481 matches
-
autoimpuse cu cenobitică severitate, ci prin aceeași carență de vitalitate manifestată într-o serie de "acte reflexe" și într-o disciplină menită să suplinească lipsa organică de apetență pentru vreo activitate oarecare. Oricum, dincolo de motivația psihologică ori de amănuntul biografic, glisând mereu în inextricabil, nu degeaba au relevat comentatorii, ca marcă distinctivă a literaturii lovinesciene, insuficiența observației directe, luate pe viu dovadă artificialitatea, aerul nefiresc, neverosimil al dialogurilor și situațiilor. Ce se pierde însă într-o parte se câștigă în cealaltă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
psihologică e foarte ofertantă (a se vedea cum a tratat Marin Preda subiectul într-o superbă nuvelă de tinerețe 145), confruntarea cu propria moarte transformă clorotica făptură într-o banală țață pusă pe ceartă (nu într-o harpie!). Posibila "dramă" glisează aici înspre comedie, iar scena finală amintește, și prin limbaj, de caragialianul "proces" al clondirului cu mastică. Tot în notă comică (mai exact: parodică) dramatizează Lovinescu, în lipsa altor surse de inspirație, episodul mitologic al răzbunării încornoratului Vulcan (în Homer travestit
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
neașteptatele fenomene de apatie constatate printre membri i-au pus din nou în încurcătură pe cercetători, silindu-i să accepte ideea unui "om complex" și să lase în urmă abordările pur psihologice ale funcționarii organizațiilor. După aceste faze, studiile au glisat de la ceea ce trebuie să fie o organizație, la ceea ce este in realitate o organizație. Studiile empirice asupra modului în care se iau deciziile în cadrul organizațiilor au arătat că modelul raționalității omnisciente a individului trebuie înlocuit cu un model al raționalității
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
capcană, unde odată prins nu mai ieșeai niciodată. Ajunse în fața unei uși enorme de piatră, care avea în față o coloană de granit cu o sferă în vârf. Mișcă intuitiv sfera, în sensul acelor de ceasornic. Ușa enormă începuse să gliseze, de la dreapta spre stânga descoperind intrarea sălii cu pereți auriți, care avea în centru un sarcofag enorm de granit, în al cărui capac era înfiptă sabia lui Horus cu mânerul de aur în cruce. Pe capacul sarcofagului scria în elină
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Am degete mici, cu streașina unghiilor scurtă și sticloasă, degete de copil cuminte și pervers. Citesc cadranul deasupra încheieturii, încă nu e ora șapte. Sprijin ceafa de umărul paltonului inert, trenul toarce mărunt, același balans monoton și metalic. Ușa compartimentului glisează, se deschide, apare o doamnă învelită într-o blană lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă, scutură părul ruginit și aspru. Un chip rectangular, trasat cu fermitate, pomeți puternici, buze pline și arse, nasul drept, cu nările mari, fruntea înaltă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu iubisem și nu urisem pe nimeni. Mă afundam deci în descrieri, descrieri ne-sfîrșite de case și blocuri vechi, străvechi, fărâmițate, mâncate de viermi și urechelnițe pe dinăuntru, cu ferestre rotunde care reflectau amurgul gros ca păcura, cu lifturi antediluviene glisând lent în cuști de sârmă plină de jeg și unsoare. Străzi cu case demolate, doar cu câte un zid rămas în picioare, ca o bucată de măsea cu plomba căzută, copaci de un verde nefiresc de spălăcit, de culoarea halucinației
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
seama de imbecilitatea lor și mă străduiam să adorm la loc. Cam pe atunci au început acele vise care aveau să genereze prozele mele. Refulatul începea să se întoarcă, postmodernismul se veștejea către modernism, care, ca un film dat înapoi, glisa lent spre simbolismul lui Redon și Chavannes, ca să se afunde cu toate puterile în Caspar Da vid Friedrich. Regresam, scădeam în statură, coboram etajele minții mele, pierdeam stadiul sexual, involuând spre cel anal și oral... Ziua mă fulgerau amintiri dureroase
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ne jucam ore-n șir. Ascultam la radio melodia "Nu mai fi rea, Sanda", despre un puști ce visează să devină arhitect, și construiam și noi castele și cetăți din jocul "Arco". Era o cutie de placaj în care, când glisai capacul, găseai, frumos așezate, bucățele de lemn colorat: trei conuri albastre, un con roșu, două punți, două coloane strunjite și o mulțime de paralelipipeduri albe, roșii și verzi. Sora mea făcea din ele frumoase locuințe simetrice, încununate de țuguiuri. Eu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spus despre acele vremuri. La un moment dat, ducîndu-mă la chioșc să-mi iau revistele, n-am mai găsit chioșcul! Fusese demolat, și tot blocul de lângă el, cel cu biblioteca "B.P. Hasdeu" și cu alimentara, fusese pus pe rotile și glisa, inobservabil, cu tot cu locatarii ieșiți pe balcoane, către fundul scenei. Se lărgea șoseaua Ștefan cel Mare. în mintea mea, pe lângă invenții și inovații, mai erau și o fată de pe Barbu Văcărescu, pe lângă vila căreia treceam, melancolic, în fiecare zi, ca și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bani pentru motorașe, tranzistori și alte lucruri mai complicate. Așa că m-am apucat să-l construiesc și-am pierdut cu asta o zi întreagă de vacanță mare. La sfârșit arăta ca un fel de ghilotină: un panou pe care putea glisa, trasă în jos cu diverse viteze, o fereastră dreptunghiulară de carton. Pe panou era lipită o coloană de text (erau vreo patru din care aveai de ales: o cronică la un film, un articol despre cooperativizare, un fel de glumă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a mai fost cum a mai fost, cu toate că pionezele săreau tot timpul și aterizau pe covor, iar elasticul, fiert și răsfiert la spălarea o dată cu lenjeria, era fragil și se fărâma mereu sau se-ntindea ca guma de mestecat... Ferestruica totuși glisa și puteam citi ce se spunea acolo despre cooperativizare. Nu aveam probleme să-mi amintesc textul, fiindcă-l citisem oricum de o mulțime de ori înainte, fără fereastră. Curând însă mi-am decupat singur alte coloane din cărți sau ziare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
întregului ansamblu textual prin ligamentarea enunțurilor de natură ficțională (în terminologia lui Paul Cornea: pseudo, transreferențiale și autoreferențiale). Atunci când Arghezi spune că "domnul Banu ia deodată un aer virginal" sau despre el însuși "sunt, evident, un ingrat", abandonează formularea univocă, glisând, prin antifraza ironică, spre pseudoreferențialitate. El suspendă, temporar, coerența globală pentru a reveni apoi la detaliile lumii obiective (dar subiectiv asumate) într-o incitantă navetă real imaginar real. Enunțul ironic joacă un rol structural și paradigmatic în polemica literară, în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemic și pamfletar. Într-o altă confruntare deschisă și susținută, după ce-și justifică fără echivoc atitudinea prin enunțul performativ: "Cer scuze cititorilor mei că o dată mai mult sînt adus să scot reaua credință a domnului Banu, în relief." Autorul glisează în planul ficțional, ispitit de ludicul unui scenariu hilar, plasticizant: "angajasem cu domnia sa o spadă de vârful căreia neîncetat a fugit și, de câte ori am căutat să-l opresc, urmărindu-l prin colțuri, pe subt paturi, pe după sobă, prin toate obscuritățile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o deplin justificată corecție corporală, asumându-și, pe loc, rolul de inchizitor. În acest caz, o virtuală măsură punitivă e integrată discursului ca argument in extremis, accentuând puntea de legătură dintre cele trei dimensiuni ale manifestului: polemică, pamfletară și satirică. Glisând spre aceasta din urmă, poetul își disculpă atitudinea și evită, astfel, sancțiunea publică, pe când vinovatul scriitorul diletant și iresponsabil este pus la zid și flagelat: "(...) nu suntem vinovați, dacă, furioși de absența omului superior în cel care îndrăznește să joace
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de autoritate ad rem, ad locum, ad verecundiam, iar cel de-al doilea, eliberat de chingile retorico-formale, caută să încânte, deci să-și seducă lectorul, în primul rând, prin forța de sugestie a ficțiunii. Pamfletarul Arghezi, prin invenția personală activă, glisează în planul autotelic al literarității fie printr-un gest ritualic, în care cuvântul-demon devine forță vie, demolatoare, abreactivă, fie substituind realului-conjunctural un scenariu ilar, grotesc, absurd în maniera lui Mateiu Caragiale, ambii naturi lirice și fundamental pamfletare în opinia avizată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
blegule, care rabzi toate?"), sunt, deopotrivă, mărci ale unui comic anatemizant. 2. Comicul aluziv denotă o plăcere ascunsă a pamfletarului de a detecta legături subterane între obiecte și fenomene independente și de a le exprima indirect, fără să le numească, glisând între sensuri distincte, cărora le imprimă un aer de similaritate 259. Fontanier încadrează aluzia în categoria figurilor de expresie prin reflecție (alături de hiperbolă, metalepsă, litotă, reticență și paradox)260, a căror miză fundamentală constă în recuperarea, de către cititor, a sensului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un scuipat de linsoare"263. Secvența descrierii fizice are, cu adevărat, valoare comic-estetică, prin reintegrare în ansamblu textual, unde personajul apare ca un compozit poliedric: are un nume pe care-l adaptează cameleonic statutului său social și în marginea căruia glisează meditativ, deconspirându-și psihologia, are o identitate profesională: "advocat", are "convingeri moderne", folosește cuvinte străine, este, într-un cuvânt, un snob cu pretenții nobiliare: Distincțiunea este și a fost suprema mea preocupare"; este, de asemenea, tipul parvenitului cosmopolit care, întors
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imposibilitate. Și chiar cu o anumită rea-credință, de vreme ce "un pictor reacționează față de pictorul de ieri cel puțin la fel de mult ca față de lumea de azi". Este clar că evoluția artei moderne nu a încetat să istorizeze calitatea estetică, făcând-o să gliseze dinspre operă spre locul pe care-l ocupă în raport cu un patrimoniu transmis. Valorile noastre de ruptură sunt încă, și mai mult ca niciodată, valori de poziție. Dacă eternitatea înseamnă jumătate din artă, ce-i de făcut cu cealaltă jumătate, despre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a redat farmecul evenimentului prin "documentul senzațional". Miraculosul mașinal este scoop-ul. Nu nevăzutul, ci "nemaivăzutul". Clipa pe care n-o vom revedea. Chipul inaccesibil al vedetei. Gestul de neșters, irecuzabil al sportivului, al politicianului sau al unui om oarecare. Fiorul glisează, în afara atelierelor, din intemporal în actualitate. În afara bisericilor și muzeelor, el a migrat în paginile revistei Life (1936-1972) și, înainte, în cele ale revistei franceze Vu (1928-1940), predecesoarea Paris-Match-ului. Aura se mută de la obiect la subiect. "Regele-cinema", 1895 Fernand Léger
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
profundă a ideii de libertate, idealizată odinioară ca domnie a autonomiei (sau subordonare acceptată față de legea universală) și concepută în prezent ca domnie a spontaneității (fiecare fiind pentru el însuși propria lege). Naturalizarea libertății a făcut ca ordinea adevărului să gliseze din universul semnelor în cel al semnalului. Va trebui de acum să se adapteze. Adevărul nu mai este obținut, nici elaborat, este ceva preexistent, sălbatic și spontan, îngropat în adâncul corpurilor și pe care expresia nu face decât să-l
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
firmă internațională, apoi cea de firmă multinațională) sau viitoare (starea de firmă globală). În sensul imposibilității obținerii unor Încadrări și clasificări riguroase a firmelor, după niște criterii rigide, În cadrul unor categorii bine delimitate de transnaționalitate, una și aceeași firmă poate glisa În activitatea ei Între diferite nivele de intensitate a transnaționalității sale, fiind regula jocului În acest fel. Pornind de la ideea intensității expansiunii internaționale pot fi menționate trei stări de existență posibile ale firmei, și anume: firma națională ce constă dintr-
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
Loredana Ilie se desparte, motivat, de opiniile lui Nicolae Balotă și George Pruteanu. Universul antropologic imaginat de Caragiale se raportează la realitate prin strategia "maximei stilizări", îmbinată cu "deformarea caricaturală". Incipitul "paginilor bizare" pornește de la "normal și acceptabil", spre a glisa succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
suită de grotești prăbușiri de la speranță la deznădejde, din efortul derizoriu al personajului neputincios în lupta cu un Destin capricios. Contratimpul, alternanțele și contrastele augmentează treptat impresia de predestinare dezarmantă, ceea ce umbrește întotdeauna comicul situațiilor și face ca râsul să gliseze în surâs amar. Ilustrativă este scena răzbunării chivuțelor, în care dezlănțuirea grosolană și inversarea rolurilor apare nu doar ca imprevizibilă, ci și în vădită contradicție cu diplomația din stratagema mentală a nenorocosului Lefter Popescu: D. Lefter șezu pe marginea de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Iona, Paracliserul și Matca printre cele ale scriitorilor absurdului, îndeosebi ale lui Eugen Ionescu și Samuel Beckett. În același timp se observă că, dacă în cea dintâi piesă, comicului încă i se mai impune funcția de încartiruire a absurdului, deriziunea glisează tot mai mult înspre tragic în trilogia amintită. În esență, așa cum sugerează titlul ales al acesteia, nestăpânita "sete" stârnită în deșertul existenței va fi sublimată tragic aici în obsesia însingurării și a captivității absurde. Intuită deja în prima piesă, prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la modă. 6.1.7. De la comic la absurd Paradigma comicului urmuzian diferă de cea caragialiană prin plasarea în poziție supraordonatoare a absurdului burlesc, în detrimentul ironiei. Dintr-un statut marginal pe care îl ocupa în comicologia lui Caragiale, absurdul burlesc glisează la Urmuz într-unul central, epidemic, întrucât contaminează toate aspectele comicului identificabile în paginile sale "bizare", respectiv caricatura, grotescul, ironia, satira, parodia și paradoxul. Pentru că sunt invariabil marcate de semnul supralicitării, al ducerii la extrem, toate acestea converg, de fapt
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]