625 matches
-
Duduc, Vasile Al. Buhlea, Neculai Grigoruță Melenciuc și V.N. Andone” pe care, scria el, „...i’am văzut eu singur cum stricau și aruncau mărfurile afară”. Paguba: 1.500 de lei, asupra cărora renunțase a avea pretenții civile. După ce l-a glorificat pe D. Barzu care „...mi’a apărat casa și bunurile”, proprietarul de 68 de ani Zaharia David, din Pungești, l-a indicat explicit anchetatorilor pe profesorul Rotaru ca fiind principalul instigator la revoltă, scriind în declarația sa următoarele: „...Rotaru - profesorul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
dând curs abundent comenzii partinice. Exaltă agitatoric „zeii” autohtoni ai zilei („Născuți în vârtej de lupte, / Ana, Luca și Gheorghiu-Dej / și cu ei mii și mii, / milioane, / din uzine, din câmpii, / s-au ridicat, unul ca unul mai neînfricat”) sau glorifică „Armata Sovietică, / pe Marele Stalin, / Poporul Sovietic”, în versuri așezate în fruntea unei puzderii de plachete apărute aproape concomitent: 16 milioane, Scrisori de pe front, Torente, Clocot. Plânsete de clopot. Răsărit de soare, Balade, Doftana, Balada celor patru mineri (1949). Frapează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
1986-1989) și „Tineretul liber”, ziar înființat în 22 decembrie 1989, este fondatorul Agenției de știri „AM Press” (1991), prima agenție de știri independentă din România. Într-o perioadă în care poezia românească era tentată de experiment, de modernitate asumată și glorifica cuvântul în sine, A. se atașează filonului tradiționalist. Treptat, acest filon va fi tot mai apreciat de oficialitatea literară, pe măsura apropierii de sfârșitul anilor ’80. Tradiționalismul poetului se reliefează nu doar în preferințele tematice (folclorism explicit, aluzii retorice cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
naționale. Totodată, acuza influența nefastă exercitată de Leonte Răutu și Virgil Trofin asupra culturii române, precum și informațiile false cu care Ceaușescu era intoxicat, fiind astfel împiedicat să cunoască situația reală a țării. Adrian Păunescu considera că eforturile sale de a glorifica patria, partidul și conducătorul erau îngrădite de activiștii aparatului de propagandă, incapabili să înțeleagă profunzimea mesajului său artistic. Poetul se răfuia postfactum cu L. Răutu și V. Trofin într-un moment în care cei doi nu se mai bucurau de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cu care, pe drept sau pe nedrept, avea să se mândrească până la instaurarea comunismului. Și apoi, sunt adoptate toate structurile occidentale. Instituțiile politice, legile, administrația, justiția, școala, armata... toate vin din Occident. Românii se desprind de propriul lor trecut. Își glorifică istoria, În spiritul romantic al vremii, dar se rup totuși de ea. Se Înființează universitățile: la Iași În 1860, la București În 1864. La 1867 este creată Societatea Academică, devenită În 1879 Academia Română. La 1866, Constituția României este imitată după
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe „Victoria Socialismului“. A rămas un corp străin În mijlocul orașului. În paralel, se dărâma și se construia și În alte părți. La vreo doi kilometri de noul palat se ridica Muzeul de Istorie Națională (destinat, În bună măsură, să-l glorifice tot pe Ceaușescu); doar fațada, În stil oarecum mussolinian, e terminată. Rămânea de văzut cum se va deschide drumul Între cele două edificii-simbol; fâșia care le-ar fi legat trecea peste Operă, peste Facultatea de Drept... peste o bună parte
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vorbește despre „spurcata Elena” și „necuratul Paris” <endnote id="(19, II, p. 409)"/>. Comentând În 1939 acest text, Mircea Eliade era surprins de „cât de mult se schimbă viziunea lumii și valorificarea vieții de la o cultură la alta” : „Tot ceea ce glorifica vechea Eladă - eroicul, destinul, frumusețea - este nu numai neînțeles, ci și violent atacat de scriitorii creștini” <endnote id="(629, p. 306)"/>. 6. Evreica frumoasă și elegantă „Mândrulică, draga mea, Te-aș iubi, de te-aș puteá, Dar maica mea nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
roman (intitulat 1916 și publicat În 1936) referitor la participarea românilor la primul război mondial : „Căpitanul [Costache] Ursu este un erou care luptă fără convingere”, iar „fiul său e un trădător”. „În loc să osândească agresiunea - a comentat criticul -, [Aderca] ironizează rezistența, glorificând Într-un cuvânt defecțiunea și dezertarea.” Pentru G. Călinescu, motivul acestei atitudini a scriitorului n-ar fi „lașitatea” evreilor, ci „pacifismul” lor, ceea ce schimbă nuanța, dar păstrează esența : „Ca mai toți scriitorii evrei, F. Aderca este obsedat de umanitarism, pacifism
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din cauza acestei alianțe am putea suferi mai mult decât din partea turcilor”, admițând totuși necesitatea Încheierii unei convenții de trecere a trupelor. În cadrul ședinței Senatului din 26 noiembrie 1877, ca mulți alți vorbitori, Carp a luat cuvântul În Răspunsul la Mesaj, glorificând vitejia armatei române, de care se declara mândru, convins fiind „că nu este nimeni Între noi căruia să nu i se Înalțe inima la auzul faptelor săvârșite dincolo de Dunăre”, dar că „vitejia În sine nu constituie un act politic”, criticând
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Într-unul din cele mai comemorate episoade din istoria de eliberare a Americii Latine. Locul din Lima care chiar merită descris este centrul orașului, din jurul minunatei sale catedrale, atît de diferită de monstruozitatea greoaie din Cuzco, unde conchistadorii s-au glorificat fără subtilitate. În Lima, arta este mai stilizată, cu o atingere aproape efeminată: turnurile catedralei sînt Înalte și grațioase, poate chiar cele mai suple dintre toate turnurile catedralelor din coloniile spaniole. Migala lucrăturilor În lemn din Cuzco este lăsată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
separate, dintre care niciuna nu se descurcă prea bine. Complexul aparat de securitate al lui Arafat, menit să împiedice acumularea unei puteri prea mari de către vreun subordonat, s-a prăbușit în anarhie. În mijlocul confuziei s-a dezvoltat o cultură care glorifică moartea. Tinerii își aleg poze cu ei înșiși și speră că acestea vor fi într-o zi lipite pe zidul martirilor. Unii părinți discută deschis, chiar cu înflăcărare, despre sacrificarea copiilor lor, mai rar despre autosacrificare. Palestinienii aruncă rachete din
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
-l modifică imediat; însă unii se schimbă, iar alții devin activi din punct de vedere politic. Între globalizare și democratizare ca mișcări sociale există o legătură complexă, care generează alte enigme și contradicții. Valul prezent de globalizare, ce promovează și glorifică roadele pieței capitaliste libere, își are originile intelectuale în gândirea acelorași filosofi europeni din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea care au elogiat beneficiile democrației, au susținut răsturnarea tiraniilor și dictaturilor și „conducerea de către și pentru popor”. Ambele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
Vulcan) și continuă la Viena, unde D. lua parte la întrunirile literare ale societății „România”. În Italia, la Torino, i-au apărut culegerea de poezii Amor și Patria (1869), semnată Brutu Catone Horea, și volumul Doruri și speranțe (1871). Versurile glorifică eroii trecutului, invocă demnitatea în restriște, aruncă blesteme împilatorilor străini. În pofida sentimentelor frumoase care le animă, poeziile sunt artificioase, prolixe, prozaice și stârnesc ironia lui Titu Maiorescu, criticul junimist considerându-le de-a dreptul rizibile. Dintr-o perioadă de junețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286848_a_288177]
-
cum remarca E. Lovinescu: „Travestiul simbolist constă, în afară de un verslibrism frenetic, într-un oarecare exotism de expresie”. Atributele de modernitate constau totuși în recursul la versul liber și în abordarea unei zone tematice noi. Astfel, într-un Imn muncei se glorifică sobru efortul aducător de schimbare în industrie. Ovid Densusianu consemna faptul că versurile lui P. proiectează, între altele, „înfățișarea unui oraș modern și ritmul mecanicist al unei existențe care se mișcă în preajma mașinilor”. Se poate spune că, prin referirile la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
Grigor” cu redarea cuvântărilor rostite la înhumare de prof. univ. dr. Traian Brăileanu, prof. dr. Constantin Zoppa, articolul „Iarăși o jertfă: Gheorghe Grigor” de Mircea Steinul, în care legionarismul și Căpitanul „care vrea o țară nouă, românească și creștină”, sunt glorificați, iar lumea asmuțită împotriva evreilor... Barbu Slușanschi semna un articol cu titlul: „Conspirația jidanilor” Infatuați, iconarii afirmau cu superioritate și acuzator: „Noi nu suntem diletanți. Ne-a fost întotdeauna scârbă de lichele, de proștii și de ahtiații după parvenire, pentru
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sau, cel puțin, ale memoriei colective, a fost prudent în alegerea subiectelor: "n-am născocit alte întâmplări afară de cele clasice cu un vechi stat de serviciu în istoria și legenda românească (s.n. C.M.)"206. Ceea ce nu l-a împiedicat să glorifice "eroi ai vremii noastre", inclusiv "președintele nostru iubit [Nicolae Ceaușescu]"207. Audiența acestor povestiri s-a datorat, în bună măsură, și ilustrațiilor realizate de Valentin Tănase 208: ample tablouri istorice însoțind fiecare pagină de text, impresionante prin dimensiuni, prin contrastul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
urma, refuzul de a accepta reguli sociale imuabile, constrîngeri împotriva firii. În toate domeniile abordate, a luat o poziție cu adevărat novatoare. În plin secol XVIII, el pledează pentru respectarea drepturilor fiecărui om, afirmă că educația trebuie să fie blîndă, glorifică fidelitatea conjugală fondată pe dragoste, proclamă că suveranitatea este unică și indivizibilă, proslăvește respectul naturii. Viziunile sale asupra istoriei, asupra moralei, dreptului și naturii fac din el un gînditor de avangardă. Opera sa corespunde, în mod paradoxal, mai mult ca
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
de om, de viața socială, de educație, de omul natural, bun de la natură. "C. Levi-Strauss avea motive să-l compătimească pe "acel Rousseau atît de contestat, mai greșit înțeles decît a fost vreodată, acuzat în mod ridicol de a fi glorificat starea naturală eroarea lui Diderot, nu a lui -, cînd de fapt a afirmat exact contrarul". După C. Levi-Strauss, Rousseau "nu a confundat starea naturală cu cea socială; știa că aceasta din urmă este inerentă omului", problema care l-a preocupat
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
la adresa sistemului educativ al epocii vizau, mai ales, atitudinea față de copil: tendința de înăbușire a naturii lui, educația autoritară, care punea pe prim plan conducerea copilului de către educator, lipsindu-l astfel de libertatea de a-și manifesta individualitatea și originalitatea. Glorificînd "secolul copilului", Ellen Key dorea un potop în urma căruia "vasul pedagogiei să păstreze numai pe Montaigne, Rousseau, Spencer și noua literatură care tratează pedagogia copilului"251, tocmai acele teorii pedagogice care au în vedere educația naturală, adică țin cont de
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
ego al poetului. Pe de altă parte, invocând pactul faustic, poetul-ateu respinge inerția, starea de lâncezeală și-și „cumpără” de la diavol fervența, „sublimul neastâmpăr”, „germenele frumos al furtunii”, neliniștea și dreptul de a fi „greier cântăreț al Universului”, pentru a glorifica omul și valorile lui. Nu este vorba aici doar de o schimbare de registru tematic, doar de lăsarea în urmă a poeziei ocazionale, a cărei caducitate poetul o va fi înțeles într-un târziu, ci și de un alt mod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
de partida proprie, căci aceasta poate fi condusă de egoism și separatism, ci se estinde mai departe, cuprinde toate instituțiunile societății de stat și patria Însăși, și Își alege de conducătoare cu deosebire iubirea cătră dânsa. Drept aceea, cutez a glorifica simțul liberal și național numai atunci când este bazat pe moralitate și se povățuiește de iubirea patriei. Așa se cuvine și nouă, românilor, ca În gloria naționalității noastre să emulăm cu celelalte naționalități, iar În lupta cu inamicii patriei și ai
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ca un protestatar și încercarea sa, prin chiar reacțiile pe care le suscită, arată că mitul îi conferă domeniului uman structurile mentale și sociale, fiind "păstrătorul valorilor fundamentale".290 Robert Ellwood vorbește de paradoxul dialecticii mitului, prin care inițial era glorificată conștiința tribală colectivă, mitul nefiind considerat o creație individuală ci "vocea poporului". În lumea modernă (cel puțin până când "conștiința rasială" a fost din nou însumată unei Voințe unice a poporului, pe care s-a clădit ideologia nazistă 291), colectivitatea a
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și variabilitate, soarta miturilor nu este ușor de perceput; tocmai din acest statut paradoxal de eternitate și istoricitate își trag ele validitatea și vitalitatea.", mai afirmă cercetătoarea, oferind și o butadă într-o expresie plastică și sugestivă: "Cântați de poeți, glorificați de artiști, adorați de oamenii obișnuiți, înrădăcinați în solul care provocase înflorirea lor, zeii au supraviețuit lor înșiși." 77 În Pierre Brunel, op. cit., vol. 2, p. 403. 78 În ibid., vol. 2, p. 398. 79 Apud Georgeta Horodincă în Albert
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
deoarece le "consumăm" acasă, în cadrul domestic, și nu în "templul" cinematografic). The Power of Myth, p. 20. 364 Robert Ellwood op. cit., pp. 128-150, passim. Dacă în Star Trek miza este cooperarea, singura salvare proiectată asupra galaxiei, în Star Wars e glorificat individualismul, lupta om la om, turnirul psihologic, ca singura opoziție posibilă în fața tiranilor și a pericolelor, fie acestea Imperiul lui Darth Vader, ori cu trimitere, cel monstruos al lui Hitler, statul sclavagist al lui Stalin ori molohul chinez. ibidem, p.
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
despre Aurelian și retragerea romanilor, despre formarea limbii române, despre migrațiile hunilor. După un manual de istorie alcătuit de el s-a predat vreo cincisprezece ani în Transilvania și Banat. Poeziile lui M., răspândite în periodice, au, majoritatea, subiecte istorice, glorificând pe strămoși, militând pentru emancipare națională. Sunt scrise însă într-o limbă greoaie, înțesată de latinisme. Câteva încercări în proză, fade evocări istorice, și piesa de inspirație folclorică Pețitorii (1905) - semnată A. L. Ipan - sunt tot atâtea eșecuri literare. Folclorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]