826 matches
-
DE NISIP", ROMAN-TRILOGIE DE IOANA STUPARU (FRAGMENT DIN VOL. 1 - "JURĂMÂNTUL VĂDUVEI), de Ioana Stuparu, publicat în Ediția nr. 1040 din 05 noiembrie 2013. „OAMENI DE NISIP”, roman-trilogie de IOANA STUPARU (Fragment din Vol. 1 - ”Jurământul văduvei”) VIII Ca pe ghimpi stătea Florica, lângă vatra focului, pe stratul de fân pe care născuse. I se părea un veac, până a treia zi, când i-or face ursitorile fetiței. Abia după aceea avea voie să se ridice de acolo. Se bucura că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
de oboseală. N-a venit nici moașa. Anica fiind moașă doar cu numele, s-a ambiționat și n-a vrut să vină. Citește mai mult „OAMENI DE NISIP”, roman-trilogie de IOANA STUPARU(Fragment din Vol. 1 - ”Jurământul văduvei”)VIIICa pe ghimpi stătea Florica, lângă vatra focului, pe stratul de fân pe care născuse. I se părea un veac, până a treia zi, când i-or face ursitorile fetiței. Abia după aceea avea voie să se ridice de acolo. Se bucura că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
sărută de parcă vrea să râdă, Femeia care râde cu inima ei sfântă... LA MICUL ECRAN De unde așa aromă în trandafiri sălbatici, Și cine-i regizorul ce-a rânduit tulpini? Din palma lui Iisus coboară filosofii antici: Nu-n petale, în ghimpii dresați și arini. Vântul de-acasă, de la țară, cel de sub fereastră Mătură colbul de lângă Ștefan cel Mare. S-a înălțat în izbândă Pasărea măiastră A trupului tânăr, și-i fără ajutorare. Buzele de viscol pe flăcări le lipesc: Deloc nu
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
carieristului nicicând plouată-am stat, Și nici n-am spart cu fruntea pânză efemeră Ce-acoperă ținutul precum o emisferă... De unde așa aromă în trandafiri sălbatici? Și cine-i regizorul ce-a răspândit tulpini? De-a închis în inima mea ghimpii ostatici, Și tu la miez de noapte încerci să mi-i alini. CÂTE O ZI DIN MILENIUL TREI Mi-a ațipit surâsul pe stropul ploii duse: Portretul unei zile în care n-am trăit. Cum scârțâie minutele cu roțile neunse
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
surâsul vostru Imbecilizat de trufia că m-ați fi putut dobori cu un gest, cu un cuvânt, cu un rânjet pe care eu l-am prefăcut într-un halou așezându-mi-l pe fruntea scăldată-n sudori, pește coroană de ghimpi de atâta vreme purtată... CEZARINĂ ADAMESCU 21 februarie 2012 Referință Bibliografica: MĂ LEPĂD DE UMBRE - POEM DE IUBIRE - CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 417, Anul ÎI, 21 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cezarină
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346801_a_348130]
-
rost, Un paznic m-a bătut lângă un prun, Decât deștept și bun, mai bine prost. Viața-i neplăcere, prea mult chin, Stăm pe-un vulcan viclean și mult corupt, Există și dulceață în venin, Tu poți să fii un ghimpe sau un fruct. Trăim în anarhia cu moroi, Ca-ntr-o ficțiune fără de sfârșit, Ne-ajută mai puțină ură-n noi, Un început de simpatie, chiar șoptit. EXISTĂ? Există și metastaza binelui? Un trist centaur în pași de dans. Iedera
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
rost, Un paznic m-a bătut lângă un prun, Decât deștept și bun, mai bine prost. Viața-i neplăcere, prea mult chin, Stăm pe-un vulcan viclean și mult corupt, Există și dulceață în venin, Tu poți să fii un ghimpe sau un fruct. Trăim în anarhia cu moroi, Ca-ntr-o ficțiune fără de sfârșit, Ne-ajută mai puțină ură-n noi, Un început de simpatie, chiar șoptit. EXISTĂ? Există și metastaza binelui? Un trist centaur în pași de dans. Iedera
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
împins de la spate, dar, amenințată în repetate rânduri cu moartea, a preferat să păstreze tăcerea asupra identității lui, ducând secretul cu ea în mormânt în 1978.[necesită citare] Chiar dacă el nu a fost asasinat, Labiș a fost cu siguranță un ghimpe în coasta regimului. După Revoluția română din 1989, Gheorghe Tomozei a scris, „Labiș este primul poet român disident .... El a anunțat o pauză feroce între poezie și ideologia zilei. Mai mult decât sigur, închisoarea nu era prea departe pentru el
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
înghițise tot, înghiți-l-ar necazurile! Și-ar mai fi vrut și locurile lor, de, să-și netezească întregul... Pentru seceriș, cică tocmise pe un nemțălău dinspre Turnu-Măgurele cu secerătoarea mecanică: secerat, legat, nimica toată! Dar hainului îi stăteau ca ghimpii cele două fâșii neluate cu japca și, unde mai pui, chiar în mijlocul stăpânirii sale?! Cum făcuse de le luase ălorlalți pământul acum, în prag de seceriș, cu toată roada pe el?! Cum se lăsaseră bieții oameni amăgiți?! Dar nu, pe
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
E o balerină nobilă,/ Din porțelan fin sau sidef cu irizații albăstrui./ Nici ea nu știe exact din ce e făcută, Dar se simte bine în carnea ei.// Pe rochia scurtă are dantelă,/ La păr o floare,/ La inimă un ghimpe.// Cu mâinile așezate pe crețurile rochiei,/ Rememorează gloria de altădată./ Când era venerată./ Astăzi, nici praful nu mai este șters din jurul ei.// Într-o toamnă târzie/ Și-a trăit prima iubire./ A fost a lui și de arunci/ Timpul pare
DANIEL MARIAN DESPRE MENUŢ MAXIMINIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375958_a_377287]
-
2267 din 16 martie 2017. dincolo de trupul morții acesteia când în sânge tot cad războaie și ierni să poți aștepta până a treia zi dimineața să poți rămâne la cină în soare deși ai fost uneori coborât în lacul Sevastiei ghimpele să-l îngădui în trup cum nemânioasă veșnicia în apa ei ne primește prea săracele veacuri. Citește mai mult dincolo de trupul morții acesteiacând în sângetot cad războaie și iernisă poți aștepta până a treia zidimineațasă poți rămâne la cinăîn soaredeși
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
Să te ascunzi și să fi surd, Sau să ridici din umeri. O noapte neagră, doar cu ploi, Și gânduri nerostite, Am petrecut privind apoi, La poza ta cuminte. Dar poza nu poate vorbi, Să-mi spună despre tine, Simt ghimpele neliniștii În inimă la mine. Gândul meu la tine zboară Și somnul nu mai vine, Iar noaptea de primăvară, E tristă fără tine. . Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: NELINIȘTE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1426, Anul IV, 26
NELINIȘTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376731_a_378060]
-
pentru unii cititori, pot părea trepidante punți mobile între două inimi aparent diferite, dar cuplate la aceeași tensiuni sentimentale, în timp ce pentru alții altercarea ludică a răspunsurilor este percepută ca o spectaculoasă duelare cu flori de crini și trandafiri lipsiți de ghimpi. Nu o dată, rândurile lor poetice simțim că vin singure către cititor, că ele se confesează sincer, explicând tensiunile sufletești cu falsă naivitate și oferind virtuale vitamine sentimentale suficient de plăcute sufletelor îndrăgostite. În timp ce Ion Vanghele operează cu lejeritate într-un
ECOURI FINALE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375191_a_376520]
-
care nu jignește pe nimeni: curiozitatea înnăscută. În concluzie, suntem, fără-ndoială, un popor dinamic, vădit interesat de lumea înconjurătoare. Curat dinamic, mai ales de un sfert de secol încoace, de când parcă ne-au crescut aripi, ne-mai-împiedicându-ne de sârma cu ghimpi atunci când ne opintim peste gard! Sunt aceleași aripi care ne aduc cu precizie de ceas înapoi acasă, invariabil, de preferință odată pe an, vara, în concediu. Așa ne mai tragem sufletul oleacă după atâta survolare. Iar acasă, ei bine aici
ROMÂNUL CĂLĂTOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375277_a_376606]
-
scot ochii din orbite și-i agață de nori Luna s-a spart în așchii de gheață O auroră boreală își adună coada Zdrențe de lumină oarbă lăptoasă Murdăresc întunericul care se scutură Dărâmă ziduri de fotoni amețiți Umbrele cu ghimpi de neliniști și pași de iele Dansează-n delir sărbătorind agonii Hohot de Lucifer explodează în Golgotă Implozia punctului înghite un ultim oftat Referință Bibliografică: În umbre mă topesc / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 225, Anul I
ÎN UMBRE MĂ TOPESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373117_a_374446]
-
le povestesc. Este normal să le uit cât mai repede, le-am depozitat în sertarele memoriei dar ies la suprafață că un tatuaj pe suflet. Tot ce rămâne plânge-n poeme, În sângele lor se asimilează cu roșul carmin păstrând ghimpii trandafirilor scuturați. Iar dacă n-aș avea plumb în glezne și curbura tălpii atrofiata de drumuri neterminate, aluatul voinței ar crește peste măsură trăgând după mine piatră până la mormânt pe care nu voi scrie nimic. Referință Bibliografica: Tot ce rămâne
TOT CE RĂMÂNE PLÂNGE-N POEME de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376295_a_377624]
-
ratat Veneția? am zis eu în glumă, schițând un zâmbet ostentativ, știind că mătușa vizitase la viața ei trei sferturi din Europa. - Întocmai! Am vizitat Roma și Milano, dar la Veneția nu am ajuns. Mi-a rămas așa, ca un ghimpe în inimă. Am citit atâtea despre Veneția: Eminescu, Goethe, Casanova, Hemingway și câți alții s-au perindat pe acolo. Nu mai spun ce reportaje am văzut la televizor! Nu, trebuie să ajung măcar o dată în viața asta și la Veneția
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
fi iubit de mă lașai iubite, Așa cum nimeni nu te-ar fi iubit Dar asta e, mai sunt și inimi franțe Sub cerul greu al dragostei cernit. Nu vreau să-ți fiu povară în calea ta cea dreapta Și nici un ghimpe pe care ușor să-l ocolești Acas la tine, nimeni nu te așteaptă Te-aș mai iubi iubite, de-as ști că mă dorești. Referință Bibliografica: Te-aș fi iubit / Anișoara Gurău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302, Anul
TE-AS FI IUBIT de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375731_a_377060]
-
conjurații eterne a nulităților invidioase, a nerozilor răi, a neputincioșilor de minte, a capetelor inepte, ce prigonește fără omenie, fără milă și fără rușine pe omul care se distinge prin merit propriu și a cărui existența, le stă ca un ghimpe în sufletul lor sec și netrebnic. În toată lumea civilizată conjurația aceasta, convinsă de nimicnicia sa, își urmărește țintele mai cu sfială, mai pe dedesubt și mai de la întunerec; urzirile ei sânt mai totdeuna neutralizate prin împrejurarea că publicul imparțial, luminat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
-nțelege și multe excese desfrânate, de cari n-am avea a ne mira îndealtmintrelea. Acest domn Orășanu, un măscărici comun, publică mai multe lucruri direct în contra principelui Carol și a principesei Elisabeta. Astfel de ex. apăru în foaia sa umoristică "Ghimpele", în numărul de la 9 noiemvrie 1875, o ilustrație care întrecea orice margine de batjocură necalificabilă contra familiei domnești, lucru ce nu-l putem povesti. În aceeași foaie d. Orășanu publică o poezie asupra unui câne hârâitor, românește, c-o expresie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
bună pentru a urca repede și fără control treptele sociale, în fața plebei permanente, de la care nu se cere nici știință, nici merit, în fața acestui abis, c-un cuvânt, Carol îngăduitorul are satisfacerea de-a vedea rupîndu-se unul câte unul toți ghimpii ce erau îndreptați odinioară în contra tronului, are satisfacția de-a duce c-o trăsătură de condei {EminescuOpXI 452} ad absurdum abisul-Cîmpineanu, literatura Orășanului, istoriografia baronului de Hahn, broșurele lui Iordache Vulpescu; toate, toate se frâng prin decrete de punere în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
încrețită, cu ochii țintă-n soare, Un brâu de piei de șarpe având ca-ncingătoare. Iar barba lui ajunge târâtă pe pământ. Și-n palme-i crește iarbă, iar membrele lui sunt De iederă cuprinse, și mâinile-i sunt crunte De ghimpi ce-i cresc pe brațe! Și-i crește mușchi pe frunte Și mușchi pe-obraz, căci anii lui nu-i chip să-i numeri Și păsările cuib își fac la el pe umeri." (Kalidasa Sakuntala) Într-o astfel de "grotă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
80-90 de cuvinte provin din substratul trac, iar 40 au o origine probabilă. Iată aceste cuvinte: baltă, balaur, barză, baligă, brad, brâu, brânză, brusture, bucurie, buză, cătun, căciulă, căpușă, călbează, ceafă, cioară, cioc, ciut, copac, coacăză, curpen, gard, gorun, ghionoaie, ghimpe, groapă, grumaz, gușă, gresie, leurdă, mal, mazăre, măgură, mărar, mânz, murg, măgar, mugur, năpârcă, pupăză, rânză, rață, sâmbure, strugure, strepede, șopârlă, țap, vatră, viezure.58 Baza latină a limbii române-toate limbile romanice provin din latină, iar structura lor continuă structura
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prea târziu. Moare fulgerător, de inimă, rămășițele lui pământești fiind aduse după un timp, nu fără tribulații, pentru a fi reînhumate la cimitirul Bellu. C. și-a început activitatea literară prin colaborarea la foile umoristice ale vremii. În 1873, la „Ghimpele”, el susține rubricile „Varietăți” și „Una-alta”. Este după aceea girant responsabil la „Alegătorul liber” și corector la „Unirea democratică”, unde e prezent, însă fără semnătură, la rubricile „Diverse” și „Felurimi”. În 1877, scoate revista umoristică „Claponul” (făcând să apară
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de „studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-a realizat, opera întreagă a lui C. mișună de asemenea „moftangii”. În „Ghimpele”, „Claponul”, „Moftul român”, unde îi apar cronici satirice, fanteziste, literare, scriitorul își caută cu înfrigurare uneltele, recurgând la formule și scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. El practică acum un comic alert, ușor, compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]