmînat șaptezeci de yeni paznicului care Își Încolăcise picioarele În jurul hibachi-ului și pe a cărui față se citea lesne că trăsese un pui de somn. Mi-am băgat chitanța ștampilată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mea era a treia În șirul din stînga. Nu se vedea de o altă mașină, așa că n-am zărit-o imediat. CÎnd, În cele din urmă i-am depistat botul, am auzit pe cineva venind În goană spre mine, dinspre gheretă. Pietricelele trosneau sub pașii apăsați. Oare Îmi mai cere bani?... Fața-i era toată un zîmbet pe cînd mă măsura din capi pînă-n picioare. Avea o licărire stranie În priviri. Era subțirel și paltonu-i atîrna de pe umerii largi, drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și-l trecu peste coastele mele. Apoi continuă: Pun rămășag că sora mea te-a luat, domnule detectiv, drept o bucățică picantă, să-i meargă la bere. — Și care au fost rezultatele investigațiilor tale ? — Păi n-au fost. Întorcîndu-se spre ghereta paznicului, scoase vîrful albicios al limbii și scuipă. Saliva descrise un arc larg de cerc și ateriză pe o mașină vecină. — Bătrînelul, spuse el, s-a zăvorit aici de bunăvoie de vreo jumătate de an, dar dacă intri În vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un vînt puternic pentru o clipă și după atîta vreme, soarele radia din nou printre fisurile create În nori. Și acum Încercam să privesc din nou fotografia LUI... din toate unghiurile. Fotografia era În fața ochilor mei. Mă aflam iarăși la ghereta din parcare. — Da, optzeci de yeni, mormăi paznicul anevoie. Nu vreau rest, și i-am Întins o bancnotă de cinci sute de yeni... cu fotografia LUI peste bani.. Părul lui, tuns neuniform, nu se rărise Încă prea mult. — Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
liniștită și părăsită Începu să mișune de lume. Nu mă puteam expune privirilor. Am luat o batistă din hîrtie și mi-am tamponat nasul. Conștient de privirile ce mă urmăreau din spatele ferestrei Cameliei, am pornit motorul și am demarat ușor. Ghereta din parcare era Încă Întunecată și din fericire paznicul nu se vedea. Din nou cerul alburiu... de care drumul alb părea legat direct. Felinarele au Închis ochii și strada părea acum mai largă... cu vreo zece metri... Amintirea nopții mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și primii soldați flavieni se apropiau de palat. Acum urcau treptele ce duceau la intrarea principală, în frunte cu Errius Sartorius. Vitellius se repezi spre ușa care dădea în grădină și străbătu pajiștea, mergând pe sub copaci, în umbră. Ajunse la ghereta paznicului. În clipa aceea, mulțimea năvăli în palat, revărsându-se în încăperi și pe coridoare. — Listarius! strigă Vitellius. Dar băiatul dispăruse. Cu o lovitură de umăr, Vitellius deschise ușa cămăruței. Cu ochii înlăcrimați, privi la mobilele puține, apoi închise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spre Tarracina... A fugit, vă spun... Eu sunt paznicul grădinilor. Soldații îi dădură drumul și ieșiră în grabă. Vitellius râse în sinea lui, nevenindu-i să creadă că reușise să se salveze. — Buni de nimic! șuieră disprețuitor și ieși din gheretă. Se strădui să nu șchiopăteze, deoarece lumea știa că împăratul era înalt, gras și șchiop. Se amestecă printre oamenii care dăduseră năvală în grădină. Unii dintre ei purtau torțe aprinse, ce străluceau în întuneric. Vitellius se îndreptă grăbit spre ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-se în prima din multele găleți și oale și cratițe așezate la rând pentru a fi umplute. Tatăl lui Sampath își făcu apariția jos, cu salteaua sa de yoga. Femeile ieșeau din diferite case, întâlnindu-se în drumul lor către ghereta Mother Dairy, iar preoții din temple, de la capătul străzilor, cântau cu voci din ce în ce mai puternice comparativ cu a lui Sampath, imnurile înălțându-se, unduindu-se și plutind deasupra acoperișurilor. Sampath se întreba dacă nu cumva ar putea alunga ceața din mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Sampath. Cu degetele sale de la picioare lăsate pline de reverență pe capetele lor, îi cereau binecuvântarea și coborau de acolo simțind o ușoară îngâmfare sau chiar mândrie. Mai fuseseră făcute și alte aranjamente. Lui Ammaji i se dăduse în grijă ghereta de ceai care funcționa sub o bucată de pânză întinsă între patru stâlpi, astfel că putea să-și petreacă timpul sporovăind, spre bucuria ei, cu vizitatorii care comandau o gustare-două, o Campa Cola sau chiar un prânz frugal care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bucată de pânză întinsă între patru stâlpi, astfel că putea să-și petreacă timpul sporovăind, spre bucuria ei, cu vizitatorii care comandau o gustare-două, o Campa Cola sau chiar un prânz frugal care să completeze plăcerea acestei ieșiri. În apropierea gheretei cu ceai, domnul Chawla se ocupa de un cărucior micuț. Aici, în timp ce supraveghea totul în jur, vindea ghirlande de flori, fructe și bețișoare parfumate celor care simțeau dorința de a-i lăsa lui Sampath ofrande. Sistemul era unul destul de frumușel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu acul de păr, înțepându-l atât de tare pe spion că acesta fu nevoit să dea fuga direct la doctorul Banerjee când ajunseră la bazar, să-i facă un vaccin antitetanos. Era încă devreme. Fumul de la focurile aprinse în gheretele de ceai acoperea soarele palid de iarnă. Băiatul de la Hungry Hop se afla în bazar împreună cu toți vânzătorii, care abia se pregăteau să-și deschidă dughenele, căscând și scărpinându-și burțile între timp. Indiferent de standard, băiatul acesta era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gura ca o rană, năpustindu-se prin bazar de parcă se afla în fruntea unei armate cuceritoare. — Destul, murmură ea, e destul. Se îndreptă spre băiatul de la Hungry Hop, care dădea la o parte bucata vălurită de metal pusă la ușa gheretei. — Ce, vrei înghețată așa de devreme? E clar că traiul în munți ți se urcă la cap, spuse el zâmbind. La vederea lui o cuprinse un acces de entuziasm și furie. Ce calm și zâmbitor era! Preț de o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
urechea sa zăcea pe jos. Femeile care pregăteau cutiile cu masa de prânz și-și aranjau copiii pentru școală deschiseră ferestrele și se aplecară în afară. Nevoit să-și abandoneze micul dejun din cauza agitației, șeful poliției, care se afla la ghereta de ceai, sosi în grabă. — Vai, ce se-ntîmplă aici? Băiatul de la Hungry Hop se ținea de urechea rănită și urla: — M-a atacat, domnule, m-a atacat. Pinky fu dusă în pas de marș, tremurând și rânjind, la secția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Hop, tremurând de departe mai vârtos decât ea, în timp ce curajul îi pălea cu fiecare clipă care se scurgea, era dus la clinica familială, cu urechea împachetată într-un tub de înghețată de vanilie, pe care îl avusese la îndemână în gheretă, ca să rămână congelată pentru ca doctorul Banerjee să i-o poată coase la loc. — Mușcăturile de om, spuse doctorul Banerjee, relaxându-se la ușa clinicii sale și discutând cu reprezentantul ziarului local după ce examinase atât spionul, cât și pe băiatul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]