1,073 matches
-
în care partea a doua a formelor cu miez lichid a suferit modificări drastice. Vechea structură a părții a doua s-a păstrat mai bine în forme ca engl. fie-ld, fo lk, dwe-ller (locuitor), în vgr. phy-lon, phy le (comună, gintă, trib, neam, adunare, mulțime), în rom. fi-re (natură), colibă, apoi în ga llos, ke-ltoi, ph-rakes, germani, wa-les, sko lotoi (> skytae), sarmatae etc. Forma fellah pl. fellaheen denumește în lumea arabă pe țărani, în timp ce pelasgoi sunt considerați cea mai veche populație
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Dacia această țară deșartă de locuitori; în Dacia a venit mult mai multă populație romană decât în alte părți, „iar poporului celui premulțitu cu anevoie este a i se schimba limba”, aceasta cu toate că după ce au descălecat romanii în Dacia multe ginți barbare au trecut și au și locuit acolo, precum goții și gepizii, popoare nemțești, hunii și avarii, vițe schitești, întrucât „inima cea boierească a lor, a nu se mesteca în căsătorie cu muieri de soi străin, au împiedicat stricarea limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pline de locuitorii cei vechi ai țărilor acestora” cu a căror limbă latina populară s-a amestecat scăzând astfel din alcătuirea ei cea veche. Trebuie apoi avut în vedere faptul că pe teritoriul Spaniei și Galiei s-au stabilit ulterior „ginte nemțești” prin care limba romană s-a strămutat și mai tare. Iar în Italia limba cea veche a poporului sa amestecat cu cea a longobarzilor care s-au așezat acolo „unde până azi sub numele de italieni locuiesc”. Totuși neamurile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fond care vădește faptul că întreaga limbă română, inclusiv aparențele latine ale acesteia, este o creație nouă, indestructibil îmbinată cu constituirea etniei române. Aflat însă departe de înțelegerea socială și evolutivă a limbii și respingând substratul tracic pe motiv că gințile barbare din Dacia s-au stins fără a lăsa urme lingvistice, el condensează tot trecutul limbii române în perioada italică a latinei populare. În felul acesta a fost blocată căutarea de cuvinte românești „în limbile acelor ginți stinse, care nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe motiv că gințile barbare din Dacia s-au stins fără a lăsa urme lingvistice, el condensează tot trecutul limbii române în perioada italică a latinei populare. În felul acesta a fost blocată căutarea de cuvinte românești „în limbile acelor ginți stinse, care nu se știe ce limbă au avut în gura lor”: cuvintele aparent nelatine ale limbii române „fură de strămoșii românilor aduse din unele ținuturi ale Italiei, unde (ulterior ele) au fost date uitării, iar la români până astăzi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de la Christos. În timpul acela veniră mulțime nenumărată de preste muntele Carpatu, care desparte Ungaria de Polonia sau de țara leșească, și de preste râul Albis, până unde se întinde Germania”. Latinii, continuă Maior, nu au putut lua cuvinte de la o gintă necunoscută și din vorbă neauzită, „cuvintele acele care slovenii le au în limba lor și sunt și în limba latină le-au luat slovenii de la latini sau romani”. S-a ajuns astfel la situația că slavii sunt prezentați ca latini
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
serii se pot face următoarele observații, dacă le analizăm prin baza traco latină: Cioban este prezentat ca dacic (ulterior va fi perceput ca turcic) pentru motivul că el există în albaneză (çoban) și pentru că aceste limbi se raportează la „marea gintă tracică” originară din Asia Mică unde perșii îl aveau pe șuban. În realitate cuvântul este preindoeuropean pe întreg spațiul euro-asiatic cucerit parțial de romani și are structura aglutinantă cioban. Baci, cuvânt autohton cu rădăcinile în stadiul preindoeuropean al limbii, cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în care prima silabă este o variantă a lui γή, preia și amplifică valorile formei monosilabice, însemnând: „pământ, țară, ținut, regiune; populație, popor, oameni simpli; soldații ca masă; cetățean; democrație, stat democrat, adunare populară; dem ca subdiviziune a unei file (ginți)”; 2) De sfera semantică a lui demos este foarte apropiată cea a lat. gens și a vgr. γένος: „naștere, origine, familie, neam; rasă, speță; popor, națiune; mugur, mlădiță; copil; detașament, clasă etc.”; 3) Pronunția lui ζ se întâlnește și la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dați-mi voie ...(se șterge) precum la 21, dați-mi voie (se șterge), la 48, la 34, la 54, la 64, la 74, asemenea și la 84 și 94 ețetera, întruna ne privește... pentru ca să dăm exemplu chiar surorilor noastre de gintă latină însă!33 În acest caz, bunăvoința ascultătorilor nu suplinește dificultatea decodării mesajului inexistent în această înșiruire de cuvinte a căror relevanță n-ar reieși decît raportată la o ședință de spiritism. Demagogia și absurdul unor afirmații corecte din punct
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
efectelor comice la condiția specifică fiecărui personaj. Incultura lor determină pronunția deformată a unor neologisme cum ar fi: "dicorație”, "bulivar”, "ezirciț”, "constituțiune”, "andrisant”, "renumerație”. Confuzia de sens între omonime și înlocuirea cuvintelor prin paronime constituie un izvor al comicului: "giantă” (gintă), "modistă” (modestă), "scrofulos” (scrupulos)etc. Numeroase sunt exemplele în care comicul rezultă din utilizarea improprie a cuvintelor: "N-o mai maltrata domnule, măcar cu o vorbă bună”, "m-a insultat cu palme” și altele. Ticurile verbale reprezintă o manifestare la
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
oferă o tocme ală, o compensațiune, Dobrogea în locul Basarabiei. Darurile sale ni se par primejdioase. Misiunea României este pe malul stâng al Dunărei, n-are ce căta pe malul drept, unde, deși locuiesc mulți români, totuși majoritatea populațiunei este de ginte slavă. A ne lăsa ceea ce avem, iată ce cerem de la stricta dreptate a Rusiei. De la echitatea și înțelepciunea ei și a Europei am putea cere numai Delta Dunărei, care a fost a noastră, și indemnitatea pentru pagubele noastre de răzbel
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
consulta Dobrogea. Sau, dacă acest mod s-ar părea nepotrivite cu starea Dobrogei, atunci se va găsi o altă formă legală corespunzătoare. Cu această ocazie s-ar dovedi totodată și dorințele speciale ale provinciei și prerogativele cari le-ar cere gințile deosebite pentru a-și păstra individualitatea. S-ar dovedi c-un cuvânt modul de conviețuire pe care-l doresc populațiunile. Raționamentul nostru trebuie să fie următorul: În război am pierdut o provincie și n-am câștigat nimic; să vedem acuma
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rebus sic stantibus, adecă până ce lucrurile vor rămânea așa ca în momentul încheierii. Produse a unor împrejurări politice, ele sânt primejduite în orice moment. Constituția noastră e o lege pozitivă internă care n-are a face nimic nici cu dreptul ginților, nici cu tractatele dintre puteri, așadar nici cu Tractatul de la Berlin. Dar precum Constituțiunea esclude o cesiune de teritoriu, tot așa ea esclude o anexiune si mai cu seamă o anexiune complicată, care cere pentru Dobrogea o organizațiune specială. Dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de ea. În gura genabet-tacîmului nostru poporul este ceva nedefinit, monstruos, incert, zgomotos, ceva căruia nu-i mai dai de capăt. {EminescuOpX 215} Pentru, noi însă lucrul e mult mai clar: popor, națiune e complexul de clase sociale al unei ginți, adecă a unor oameni de aceeași origine etnică. Proprietarul mare, țăranul, negustorul, breslașul sânt în același mod popor; nimeni din aceștia nu e mai mult ori mai puțin popor decât fiecare din ei. D. de Bismarck e tot atât de bine popor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu a englejilor, ca și când teritoriul întreg ar fi proprietate a coroanei. Propietate în senzul modern al cuvântului nu e în societățile primitive și în cele teocratice decât averea mobiliară; cea imobilă era privită în totalitatea ei ca bun public al ginții, deci a reprezentațiunii supreme a ginții, a Domnului. Cu toate acestea, înlăuntrul acestei accepțiuni, nu juridice, ci politice, proprietatea imobilului exista în mod latent; se făceau vânzări, cumpărări, cesiuni, moșteniri, procese pentru hotărnicie etc. etc. O analogie a acestui soi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ar fi proprietate a coroanei. Propietate în senzul modern al cuvântului nu e în societățile primitive și în cele teocratice decât averea mobiliară; cea imobilă era privită în totalitatea ei ca bun public al ginții, deci a reprezentațiunii supreme a ginții, a Domnului. Cu toate acestea, înlăuntrul acestei accepțiuni, nu juridice, ci politice, proprietatea imobilului exista în mod latent; se făceau vânzări, cumpărări, cesiuni, moșteniri, procese pentru hotărnicie etc. etc. O analogie a acestui soi de proprietate latentă au fost la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și gazetele Germaniei; imigrația crește văzând cu ochii și tot mai serioasă se face întrebarea cum vom putea contopi acest element străin cu al nostru. Izrailiții de la apus și de la miazăzi sânt mai cu seamă din gintea evreilor spanioli, o ginte care are îndărătul ei o istorie în comparație mai glorioasă și care se adaptează ușor cu maniera de a fi a Occidentului; ei au devenit într-adevăr în marea lor majoritate buni franceji, engleji, italieni - pe cât adecă se poate aștepta
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nație de capul ei a căzut cu totul. În secolul acesta al formațiunilor statelor după naționalități, evreii numai atunci vor juca un rol pacinic și priincios civilizației când se vor decide - întru cât le-o permite religia, tradiția și felul ginții lor - de-a se pierde în popoarele a căror limbă o vorbesc. Fiecine recunoaște ușor că o parte a evreilor germani au luat demult hotărârea aceasta și lucrează în acest senz; dar o altă parte, și încă foarte influentă, a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
da uitării pentru moment măcar. Europa monarhică și creștină, Europa împărțită după rase și care datorește estrema sa dezvoltare intelectuală și economică tocmai principiului împărțirii în rase, cari, una după alta, își încărcă umerii cu sarcina civilizațiunii câștigate de celelalte ginți surori, această Europă ne-a dat dreptate în fundul inimei ei, iar art. 44, departe de-a fi espresia unui principiu juridic cosmopolit, n-a fost decât manipulul unor interese trecătoare de ordine secundară. Pentru cel care nu cunoaște adevăratele motive
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
al ideii de pace și de normalizare a relațiilor internaționale. Însă Pactul acesteia avea lipsuri evidente care au fost sintetizate de Nicolae Titulescu astfel: „Pactul făcea ca războiul să izbucnească mai greu, dar nu excludea războiul legal în condițiile dreptului ginților. Pactul nu conținea o soluție obligatorie pentru diferendele internaționale și nici soluții pentru toate diferendele fără excepție“13. Criza economică a anilor 1929-1933 a determinat scăderea accentuată a prețurilor la produsele agricole. România, în cadrul conferințelor agrare desfășurate între anii 1930
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
continuității politice și statale este reiterată de Albineț în multiple rânduri. Deși românii în general, și cu atât mai mult "moldo-românii", au avut de suferit de pe urma fatalității geografice care a făcut ca teritoriul lor să fie "teatrul resboaelor" și "năvălirilor gintelor streine", pe întreaga lungime a marilor migrații românii "păstrară a lor guvern propriu, naționalitatea, religia, datinile și limba, lățindu-se din asemene aziluri pe la poalele munților și prin osebite părți ale Daciei Câmpene, până când în vecul al XIII și al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unității etnice primește un accent suplimentar în lucrarea lui Albineț, în care moldovenii sunt numiți "Moldo- Români", iar muntenii sunt desemnați prin termenul "Munteno-Români" (Albineț, 1845, pp. IV, XII). Pentru românii ardeleni nu este folosit o denumire echivalentă, însă întreaga "ginte a Românilor" (în care sunt, desigur, incluși și aceștia) este denominată ca "Daco-Românii" (Albineț, 1845, p. VII). Prin acest joc nominal, se operează o suprapunere între trei dimensiuni ale unității: unitatea etnică, unitatea geografic-teritorială și unitatea primordial-politică a regatului dacic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este pus în fața situației de a recunoaște atât perpetuarea etnică a dacilor, cât și existența unor reziduuri dacice în limba română de astăzi. Mai grav, puritatea etnică a românilor trebuie revizuită. Însă, "cu tóte quŏ s-au amestecat cu alte ginți", "Românii sunt așà de Romani precum sunt și Italienii", "sunt așà de Romani, precum sunt și Grecii Helleni" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 24). În pofida absorbirii de elemente eterogene, esența limbii și a spiritului roman "se conservă pînŏ astăzi în tótă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fiind egală în trăsurile fundamentale, această străbatere a firelor de cultură de la noi la Europa apuseană și de la Europa apuseană la noi a fost cu putință și a contribuit puternic a face din noi ceea ce suntem astăzi: un popor de ginte latină cu conștiința misiunii sale de a fi un purtător de cultură la pragul Orientului și cu dorința vie de-a-i asimila tot mai mult rezultatele experiențelor {EminescuOpXII 66} Europei apusene fără a trece prin crudele încercări prin cari s-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
exista; de mult e aruncată într-un trist provizoriu, deci cată a fi tratată ca atare; dar obnitenții și mlădioșii greci, războinicii albaneji, atât de geloși de neatârnarea lor, harnicii români, înconjurați și amenințați din toate părțile de slavi - aceste ginți sunt protejații naturali și aliații locali ai Austriei; ele sunt tăriile înaintate în Orient, stavilele în contra fluxului panslavist, care mai curând ori mai târziu va ieși neapărat din albie. Fie mai mult chiar decât o inofensivă dorință a ambiției care
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]