590 matches
-
De ce să fie călău? Nu vezi că are pelerină și bonetă roșie ca-n Dumas și e exact, dar exact ca-n filmu de aseară unde unul similar ca dânsu trăgea de catapultă, zbang! Ce zici? Zic că se zice ghilotină. Poa’să confirme și Dânsul. Exact,madam, Ghilotina e o tehnologie, un mecanism foarte ecologic pentru descăpățânat. Pot să vă fac desenul sau mai bine apelăm la această bărdiță atât de necesară unui om cu capul pe umeri. Pot să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pelerină și bonetă roșie ca-n Dumas și e exact, dar exact ca-n filmu de aseară unde unul similar ca dânsu trăgea de catapultă, zbang! Ce zici? Zic că se zice ghilotină. Poa’să confirme și Dânsul. Exact,madam, Ghilotina e o tehnologie, un mecanism foarte ecologic pentru descăpățânat. Pot să vă fac desenul sau mai bine apelăm la această bărdiță atât de necesară unui om cu capul pe umeri. Pot să... Dumneata, după ce că ești ce ești, mai ești și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
chiar procesul lui Robespierre. Bineînțeles, știți că Robespierre n-a fost judecat. Cei declarați de Convenție în afara legii erau duși în fața tribunalului numai pentru a fi întrebați cum îi cheamă. Se stabilea astfel identitatea lor, ca să nu fie trimis la ghilotină un altul. Dar sentința era dată dinainte. Tribunalul nu trebuia, să stabilească vina, ci identitatea. Astfel că singura întrebare pe care i-a pus-o judecătorul lui Robespierre a fost: "Tu ești Maximilien Robespierre?" El a dat din cap. După
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dată dinainte. Tribunalul nu trebuia, să stabilească vina, ci identitatea. Astfel că singura întrebare pe care i-a pus-o judecătorul lui Robespierre a fost: "Tu ești Maximilien Robespierre?" El a dat din cap. După care a fost trimis la ghilotină. Or, e păcat, nu-i așa, ca un om să fie trimis la ghilotină fără proces. De aceea mă și hotărâsem să-l judec eu. Fie și zadarnic. Am început să scotocesc prin rafturile anticarilor după cărți despre revoluția franceză
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe care i-a pus-o judecătorul lui Robespierre a fost: "Tu ești Maximilien Robespierre?" El a dat din cap. După care a fost trimis la ghilotină. Or, e păcat, nu-i așa, ca un om să fie trimis la ghilotină fără proces. De aceea mă și hotărâsem să-l judec eu. Fie și zadarnic. Am început să scotocesc prin rafturile anticarilor după cărți despre revoluția franceză. Dacă într-o zi găseam o informație nouă, un răspuns la întrebările mele, eram
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
formulă care-mi suna cunoscută și nu știam de unde. Mi s-a întîmplat asta de vreo cinci-șase ori până mi-am adus aminte că erau vorbele pe care i le spusese Robespierre Eleonorei Duplay în seara dinaintea trimiterii lui la ghilotină, privind cum soarele apunea dincolo de copacii de pe Champs Elysees. Așadar, "mîine va fi timp frumos" era un avertisment. Din pricina monedelor primite înapoi se făcuse o foarte gravă confuzie în capul meu. Am început să încurc și alte lucruri. Noaptea mi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
era un avertisment. Din pricina monedelor primite înapoi se făcuse o foarte gravă confuzie în capul meu. Am început să încurc și alte lucruri. Noaptea mi se părea că aud lumea înghesuindu-se pe străzi să se ducă să vadă spectacolul ghilotinei. Parcă treceau trăsuri, auzeam copitele cailor lovind caldarâmul, după care veneau căruțe cu roțile de lemn, auzeam pașii târșiți ai unor bețivi care strigau parcă sughițând "a la guillotine, a la guillotine". Și atunci mă repezeam la fereastră să pândesc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
singurului sentiment care dă justiției un sens înalt. Pentru că nu dreptatea este lucrul cel mai înalt la care poate aspira cineva care a îmbrăcat roba de judecător. Dreptatea poate fi oarbă și rece. Dreptatea poate, cădea ca un cuțit de ghilotină pe gâtul unui condamnat. O, nu vă temeți. Nu voi pleda împotriva dreptății. Scopul justiției este, știu și eu, dreptatea, obiectul justiției este dreptatea. Și totuși, onorată curte, un adevărat judecător nu se poate opri aici. Dreptatea singură nu e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
poate șopti decât singurul sfat într-adevăr rău: să mă învăț cu pustiul în doze mici și mortale. Apoi m-am năpustit cu toată energia într-o direcție de care uitasem. Încercam să-mi aduc aminte tot ce gândisem despre ghilotină. Tot ce citisem despre Robespierre în zilele și nopțile când mă pregăteam să-i judec procesul. Oare mai puteam să judec acest proces? Acum vroiam s-o fac din alte motive. Nu mai aveam orgoliul de a împărți dreptatea în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și-a luat vanitatea drept virtute și-l considerau un scelerat. Eu eram convins și de ardoarea și de rătăcirile lui, dar convingerea mea nu ținea loc de dovadă... Și, la drept vorbind, nici atunci când studiasem tot ce găsisem despre ghilotină, la mijloc nu fusese atât o problemă de istorie, cât o problemă de caracter: atracția paralizantă pe care o exercita asupra mea teama. Eșafodul mă fascina și mă îngrozea în același timp. De câte ori citeam despre execuții, parcă stam și eu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu trupul felin și gesturile nervoase, suind cele câteva trepte ale acestei tribune, privind Adunarea cu ochii săi miopi și apoși sau, cu ochelarii pe frunte, aranjîndu-și foile de hârtie în timp ce mulți se întrebau cine urma să fie trimis la ghilotină. Încercam să-mi reamintesc și ce gândisem răscolind anticariatele în căutare de documente și stampe; stările contradictorii prin care trecusem atunci; ba găsindu-i justificări Incoruptibilului (credea ca un fanatic în virtutea lui, îmi ziceam; cu excepția prietenilor, toți ceilalți erau pentru
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a la guillotine" însemna să incit șobolanul să iasă la iveală. Dar mult mai mare era primejdia să mă pomenesc ascultând vântul ca îmblînzitorii. De aceea mi-am asumat riscul de a răscoli prin spuza unei nebunii vechi, redeschizând procesul ghilotinei și privind frica în ochi. Căci, pentru mine, a mă gândi la eșafod și la capete retezate însemna să privesc frica în ochi. Cândva, avusesem o vorbă. "Nu te purifici de frică decât lăsînd-o să-ți pârlească mîinile", spuneam. Dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cel care a trimis-o la eșafod. Ea nu poate evita moartea. Dar poate evita indecența de a da dreptate morții. Mă întreb cu inima plină de o imensă nedumerire: cum a fost posibil să fie ridicat steagul fraternității deasupra ghilotinei? Și nu mă pot opri să adaug: dar cei care au stat în acest timp lângă eșafod și au privit totul, ce-au făcut? Dumneavoastră chiar, domnilor judecători, unde ați fost? Nu erați, ca și mine, printre cei care așteptau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu mă pot opri să adaug: dar cei care au stat în acest timp lângă eșafod și au privit totul, ce-au făcut? Dumneavoastră chiar, domnilor judecători, unde ați fost? Nu erați, ca și mine, printre cei care așteptau în fața ghilotinei, cu capul în pământ, dezgustați de atâta sînge?... O, să nu-mi răspundeți că noi nu eram născuți încă. Ba da, am trăit în ezitările, dilemele, teama sau indiferența altora. Îmi permit să vă amintesc de cetățeanul Sieyes, deputatul Sieyes
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
unde începe și unde sfârșește vina lui Robespierre ca om și cât cântărește ea în comparație cu meritele lui. La urma urmei, ideile pe care le invoca erau idei înalte. Nu aceste idei le pun în discuție aici. Ci frica. Frica de ghilotină care a existat dincolo de idei și dincolo de necesitate. Căci e posibil ca o revoluție să nu poată evita moartea. Dar ea trebuie să evite crima. A ucide nu e totuna cu a asasina. Nu orice moarte umple mâinile de sânge
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
victimă poate fi pusă pe seama acelei fatalități tragice pe care trebuie s-o înfrunte omul de câte ori se revoltă. Altădată, când eram profesor de istorie, evocam în fața elevilor atmosfera Parisului din acele zile de vară de la începutul lui Thermidor, când cuțitul ghilotinei nu mai alegea decât în grabă. Temperatura urcase la 40 de grade și, de mai multe săptămâni, cerul anunța o furtună care nu mai venea. Nervii tuturor erau întinși la maximum. Zăpușeala făcea aerul irespirabil, amestecîndu-se cu teama. Unii deputați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în aer, în vreme ce soarele ieșit din nori se ridica peste frunzișul castanilor din curte. Răspunsul depindea de o Adunare temătoare și imprevizibilă, dar fiecare presimțea că în acea zi una din cele două tabere va trimite pe cealaltă la eșafod. Ghilotina stătea, călăul aștepta, dar nu se cunoștea cine va fi judecătorul și cine victima, Acea zi de 9 Thermidor avea să hotărască, iar iminența ghilotinei făcea dramatice vorbele și privirile schimbate. La un moment dat, un ușier a adus un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că în acea zi una din cele două tabere va trimite pe cealaltă la eșafod. Ghilotina stătea, călăul aștepta, dar nu se cunoștea cine va fi judecătorul și cine victima, Acea zi de 9 Thermidor avea să hotărască, iar iminența ghilotinei făcea dramatice vorbele și privirile schimbate. La un moment dat, un ușier a adus un bilet pe care scria: "L'injustice a fletri mon coeur, je vais l'ouvrir tout entier a la Convention nationale. Saint-Just". Așadar, îl așteptau în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deveni complice cu ceea ce te-a înfricoșat. "La ce bun să protestez împotriva eșafodului? își spune cel care întoarce capul ca să nu mai vadă treptele de scândură. Important e să nu fiu condamnat eu." În consecință, nu mai protestează împotriva ghilotinei decât atunci când e prea târziu, când simte el însuși pe gât o linie rece și își aude numele. Adevărul, onorată instanță, e că nu există liniște cinstită în fața morții, iar indiferența nu e decât o formă comodă de a subscrie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un tiran care împușca poeții, iar a doua zi le tipărea versurile în ediții de lux. Celor împușcați din greșeală, le ridica statui. Și ajunsesem, în timp ce scriam, să-mi ascund singur versurile de tinerețe. Mai târziu, când am citit despre ghilotină, îmi imaginam totul în amănunt, înfricoșat. Cunosc pe cineva care mi-a povestit o întîmplare cu niște dresori de câini care au ajuns să ia în stăpânire un oraș. Ei bine. oamenii își puneau acolo singuri botnițe, de frică. Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a fi supraviețuit, el nu mai are dreptul să se creadă inocent. Orice grotă are uneori partea ei de vină. Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini. Pilat din Pont n-a fost decât un criminal igienic. Iar ghilotina a căzut nu numai în numele teroarei, ci și al tăcerii, chiar dacă această tăcere nu era decât o formă de a trăi..." (Acum, de câte ori mă uitam la limba nemișcată a ceasului din gară, mi se părea că era un cuțit de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a căzut nu numai în numele teroarei, ci și al tăcerii, chiar dacă această tăcere nu era decât o formă de a trăi..." (Acum, de câte ori mă uitam la limba nemișcată a ceasului din gară, mi se părea că era un cuțit de ghilotină.) "E adevărat, onorată instanță, că scaunul cetățeanului Sieyes a fost rareori gol. Dar n-aș vrea să credeți că inversez răspunderile susținând că vina principală n-a fost a celor care au răspândit teama, ci a celor care au suportat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
începe să gândim că nu există victimă cu totul inocentă, am sfârși prin a crede că nu există călău cu totul vinovat. Și, oricum, dincolo de asta, nu frica e profesorul de fericire pe care l-a visat omul. Până la urmă, ghilotina a tăiat uneori și gâtul celor care au pus-o în funcțiune... Mi se va spune apoi că fanatismul său rigid l-a împins la exces. E adevărat, dar oare nu bigoții i-au făcut cel mai mare rău lui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
servi oare libertatea? Cu siguranță nu. Ei bine, nici transformarea eșafodului în metodă nu servește fraternitatea. Dacă s-au găsit filosofi care au putut spune că e fascinant să dansezi sub sabia lui Damocles, cum să trăiești, întreb, sub cuțitul ghilotinei? Cum să visezi când simți pe gât o dungă rece? Pe vremuri, le repetam elevilor această frază, care nu mai știu cui a aparținut: "Tortură, masacre, ruguri. Iată istoria! Un trecut de noapte și sânge. Trebuie să căutăm lumina în viitor". Torța a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
uneori, într-o baltă de sânge, dar cu scopul ca după aceea să fie mai puține victime. În sfârșit, aș vrea să rog curtea să mai mediteze asupra unui singur lucru. Când am început să mă interesez mai îndeaproape de ghilotină, întîmplarea a făcut să văd cum se leagănă o cobră, șuierând și pregătind clipa atacului fulgerător. Dar, firește, nu-l poate socoti pe Robespierre un om-cobră decât cineva care urăște revoluția în loc să-i regrete excesele și greșelile. Când am înțeles
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]