575 matches
-
verbul ebr. a despărți (badal) din versetul „și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric” (Gen., 1, 4) se mai traduce și prin ‘a sluji’. O servitute care implică nu doar somma luce preamărită de Dante și explicată astfel de o glosă hermetică: „lumina aceea sunt eu, mintea, dumnezeul tău” (lumen illud ego sum mens, deus tuus)3, dar și pe nenumita și inefabila umbră, emoția, misterul de la care începe metafizica și care a fertilizat mereu tărâmul ideilor. În numele acestui mister ontologic
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
autorii barochizanți și frizat adesea de soitarul Mateiu, ajunge, în Palimpseste, patimă. Nu mi-e foarte clar de ce, spre exemplu, corelarea dintre deviza aristocratului britanic și vorbele finale ale regelui Carol I Stuart trebuia paralizată în planul static al simplei glose. Preferam, recunosc, includerea ei într-un scenariu analitic complex, într-o demonstrație angajată: În alte două împrejurări, asociate la distanță de o simetrie secretă, urmele și chipul nu mai apar înscrise în contrapunct ironic, ci converg pentru a alcătui imaginea
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
două realități: într-una Răsăriteană, puternic motivată istoric și conjunctural, a păstrării coerenței interioare și a specificității umane prin proiecția simbolică și prin aspirația spirituală, și într-una Apuseană, marcată de postindustrialism, în care valorile statice, de factură muzeistică și glosele hedoniste și-au pierdut grav autoritatea. În locul acstora promovîndu-se, prin mecanisme economice specifice, preocupări neconvenționale și nenumărate experiențe legate nemijlocit de noile materiale și tehnologii. Într-un asemenea mediu, a cărui ostilitate profundă, simbolică, este indiscutabilă, Bata Marianov și-a
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
sale sînt disponibile în aceeași măsură pentru limbaje diferite. Dacă univesul plastic, reperele vizualului, ar fi fost în poezie o simplă recuzită expresivă, un material de lucru și atît, încercarea extragerii lor din convenția literară ar fi eșuat inevitabil în glose exterioare și minore. Chiar dacă pictura apare cronologic mult mai tîrziu în preocupările sale, ea nu este într-o relație mecanică, și cu atît mai puțin de subordonare, cu poezia, ci ambele converg spre o structură creatoare cu o disponibilitate multiplă
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
acela, prietenii îl părăsiseră și îi plătiseră binele cu rău; de aceea, nu mai avea încredere în nimeni și ura pe toată lumea.” Așa se încheie capitolul 69 al Vieților paralele, ca să continue, cum spuneam, în capitolul 70 cu o spumoasă glosă culturală: „Timon acesta trăise în Atena pe vremea războiului peloponesiac, cum se citește în comediile lui Aristofan și în scrierile lui Platon. Acesta ni-l înfățișează ca pe tipul omului ursuz și mizantrop, care fugea de oameni. Nu-i plăcea
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
Zografi. Și continuă: făcând abstracție de jocul scenic (ale cărui subtilități oferă destule piste pentru a sugera antifraza), cum putem interpreta diferența dintre noblețea conținutului și caracterul ignobil al lui Richard, cel care își asumă fără vreun scrupul acest conținut? Glosele și digresiunile sunt pasionante, Zografi dându-le un aer de improvizație controlată. Nu mă opresc asupra lor din motive de spațiu. Rețin doar concluzia operațională: între „filmul acțiunii”, pe care-l vedem dinafară, și „filmul personal”, care ar reprezenta perspectiva
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
răsfrânge îndărăt efectul liric asupra aridității sale prozaice, - acest vers nici n-ar părea un început de poem, ci mai curând un exord al unei expuneri de analiză psihologică. Într-un anumit fel, acest vers se înrudește cu lirismul din "Glosă". Numai că acolo expresia este cu totul impersonală, ca aceea a unei observații asupra "mersului lucrurilor lumești" pe care ar face-o un observator situat dincolo de poziția oricărui subiect; în timp ce aici propoziția are un subiect (subînțeles, desigur, dar nicidecum de
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
strecoară în josul paginii și un „uteciști”, și un „I.A.S.“ (Întreprindere Agricolă de Stat), și un „C.A.E.R.“ (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc). Aluzia e transparentă: ce mi-e una, ce mi-e alta? Două universuri concentraționare, ambele necesitând glose. Unul din pricini de istorie, altul din motive de castă. Subtilitatea se datorează aceluiași manierism de care pomeneam la începutul cronicii. Daniel Bănulescu se simte cel mai în largul lui pe margine, în exterior, adică acolo de unde controlul asupra nuanțelor
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
p. 50). De fapt, pare el să spună, nimeni nu pleacă, niciodată, nicăieri, căci nimeni nu se poate desprinde de magnetismul special pe care, în viață ca și în cărți, acesta îl exercită. Întreaga povestire e, în felul ei, o glosă și un răspuns la un poem mai vechi al aceluiași Ion Mureșan, , dedicat chiar lui Alexandru Vlad: „Zgură deasupra cărților - cântă și tu -/ «Zgură deasupra cărților»/ iar osul frunților intrat ca un cuțit de piatră între file.// Iu-hu, iu-hu legile
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
a terminat/ și sunt o cifră mai mică dintr-un meschin deviz)./ Editarea caietelor Eminescu se apropie de sfârșit/ (nici un cuvânt al său nu va fi iertat).// Iarna își suflă mucii drept pe parbriz”34. Dincolo de orice alte comentarii și glose (inclusiv de context istoric 35), doi sunt indicii culturali indiscutabili: Urmuz și Eminescu. Dacă cel dintâi consună intim cu formula eterogenă (mecanomorfă și electromorfă) a personajelor lui Florin Iaru, trimiterea la caietele celui de-al doilea, pe care le visa
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
prezența unei reflecții despre cititor, pericolul e de a începe să crezi că și virgulele sau punctele de suspensie sunt tot invocații oblice ale tipologiei vreunui lector... E și motivul pentru care multe dintre comentariile lui Ioan Fărmuș par simple glose despre modernitatea unor opere etichetate deja, cu vârf și îndesat, de critica anterioară, drept moderne. Scăpat din mână în plasa cu ochiuri largi ale generalităților, discursul critic al lui Fărmuș cochetează, la fiecare pas, cu tautologia. Greu de combătut, de
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
crtica literară consacrată operei dostoievskiene trebuia măcar răsfoita integral înainte de a aborda subiectul. Paulin Lecca nu dovedește, în cartea sa, aceasta disponibilitate, demersul său rămînînd stilistic cumva în aer, fișele sale putînd capătă cu multă bunăvoință un loc ambiguu, între glosele de lectură și jurnalul de idei. Așadar, meritul cărții de debut a arhimandritului Paulin Lecca Frumosul divin în opera lui Dostoievski rămîne, după opinia mea, doar unul implicit, rezultat din aglomerarea harnica a excerptelor. Las pe seama cititorilor acestor rînduri răspunsul
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
Contribuțiile lor, destule rămase în publicistica vremii, sunt revalorificate cu acribie de un critic preocupat în egală măsură de operă și de comentariile ei. În paranteză fie spus, interesul pentru receptare, conștiința că opera survine în actualitate la pachet cu glosele despre ea, dar și nevoia de precizare a metodelor de lucru, compun aerul de familie specific generației actuale de critici. Cărțile lui Andrei Terian sau Paul Cernat, pentru a menționa doar două nume, o dovedesc întru totul. Convingătoare în volumul
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
receptat de marea majoritate a militanților ei, sub semnul acelei dinamici inițiale curajoase, dărâmătoare de idoli și propunând un suflu împrospătat al creației. La un Ilarie Voronca, Stephan Roll, Mihail Cosma, el se va regăsi deopotrivă în texte programatice, în glose eseistice, în poeme. Așa cum a subliniat, la noi, Adrian Marino, futurismul "răspândește și întărește un anumit număr de principii esențiale de avangardă, și, în primul rând, conceptul-cheie de 'avangardă'" (v. A. Marino, Echos futuristes dans la littérature roumaine, în "Synthesis
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
ritm de diferite facturi, revenirea unor cuvinte-cheie, interogații și exclamații retorice etc. Versificîndu-l, Dosoftei aduce poemul sacru la o formă inedită. În varianta poetului român se află imbricate trei categorii diferite de texte: traduceri în versuri ale psalmilor; comentarii și glose ale lui Dosoftei pe marginea acestora; în fine, versuri originale semnalate ca atare de autorul însuși. Stilul personal, puternic și inspirat, unește cele trei specii de text într-un șuvoi continuu, unitar stilistic; doar o examinare erudită și atentă la
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
actual, a cunoscut și ea îndeajuns de numeroase etape. Totuși, persistă câteva întrebări în măsură să nedumerească. Legate, una câte una, de rigorile dosarelor de receptare, în genere foarte precise, aici. De ce, de exemplu, în ceea ce privește tocmai abia amintita nuvelă, selecția gloselor analitice începe cu trioul Marian Papahagi, Cornel Moraru și Monica Lovinescu, lăsând în urmă tocmai comentariul, inevitabil, al lui Nicolae Manolescu? Și n-o spun eu, o spune chiar exigenta instanță de la microfonul Europei libere: "Și Nicolae Manolescu, și Marian
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
lor domestică " (p. 115). Nu mai citez ce se spune în continuare despre "intelectualele pe care Marin Preda le-a avut ca partenere în dragoste ". Nu schimbă cu nimic această impresie nefavorabilă asupra cărții nici adaosul de "instantanee " memorialistice, nici glosele finale despre moartea lui Marin Preda, bazate pe documentele oferite de Mariana Sipoș sau C. Turturică, încheiate cu un apel inutil "să se facă lumină în legătură cu sfârșitul tragic al marelui nostru contemporan ". Cine să o facă dacă nu un biograf
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
pe care Al. Andriescu se străduiește să-i apropie, în ciuda sfidărilor aparente din revoltele poetului, de matca lor originară: Cine vrea să înțeleagă imaginarul arghezian trebuie să-i citească poemele cu Biblia alături" (p. 188) - notează criticul, acceptând parțial doar glosele lui Nicolae Balotă. Arghezi este numit ,apostatul mântuit" (chiar în titlul capitolului), deși Al. Andriescu respinge interpretarea că poetul ar fi vreodată ,potrivnicul divinității" sau că ar ,face pasul decisiv al rupturii cu divinitatea" (p. 203 și 233). Arghezi nu
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
a două arte este vorba ci despre o identitate complexă ( Emil Botta), din moment ce a trăi un rol și a crea un poem semnifică același lucru. Volumul de poezie al lui Ștefan Radof, Efectul de seră, este în totalitatea lui o glosă. Un poem mai lung care se scrie în jurul primelor versuri ( "Tăiați-mi o fereastră cărnii,/ Faceți ceva ș...ț Eliberați magazia/ de nisip și de fluturi,/ Nu mai are nici un rost"), în ciuda faptului că această carte este organizată în trei
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
cât nu urmărește utilitatea gastronomică a volumului, ci spectacolul lingvistic pe care acesta îl pune în act (pp. 215-219). Un extraordinar vademecum în ritualul studiului de text. Fotografia de pe copertă (făcută în casa lui Jules Verne) îi prilejuiește autorului o glosă despre insolența de a fi adoptat, acolo, clasica postură a căpitanului Nemo, cu brațele încrucișate pe piept, în fața bibliotecii. Insolență? Nu știu cum să zic, dar parcă pe Florin Manolescu gestul îl prinde mult mai bine.
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
concesii" (pag. 17) Mi se pare potrivită o parcurgere a acestui fragment cu ochiul lipit de text: imagini naiv-ironice de stil administrativ alternează cu metafore mai curând edulcorate și se finalizează printr-un transfer bine strunit. E spațiu suficient pentru glose și adnotări simbolice: iernile scapă de inventarierea promisă printr-un subterfugiu inteligent; oricât de albe vor fi fiind ele, zăpezile nu pot avea nicicând memoria olfactivă a spumei de ras. Numai că nu aici, nu în exploatarea - cam fastidioasă și
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
a cerceta mica enclavă dâmbovițeană a Arnotenilor, alege - fără să stea pe gânduri - prima variantă. Totuși, nefiind un spirit speculativ și neavând megalomane tentații eseistice, el refuză - inspirat - să-și transforme opțiunile în program. În matricea sa analitică, tema prefigurează glosa. Iar întrebarea de căpătâi nu e mai niciodată rostită în gol. A-i reproșa, prin urmare, într-un corpus de texte atât de dens și de profund, inaderența la tiparul matein ar fi o obtuzitate. A-l acuza, pe de
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
am un răspuns la întrebarea neașteptatei lui actualități. Nu e un roman care se citește ușor. Stilul e prețios și arhaizant iar subiectul nu poate fi povestit în două cuvinte. Lumea descrisă e de mult apusă. Ediția din urmă are glose mai la fiecare pagină. E adevărat că romanul lui Mateiu I. Caragiale se numără printre cele mai curajoase din epoca în care a apărut sub raportul zugrăvirii moravurilor. Personajele aparțin categoriei libertinilor: se comportă și vorbesc cât se poate de
Craii de Curtea-Veche, din nou la modă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4445_a_5770]
-
inconsecvențe ori tot soiul de bizarerii. Pentru editori, observațiile lui puteau deveni un coșmar. Nici cea mai îngrijită ediție critică nu ieșea cu fața curată din investigațiile lui savante. În definitiv, articolele lui din ultimii ani de viață sunt niște glose filologice și istorice, privilegiind detaliul în detrimentul ansamblului și lexicul în detrimentul stilului. Este izbitor la el, ca, de altfel, și la Perpessicius, ultimii mohicani ai generației de critici estetici dintre războaie, un pact paradoxal cu biografismul și cu anecdota. Nici unul nu
„Un vestigiu prețios din vremea criticii normale“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3479_a_4804]
-
an la istorie, însă profilul Facultății era dublu, exprimând cumva și dilema în care m-am aflat inițial, aceea de a urma istoria sau filologia, adică literele dinaintea reformei învățământului. Unele cursuri le făceam de altminteri împreună. - Lucrarea Dvs. Eminescu. Glose istorico-culturale prezintă un episod din 1870, când Eminescu a început proiectul serbării de la Putna (de fapt, el urma să îl coordoneze), dar a fost ținut în loc un an de către autoritățile austriece, așa încât sărbătorirea s-a amânat pentru august 1871. Comentând
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]