618 matches
-
în general, e un monolog, care are eventual ecou în conștiința publicului, dar nu cunoaște replici propriu-zise"52, teoretizează Alex Ștefănescu modul a ceea ce trebuie comunicat prin poezie, accentuând astfel ideea necomunicării în mod obligatoriu a ceva prin artă, ci glorificând privilegiul artei de a exista ca să existe, de a comunica pentru a se comunica. Definiția pe care autoarea însăși o acordă poeziei, vine într-o completare personală a ideii criticului, atrăgând atenția, totodată, asupra distanței care se impune între biografia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dacă agresivitatea aparține naturii umane, transformarea - sau netransformarea ei - În violență este o problemă de educație. Peripatethice Din păcate, nu numai că Întreaga noastră istorie este și o istorie a violenței, dar și transmiterea experienței istorice a omenirii prin educație glorifică manifestările violente: onoarea Înseamnă violență, eroismul așișderea - ne Învață marile epopei laice; credința Îndeamnă la promovarea războiului sfânt pentru a impune voința lui Dumnezeu pe pământ și chiar Dumnezeu Însuși se manifestă violent când trebuie să sancționeze păcatele omenirii - ne
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
condițiile materiale de existență (oricare ar fi ele), imposibil ca nevoile umane să nu fie nelimitate și să nu evolueze. În ultimii ani, locul și statutul muncii în lumea noastră au stîrnit o vie dezbatere. Să amintim că munca este glorificată atît de gîndirea lui Adam Smith cît și de gîndirea lui Karl Marx, că liberalismul și marxismul se întîlnesc pentru a face din muncă baza organizării societății și a "avuției națiunilor". Dorință tot mai intensă de timp liber, reducere a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Purgatoriul le permite cămătarilor să scape de Infern.89 Îndelungatul proces al "mondenizării" e încununat de Reforma din secolul al XVI-lea, mai ales prin gîndirea lui Calvin. De acum înainte, împărăția lui Dumnezeu e de construit pe pămînt. Calvin glorifică voința de a acționa în lume: pe pămînt, oamenii trebuie să muncească, fără întrerupere, spre lauda Creatorului. Este triumful ideii de "individ în lume". Reușita, bogăția individuală nu mai sunt neapărat de condamnat; dobîndite printr-o muncă onestă, bunurile materiale
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu în mod esențial) posesie și consum de bunuri și servicii oferite de întreprinderi (mașini, case, turism...). Fericire și întreprindere sunt nedisociabile pentru spiritul modern. În timp ce primii creștini au inventat "individul în afara lumii", lumea modernă reprezintă triumful "omului în lume", glorificat de Reformă. Imposibil pentru omul modern ca societatea să nu fie societas (o asociere de indivizi), viziune opusă concepției universitas (a lui Aristotel, în special). Imposibil, pentru noi, ca fiecare să nu vrea, să nu caute să-și afirme și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ca fiind "inconștienți și dezorganizați" decât alcătuind masa omogenă cunoscută drept "opinie publică". După cum mai târziu va demitiza conceptele de "masă" și de "social", în acest stadiu va demitiza ideea de putere și de organizare atribuită consumatorilor: "Așa cum Poporul este glorificat de către Democrație atâta vreme cât o acceptă (adică atâta vreme cât nu intervine pe scena politică și socială), consumatorilor le este recunoscută suveranitatea ("Powerful consumer", așa cum spune Katona), în măsura în care nu țin să și-o manifeste pe scena socială. Poporul sunt muncitorii, atâta vreme cât sunt dezorganizați
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este de fapt bărbat, replică a profetului Isaia așa cum l-a imaginat Michelangelo pe tavanul Capelei Sixtine. Michelangelo: Profetul Isaia Profetul Isaia este "slujitorul" lui Iahve, predică adevărata credință, obține iertarea păcatelor oamenilor prin moartea sa și, în consecință, este glorificat de Dumnezeu. Profetul prefigurează creștinismul și misiunea lui Iisus pe pământ. Dacă aspectul general al lui Rosie și corpul ei sunt ale profetului, capul seamănă cu cel al unui mesager divin așa cum sunt înfățișați în jurul profeților în tablourile pictorilor renascentiști
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
a prezentat ca probă acea colecție de documente care ar fi dovedit că Talaat Pașa este un criminal de război. Tribunalul german l-a achitat pe acest ucigaș care își pierduse familia în acele evenimente din 1915. Ulterior a fost glorificat în piese de teatru. Acum, dacă întrebați un turc, acesta va spune: Un tribunal militar englez a stabilit că documentele sunt false, iar un armean va afirma că un tribunal independent german a stabilit că sunt adevărate. În această situație
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
suveranitatea teologiei asupra oricărei alte gîndiri. Renașterea va vesti dispariția acestei suveranități absolute. Școala din Atena era moartă și nu mai putea fi redeschisă. Însă cultura renascentistă s-a redeschis de la sine spre libertatea greacă. În 1510, Rafael ilustrează și glorifică disputele Școlii din Atena într-o vastă frescă, în același fel ca La disputa del Sacramento, aflată pe peretele opus al celebrei Stanza della Segnatura de la Vatican. Reactivarea moștenirii grecești, virtute inițială a Renașterii, se va permanentiza. De acum înainte
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
secolului al XVIII-lea, în locul care devine nucleul cel mai fierbinte al culturii europene: Germania. Goethe, Hegel, Schelling redescifrează fiecare în felul său mesajul grec. Hölderlin retraduce Œdip Rege și Antigona, îi celebrează în mod sublim pe Dionysos și Herakles, glorifică lupta grecilor pentru libertate (Hyperion, Moartea lui Empedocle). Mai tîrziu, Nietzsche va descoperi dialogica profundă, pînă atunci ignorată, dintre apolinic și dionisiac; în sfîrșit, Heidegger va redeschide chestiunea primordială a Ființei, întorcîndu-se la Aristotel, Platon și presocratici. Reviviscenței grecești, mereu
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Duduc, Vasile Al. Buhlea, Neculai Grigoruță Melenciuc și V.N. Andone” pe care, scria el, „...i’am văzut eu singur cum stricau și aruncau mărfurile afară”. Paguba: 1.500 de lei, asupra cărora renunțase a avea pretenții civile. După ce l-a glorificat pe D. Barzu care „...mi’a apărat casa și bunurile”, proprietarul de 68 de ani Zaharia David, din Pungești, l-a indicat explicit anchetatorilor pe profesorul Rotaru ca fiind principalul instigator la revoltă, scriind în declarația sa următoarele: „...Rotaru - profesorul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
tradiții ancestrale. Această mișcare conservatoare a fost susținută de curente precum sămănătorismul, poporanismul și, mai târziu, tradiționalismul. Orientându-se spre lumea patriarhală a satului românesc, aproape mitic, ca unic depozitar a ceea ce este specific nouă, scriitorii din această perioadă au glorificat și imaginea mamei, față de care și-au exprimat respectul profund, compasiunea și sentimentul de regret provocat de înstrăinarea în lumea citadină, dinamică și profană. Pentru G. Coșbuc, mama rămâne prototip al dragostei și al suferinței: „în vaduri ape repezi curg
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
mod evident, pusă în relație cu importanța rolului deținut de armată în istoria ideii naționale franceze, treptat, în cursul secolului trecut, armata a început să fie considerată de cei mai mulți drept o forță situată în afara partidelor și facțiunilor amestecate, ea fiind glorificată așa cum era glorificat drapelul, în al cărui cult este ea însăși implicată, impunîndu-se ca un principiu al permanenței și unității 32. Dar și în acest caz simbolistica gestului rămîne inseparabilă de contextul istoric ce o evidențiază și o justifică. Și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în relație cu importanța rolului deținut de armată în istoria ideii naționale franceze, treptat, în cursul secolului trecut, armata a început să fie considerată de cei mai mulți drept o forță situată în afara partidelor și facțiunilor amestecate, ea fiind glorificată așa cum era glorificat drapelul, în al cărui cult este ea însăși implicată, impunîndu-se ca un principiu al permanenței și unității 32. Dar și în acest caz simbolistica gestului rămîne inseparabilă de contextul istoric ce o evidențiază și o justifică. Și în acest caz
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dintre acești termeni trebuie reținut cu toată încărcătura sa simbolică, e vorba de imaginea unei ordini, a unei societăți, a unui tip de civilizație. E ordinea, armonia socială, e cultura și civilizația pe care copilul din Ferma Judecătorului le-a glorificat și cărora a visat să le asigure continuitatea. Sînt imagini ale unui trecut legendar, sînt viziuni ale unui prezent și ale unui viitor definite în funcție de ceea ce a fost sau de ceea ce se consideră a fi fost. Într-adevăr, o istorie
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nu trebuie să influențeze felul în care va cerceta istoricul luptelor cu tauri, iar dacă va avea puterea să-și depășească propria subiectivitate, atunci va trebui să susțină că în Spania coridele sunt considerate un produs al artei pure, ele glorificând victoria omului împotriva unuia dintre cele mai temute animale: taurul. Sociologii încearcă să descopere atunci când studiază valorile care sunt credințele oamenilor și cum acestea le motivează comportamentul. Care sunt motivele pentru care toreadorii și matadorii își riscă viața în lupta
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
autorului, chiar influențate de părerile unor oameni mari. Participarea lui Dumnezeu în istorie exclude clar posibilitatea ca istoria să fie o știință exactă. În concluzie, ar fi de dorit ca acest istoric să ne smerească pe noi și să-l glorifice pe Dumnezeu. Deși acest istoric este prezentat într-o manieră cât mai obiectivă, totuși el nu pretinde că deține adevărul absolut. Materialul prezentat nu este Sfânta Scriptură, de aceea, poate fi criticat, îmbunătățit și chiar schimbat. Nădăjduiesc că acest material
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
s-au implicat în mod individual în diferite slujiri de ajutorări. În concluzie partea de misiune a fost cea mai neglijată iar partea de închinare cea mai îngrijită. Dumnezeu să se îndure de biserica baptistă din Cuvin și să fie glorificat de cei ce primesc îndurarea Lui.
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
1231, în ziua de 14 iunie, într-o vineri, preafericitul părinte fratele Anton, originar din Spania, a murit și a trecut cu bucurie în lăcașurile cerești. A murit în orașul Padova, în care, prin mijlocirea sa, Cel Preaînalt i-a glorificat numele, într-o chilie din conventul fraților. El făcea parte din Ordinul Fraților Minori și fusese un însoțitor al Sfântului Francisc. Voi vorbi mai pe larg și într-un mod mai detaliat, dacă îmi va mai rămâne spațiu (p. 97
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
alte provincii, fie de dincoace de munți, fie de dincolo de munți, ba, mai mult, chiar și Dumnezeu, din reverență față de prea Sfânta Sa Mamă (a sa este indulgența, așa cum se știe), prin numeroase și vizibile minuni, în fiecare zi preamăresc, glorifică și răspândesc. Cum vor îndrăzni să nege prin oribilele lor convingeri ceea ce deja de atâta timp în fața Curiei Romane a rămas valabil? Într-adevăr, domnul papă Bonifaciu al VIII-lea, chiar și în timpurile noastre, i-a trimis la această
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
doisprezece cărți) și în plus au fost reluate în timpul exilului poetului la Tomis, fapt pentru care planul inițial trebuie să fi suferit cu siguranță transformări importante, care încercau să introducă casa Iulia a lui Augustus în schema primară, menită să glorifice în mod special domus Fabia. Poate că ceea ce trebuia să fie cartea lui Curtius Atticus, De gente Fabia care cu greu fusese o poveste în sens modern 343, trebuia să fie și Fasti a lui Ovidiu pentru respectiva domus Fabia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
evidentă, ci numai implicită. Ovidiu nu vrea sau nu poate cânta fapte de luptă (cum a făcut Vergiliu în a sa Eneida), ci numai fapte pașnice, de utilitate civilă, artistică. Pe Marte îl înlocuiește cu Minerva, ale cărei binefaceri le glorifică (în Fasti, III, 809 și urm.; VI, 649 și urm.). La început Ovidiu trebuie să fi avut intenția ca pornind de la origini răspândite peste tot să ajungă încetul cu încetul, urmărind marile etape ale istoriei poporului roman și evenimentele casei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că epitetul folosit de obicei pentru Jupiter nu este cel folosit pentru Augustus, ci cel de (Optimus) Maximus (Jupiter: D.O.M.). Așadar, nu se putea aduce un mai mare elogiu neamului Fabia chiar și după manevrele care intenționau să glorifice casa lui Augustus și care sunt sesizabile cu ochiul liber, decât evidențiind asemănarea fundamentală a epitetelor folosite pentru Jupiter și Fabius: Maximus și unul și celălalt. După vizibila modificare a versurilor în timpul exilului, formularea pare ambiguă poate la început fusese
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Probabil tocmai acest Paulus Fabius Maximus reprezinta pentru Sulmonez speranța cea mai întemeiată: el urma să devină restauratorul republicii, restitutor reipublicae. De acest fragment atât de semnificativ prin încărcătura puternic aluzivă se leagă alte episoade din Ponticele, în care se glorifică, cu aceeași speranță ascunsă, dar uneori transparentă, persoana lui Paulus Fabius Maximus. Lui Paulus Fabius Maximus îi sunt dedicate Epist. ex Ponto: I, II; I, V; I, IX; II, III; III, III; III, VIII366: în total șase scrisori, mai multe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nici mai mult nici mai puțin de la familia Fabia. Suntem perfect de acord că asemenea posibile interpretări echivoce nu trebuie admise cu inima ușoară. Dar, din moment ce, în atâtea alte cazuri Ovidiu își manifestă adevăratele sale (re)sentimente față de Augustus și glorifică casa Fabia și, din moment ce formularea echivocă este evidentă, măcar în unele cazuri, credem că nu exagerăm când considerăm și formulările de mai sus ca inconcludente și de o echivocitate incontestabilă. Aceste formulări întăresc în mod evident, aș spune, epigrafic, adevărata
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]