4,147 matches
-
că se numea Petre Roman și era un cadru universitar de care nimeni dintre cei prezenți nu auzise. Urma un căpitan de armată, despre care nimeni nu bănuia cum apăruse acolo, probabil ca și Petrache la județeana de partid, cum glumi cineva. Căpitanul avea un pistol mitralieră la piept, un Kalașnikov modernizat, desigur, cum remarcă același șugubăț. Dintr-un colț al ecranului, un bărbat voinic, îmbrăcat într-o ținută de camuflaj ca-n filmele americane, cu barbă albă, înarmat și el
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o licențiez. I-am făcut rost, numai eu știu cum, și de o diplomă de bacalaureat, dar știi ce mi-a spus proasta? „Ce să fac eu cu facultatea, Petrică, dacă nici liceul nu l-am făcut?”. Am crezut că glumește, dar tâmpita vorbea serios. Iam tras două palme gospodărești și am plecat la București. Noaptea eram la hotel în brațele Soniei, care până atunci trăise cu un udemerist, că și ea săraca avea un tâmpit acasă. Un profesoraș de matematică
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mă plângeam mereu că n-am nici un ceas pentru ocaziile în care trebuie să fiu costumată în adult. Unul elegant. Apoi am ajuns să-l port mereu. La fel și costumul. Într-o zi mi-a scos ceasul, în joacă, glumind că nu mai vrea să-i fie cro nometrate întâlnirile cu mine. Că, atunci când suntem împreună, timpul n-ar trebui să conteze. Nu l am mai primit înapoi. N-a mai fost când. Discuția a fost matură, să zicem. Eu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
buzunarul simplului cetățean. Cu ce-am greșit, Doamne, de trebuie să-i plimbăm pe Întreg mapamondul pe toți parveniții care se dau mari reprezentanți ai noștri, dar de fapt se reprezintă doar pe ei și interesele lor meschine. Am tot glumit 25 de ani pe seama plimbărilor celor 2 (doi - numai doi - Însoțiți de suita corespunzătoare, bineînțeles). Am tot glumit și am zâmbit Îngăduitori sau enervați câteodată; dar am văzut și am simțit de fiecare dată, după o astfel de plimbare, că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
parveniții care se dau mari reprezentanți ai noștri, dar de fapt se reprezintă doar pe ei și interesele lor meschine. Am tot glumit 25 de ani pe seama plimbărilor celor 2 (doi - numai doi - Însoțiți de suita corespunzătoare, bineînțeles). Am tot glumit și am zâmbit Îngăduitori sau enervați câteodată; dar am văzut și am simțit de fiecare dată, după o astfel de plimbare, că ceva merge mai bine. Așa a fost. Dar nu mai este așa. De fiecare dată când pleacă unii
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
așa macabre, că nu este locul lor la primărie. Vedeți, Băsescu suferă de aceeași boală ca și Funar În privința consilierilor, dar nu știe de glumă; le face pe toate legal: și bine face. Domnul Funar Își mai permite să și glumească. Dragii noștri, Încă n-ați Învățat că râsul Însănătoșește? Iar domnul primar Funar vrea să se mențină sănătos la minte și la trup. Bravo lui! Bravo lor! Ambii primari exemplificați aici sunt de felicitat numai și pentru faptul că rezistă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
făcea de pază la vagon? Prietenul meu, Ritter. "Gutten Morgen, Ritter", zic, și dau să intru în vagon să-mi iau pompa. Ritter zice "halt" și-ntinde arma. "Mă, zic, de dimineață a luat-o Ritter al meu!" Credeam că glumește. N-a glumit, încheie mecanicul, și ceru al doilea rând de holercă. Întinde arma să tragă în mine. M-a-ntristat rău al dracului, auzi, se apăra mecanicul prieten, beam holercă cu el, și peste noapte să-ntinzi arma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la vagon? Prietenul meu, Ritter. "Gutten Morgen, Ritter", zic, și dau să intru în vagon să-mi iau pompa. Ritter zice "halt" și-ntinde arma. "Mă, zic, de dimineață a luat-o Ritter al meu!" Credeam că glumește. N-a glumit, încheie mecanicul, și ceru al doilea rând de holercă. Întinde arma să tragă în mine. M-a-ntristat rău al dracului, auzi, se apăra mecanicul prieten, beam holercă cu el, și peste noapte să-ntinzi arma să tragi în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
urmă. Nu pe-acolo. Prin dreapta! le strigă alt soldat. Curtea dreptunghiulară a liceului, împrejmuită cu un grilaj de fier, gemea de lume: copii, femei, bătrâni, mame cu plozi în brațe, și, din loc în loc, oștenii cu ordinea, fumând și glumind între ei, bine dispuși ca niște oameni sătui care se amuză văzând calicimea târgului înghesuită la pomană. Peste tot, chipuri uscate: ochi împăienjeniți, expresii disperate. Multe muieri venite de la țară, speriate, buimăcite, având aerul că se-ntreabă ce caută acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
seamă și-și acoperi râsul cu palma. Se sfia. Era bărbat voinic, dobora și ursul, dar îl ciopârțise războiul. Venise de pe frontul "cu Hicler", cum spunea el, cu falca obrazului smulsă și un ochi cârpit, privind șui, într-o parte.Glumea singur că se uită cu-un ochi la făină și altul la slănină. Mai avea și-un genunchi betegit. Mergea târșind piciorul și alignind, parcă punea fasole tot timpul. Asta, însă, nu-l împiedica să fie optimist, îngrășându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la sfadă pentru asta! și-am dat zor după cerb, că mă gândeam să nu te dai dusă. Vino să te pup, Ghiță! Ce veste mi-ai adus, n-am să te uit toată viața! Apoi că nici eu, doamnă, glumi Ghiță întorcându-i obrazul curat. Că și eu de când aștept asta! Uite-aici, pe fața asta, că pe cealaltă m-o pupat Hicler. În frigurile dorinței de-a-l vedea mai repede, nu mai auzi ce mai boscorodi în urma ei Ghiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
datorat mediului profesional. Avatarurile bătrâneții, i-aș fi întrebat eu zâmbind politicos. În cel mai bun caz m-ar fi privit dojenitor peste ochelari, ca pe una căreia nu-i sunt toate țiglele pe casă. Bătrânețe la 40 de ani? Glumiți! Hm. S-ar putea să aibă dreptate și doctorii ăștia. Cine știe. Eu îi cred doar pe jumătate. Schimbările pe care le simt de la un an la altul în corpul meu îmi confirmă ceea ce nu reușesc încă să accept cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de teatralitate prin faptul că e atât de neverosimil, examenul final marea confruntare a omului cu sine, marea învățătură sau lecție a destinului uman este o oglindă somptuoasă și funebră în care oricine se poate pierde, atât timp cât nu mai poate glumi. Sau atât timp cât refuză să fie serios. Diverse atitudini corespund diverselor fețe ale morții. Aceasta ar putea fi o idee fundamentală în probleme de supraviețuire, care arată că moartea vine treptat, prin oglindă, prin fereastră, izbucnește din mijlocul aplauzelor sau dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
din bețe, speră să prindă pește, dar fac mare zarvă În jur, mai mult se joacă. Doi temerari se scăldau, lăsându-se câte puțin duși de curent, pentru ca imediat să se Îndrepte cu eforturi spre mal. Cu Dunărea nu se glumește. Ce-ți spune ție cultura generală despre acest pod? De cine a fost proiectat și construit? Anghel Saligny Îți spune ceva? Da, el a fost desigur. Ce norocoasă sunt că te am pe tine, spusese Andreea la un moment dat
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mai puțin, ea nu este interesată de iubirea mea pentru pictură. Consideră că-mi pierd timpul. Eu prefer să-mi pierd timpul plăcut. Și cât de pozitiv este profesorul de pictură, cu câtă energie te încarci de la această persoană, care glumește când trebuie și care este serios când trebuie! Poate și critica, uneori, nu este bună, dar nimeni nu mă critică, așa cum mă critic eu. Uneori, zic ceva cu voce tare și colegii mai râd, e bine că am reușit cu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
preot înțelept care zicea: „Nu e vremea de căsătorie, acum e vremea de pocăință!” Cât adevăr este în aceste cuvinte! Acel preot, pe care l-am întâlnit anul acesta la Drumul Crucii, m-a impresionat. E un preot straniu care glumea: „Cine s-a atins de sticla mea 100 de metanii?” Atâtea lucruri înțelepte a zis în acele câteva ore în care l-am cunoscut... A fost ca o furnică, era când cu grupul nostru, când cu alte grupuri. Fericiți sunt
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
nu va vorbi cu mine câteva ore, până când n-o să mă aproprii de ea, ca să-mi cer scuze. Are o manieră specială de a vorbi și o gândire interesantă, este un om, într-adevăr, complicat, dar și minunat. Știe să glumească, să fie plină de viață, indiferent de greutăți, de probleme. Știe și ne înțelege. Nu-mi place când privim o emisiune TV în rusă și ea mă întreabă „ce a zis?”; mie nu-mi place să-i explic, pentru că pierd
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
viseze. Responsabilitatea de mamă o absoarbe aproape cu totul. Revederile lor devin „evenimente”, întâmplări înscrise într-un calendar secret, cu o frecvență imprevizibilă. Săptămâni, uneori chiar luni (!) trec fără a trăi acele ore de visare în doi sau, cum mai glumește Domnul R., „ore de navigare sub tropic”, duși de alizeul fierbinte scăpat din „tolba lui Eros” (nu a lui Eol, zeul furtunilor!). Transcriind expresii ori fraze puse pe hârtie de P.H.L. acum vreo 50 de ani, nu am deloc impresia
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și Virgil, ca să arate că-i de partea Ilincăi. Și ce dac-am zis așa? se împotrivi Bărzăunul. Ce, voi trăiți în urmă cu 200 de ani, să mai credeți în draci, ori sînteți de-o vîrstă cu babele?... Am glumit și eu, crezînd că am cu cine, asta-i!... Și, dacă nu vă convine prezența mea, mai bine mă întorc acasă ! Nu credeam că am de-a face cu niștee... Nu mai apucă însă să spună cu ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ursului? Ție de ce-ți zice Virgil? Lui Ticu de ce-i zice Bărzăun? Hă, hă, hă, ce răspuns formidabil! rîse cu răutate Bărzăunul, găsind momentul potrivit pentru a-i plăti lui Vlad o poliță mai veche. Dacă nu cumva ai glumit, ceea ce nu cred, pentru un asemenea răspuns meriți o statuie în mijlocul mlaștinii, să rîdă toate broaștele de tine! Vlad făcu ochii mari. O asemenea batjocură nu mai auzise niciodată din partea cuiva, darmite din partea Bărzăunului! Foarte nervos se repezi spre acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la șireturi?... Vai, cît de neglijent ești! O să-ți pierzi tenișii prin mocirlă! Bărzăunul se răci complet, ca și cum ar fi turnat cineva pe el o găleată cu apă. Încercă să surprindă ochii Ilincăi, pentru a vedea dacă nu cumva a glumit, dar nu reuși. Ilinca părea străină. Nu mai spuse nimic și chiar încetini pasul, îndepărtîndu-se treptat de Ilinca. Un asemenea răspuns din partea ei era mai mult ca o insultă. Ce deosebire fantastică între visele pe care și le făurise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pînă atunci era nea Petrică. De unde putea el ști ce furtuni aprige bîntuie în sufletele celor din jur? Că s-au prins mai mulți păstrăvi, că au fost mîncați toți cu mare poftă, că s-a rîs și s-a glumit în continuare, nu cred că-i nevoie să mai spun. Un lucru n-aș vrea să-l uit: la un moment dat, Ilinca s-a dus la Tomiță, l-a luat deoparte și i-a zis că dacă nu mănîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
legătura cu Cosmos. Mi-am întrerupt plimbarea cănd mi-a comunicat Cosmos că sunteți îngrijorați și că ați fi vrut să mă căutați pe străzi sau să dați alarma la pe satelit. Răsete. Aurora: Noi ne facem probleme iar domnul glumește! Ela adu sucul pentru dl. Evelin și cafeaua. Ela aduce sucul în timp ce Evelin se dezbracă de pardesiu, după care își prepară cocteiul obișnuit. Ela servește cafeaua și se retrage urmată de Cosmos. Aurora: Mulțumim pentru cafea. și acum spune pe
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Universul lui Evelin ne mai lasă deschidem ciclul de Conferințe Internaționale despre spațiu, Cosmos, Univers, Soare, Pămănt, oameni... extratereștri, clone. Evelin: O să vină armata probabil să rețină extratereștrii și clonele, presa, televiziunea și mulți, mulți oameni curioși. Profesorul: Evelin, am glumit; te vom apăra cu tăcerea noastră și cu sfatul ca tu să nu-ți dai în petic, cum spunem noi, să înțeleagă auditoriul că ești un extraterestru veritabil! Evelin: Promit că mă voi abține de la gafe, cum le spuneți voi
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
salvarea omului. Cosmos: Mie îmi plac mult oamenii și Pămăntul. Acum am și un prieten, pe tine. și, Robo, îți mai spun un secret, între noi roboții: Eva și Adam sunt două clone trimise special ca asistenți ai profesorului. Robo: Glumești?! Cosmos: Nu! Robo: Asta-i! Mi s-a părut mereu că sunt artificiali, nu ca oamenii adevărați. Cosmos: Am încredere în tine; să nu-i spui profesorului. Robo: Cosmos, tu ești mai evoluat tehnic; vrei să fim frați de cruce
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]