411 matches
-
mod necesar, dintr-o teorie a cunoașterii, totuși ele se află într-o relație de dependență specifică 359. Astfel, așa cum, spre exemplu, teoria politică a conservatorismului anglo-saxon este dependentă de teoria cunoașterii aparținând empirismului clasic 360, mai exact de scepticismul gnoseologic al acesteia (pentru a folosi o sintagmă popperiană), tot așa teoriei politice a autoritarismului îi poate fi detectat drept corelat epistemologic încrederea în existența unor surse ultime ale cunoașterii, fie că acestea se regăsesc în experiență, rațiune sau tradiție. De
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
literatura europeană din Antichitate, absurdul a cunoscut un reviriment calitativ la mijlocul secolului trecut. Însă așezarea unui semn de egalitate între absurd și irațional constituie o eroare. Din acest motiv, Loredana Ilie amendează opiniile curente, vehiculate în spațiul critic autohton. Concept gnoseologic, "implicat în procesul cognitiv", absurdul "nu este nici revers al rațiunii, nici identic cu iraționalul" argumentează Marta Petreu, în Teze neterminate. Întâlnirea "dintre rațiunea umană, "eficace, dar limitată" și "tăcerea irațională a lumii" produce absurdul, adică o stare de inadecvare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un temperament și lămuresc o metodă artistică"83. Viziunea sa literară dezvăluie tocmai acest demers de excepție, de sondare a esențelor. Darul său natural l-a ajutat să "vadă firele lumii"84, astfel încât opera sa ar echivala cu un îndreptar gnoseologic, un ghid de inițiere în cunoașterea de tip intuitiv, cea care presupune accesul la adevărul absolut prin înțelegerea adevărului concret și palpabil. Am precizat deja în partea introductivă a lucrării caracteristica "socratică" a atitudinii civice caragialiene. Reperând și definind original
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o lentilă măritoare cu ajutorul căreia să putem urmări ceea ce a văzut el cu ochiul liber."143 Atitudinea caragialiană ambivalentă, ludică și serioasă, detașată și angajată totodată, în esență de factură socratică, se manifesta prin acest efort pedagogic indirect, de inițiere gnoseologică și de îndreptare morală. Reperând și definind original meteahna noastră națională, moftul, nenea Iancu a intuit eficiența homeopatică a vindecării prin doze ale aceleiași bacterii. Ca urmare, parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le144. Și la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un act original ce descoperă și constituie realul în inteligibil. Este actul ce explică originea și valoarea cunoștințelor umane. Se distinge din nou de Kant și atunci cînd susține că teoria cunoașterii își poate găsi justificarea în psihologie, iar soluțiile gnoseologice le originează la Platon, Aristotel și Sfîntul Toma d'Aquino. Cunoașterea, de aceea, nu este numai organizarea datelor sensibile și exercitarea activității raționale, ci, îndeosebi, "proiecția asupra lucrurilor a luminii care vine de la înțelept". Așa se face că ideea de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
epocă de a întemeia o "știință a ideilor", al cărei scop era cel de a devoala sursele ultime ale cunoașterii umane. Conceptul a primit, poate mai repede decât era de așteptat, o semnificație total diferită, fiind "deturnat" de la scopul său gnoseologic înspre unul cu încărcătură politică 2. Acuzându-i pe "ideoogiști" care îi criticau regimul de guvernare de a produce o "nebuloasă metafizică" al cărei scop era distorsionarea realității, împăratul Napoleon a deschis, practic, o "cutie a Pandorei". I-a urmat
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
din punctul de vedere al fundamentelor sale epistemologice, aceasta împărtășește o bună doză de raționalism cu liberalismul continental așa cum apare acesta din urmă în, spre exemplu, scrierile lui Rousseau sau Kant și că se situează în deplină contradicție cu principiile gnoseologice ale conservatorismului. Deloc întâmplător, în plan politic există și astăzi o anumită afinitate între ideile liberale și cele socialiste, pe când între conservatorism și socialism punctele de legătură sunt, practic, inexistente. În evoluția sa ideologică, începând cu socialismul utopic, continuând cu
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
libertate, dreptate, egalitate, adevăr, bine etc, cea de a doua consideră că toate acestea nu reprezintă decât niște constructe artificiale, al căror conținut nu se regăsește în realitate. Prima pleacă de la Platon și Aristotel, în vreme ce cea de a doua fundamentează gnoseologic conservatorismul, insistând asupra necesității renunțării la abstracții, întrucât acestea au drept efect complicarea inutilă a cunoașterii umane; b) constructele mintale ca sursă a erorii insistă asupra manierei empirice de a studia realitatea, fie ea politică ori istorică, tip de demers
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
al caracterului schimbător al tuturor lucrurilor"; e) antiintelectualismul cunoașterea nu poate fi universală, așa cum consideră raționaliștii, deoarece a susține această idee înseamnă a avansa o pretenție nejustificată. Nu este vorba, în cazul gândirii empiriste și conservatoare, despre prezența unui pesimism gnoseologic. Dimpotrivă, empiriștii sunt optimiști, dar manifestă un optimism gnoseologic moderat, bazat pe așa cum am văzut mai sus ideea failibilității rațiunii umane. Ei preferă, de aceea, să se refere la lucrurile particulare, acelea care fac obiectul cunoașterii practice (knowing how), iar
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
nu poate fi universală, așa cum consideră raționaliștii, deoarece a susține această idee înseamnă a avansa o pretenție nejustificată. Nu este vorba, în cazul gândirii empiriste și conservatoare, despre prezența unui pesimism gnoseologic. Dimpotrivă, empiriștii sunt optimiști, dar manifestă un optimism gnoseologic moderat, bazat pe așa cum am văzut mai sus ideea failibilității rațiunii umane. Ei preferă, de aceea, să se refere la lucrurile particulare, acelea care fac obiectul cunoașterii practice (knowing how), iar nu al cunoașterii tehnice (knowing that), în termenii consacrați
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
exclusiv căii de cunoaștere transculturale a lui Dumnezeu. Dar, inevitabil, interzicând culturii accesul transmodernist al cunoașterii, oare nu o invităm pe aceasta la abandonul lui Dumnezeu, așa cum a și făcut cultura postmodernistă? Neîndoielnic. Cred că nota cea nouă de maniheism gnoseologic în teologia transmodernistă e reflexul invers al tradiției teologice scolastice, care a dominat Occidentul și care a fost resusucitată ca teologie postmodernistă în contra apofatismului pentru care optase teologia negativă de la Karl Barth încoace. Dar am văzut cum geniul teologic al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dacă John Zerzan și J. J. Fanella orientează conceptul spre două atitudini antitetice, primul spre un primitivism mistic, al doilea către un teism transcultural, poate că Ziauddin Sardar se apropie cu mai multă perspicacitate de poziția de intermediar ontologic și gnoseologic între abordarea culturală și cea teologică. Deocamdată, putem decide, cel puțin din unghiul prezentei abordări perfectibile, că premisele românești principale întru întemeierea doctrinei "noului antropocentrism" transmodern sunt ontologia arheității lui Eminescu, filosofia lui Blaga și cea a lui Noica, teologia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de filosofie a istoriei (mai puțin, poate, cea subiacentă pozitivismului istoriografic) recunosc, Într-un fel sau altul, mai mult sau mai puțin, doza de relativitate a adevărului istoric „obiectiv”, indiferent dacă o atribuie deformărilor de ordin ideologic sau unor dificultăți gnoseologice de apropriere cognitivă a realității. Altfel spus, se acceptă faptul că avem de-a face cu imagini. Într-un mod similar judecă lucrurile și istoriografia actuală, În special istoria mentalităților. Deși se Întâlnește, În mod paradoxal, cu pozitivismul, prin reacția
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
spațiu este ușurată, dacă acceptăm că spațiul este un concept sau un sistem de clasificare. Astfel, în primul caz spațiul se naște print-o operație abstractă, în prezența unui subiect care-l gândește și operează cu el într-un domeniu gnoseologic, cum ar fi cosmologia, astronomia, mecanica cuantică, mecanica relativistă, geometria, topologia, sociologia, antropologia, geografia. Tentativele mai mult sau mai puțin reușite din domeniul științelor spațiului au determinat o schimbare de metodă, în care metafora conduce la ”altfel de spații,” altele
Spațiul arhitectural. In: Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
al imaginii vizuale capacitatea de a vizualiza ideile. Acest fenomen este reversibil putem vorbi de o vizualizare a ideilor, dar și de o idealizare (în sens de logicizare) a imaginilor, adică de o convertire a lor în idei. Din perspectiva gnoseologică, în primul plan apare fenomenul de logicizare a imaginilor. Dar din punct de vedere al psihologiei învățarii ne interesează ambele aspecte, și mai ales fenomenul de vizualizare a ideilor. În continuare, ideea imaginii trebuie sa-și găsească corespondentul întrun obiect
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
lume, această problemă a fost pusă în filosofie încă de la începuturile ei. Libertatea presupune, ca un prim și fundamental moment al ei, cunoașterea cât mai profundă a lumii exterioare, naturale și socio-culturale, dar și a lumii subiective, proprii omului. Momentul gnoseologic al libertății a fost sesizat în filosofia antică, sub cele două aspecte ale sale: cunoșterea lumii exterioare și cunoșterea lumii interioare, subiective. Astfel, filosofii greci ai naturii au accentuat ideea cunoșterii naturii, a necesității (legității) naturale, ca element important al
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Dacă limita conferă identitate unui corp și determină locul pe care acesta îl ocupă în cadrul ființei, atunci contactul cu limita lui este prima modalitate prin care ființa poate fi ridicată la nivelul cunoașterii. Reperul este limita introdusă într-un scenariu gnoseologic. Însă în cazul corpurilor mari, când limita nu mai poate fi percepută direct, ne aflăm în situația incomodă și paradoxală de a transforma în reper limita unui obiect care cade în afara percepțiilor noastre și care abia urmează să fie cunoscut
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
perioada de punere a marilor probleme și întrebări care frământă spiritul elin, conturându-se tipul unei pedagogii sui generis. În schimb, Roma este cetatea praxis.-ului, unde totul începe în legendă și se termină în ruină. Din punct de vedere gnoseologic, se poate vorbi de un eclectism cultural, de un amestec de curente și concepții care se suprapuneau unor practici religioase bogate în rituri și ritualuri păgâne. Punctarea spațială a spiritului, prin reliefarea trăsăturilor distinctive ale celor trei cetăți, trebuie completată
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
atare. Astfel se desprind trei paliere esențiale: palierul virtualului, palierul actualului și palierul experienței personale. Așa se înțelege problema realității din perspectiva existenței: există o existență de origine, o existență de realizare și o existență de cunoaștere. De fapt, chestiunea gnoseologică acționează asupra realității de cunoaștere și în cadrul acestei orientări specifice, ea capătă două aspecte distincte. În fond, întreaga problemă vizează deosebirea dintre concept și esență. Se știe că există o realitate care depășește ființa umană și care are o existență
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
se mai știe că principial se poate lua contact cu realitatea obiectivă: într-un mod, prin cunoaștere, în alt mod, prin trăire. Dar nici substanța, nici obiectul, nici conceptul, nici esența nu permit cunoașterea realității externe. Realitatea externă presupune condiția gnoseologică a universului, iar universul semnifică însăși această realitate externă, realizată sub semnul spațio-temporalității. Din punct de vedere ontologic - nu din perspectiva cunoașteriii -, universul implică totalitatea corpurilor și puterilor care transgresează capacitatea subiectului cunoscător (ființa umană). Astfel, din subiect cunoscător, ființa
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
rețin nume de autori, idei, maxime, citesc biografii celebre, lucrări de popularizare a științei. Totodată inteligența și cultura capată amprente particulare și stil. Se conturează subidentitatea culturală și atașamentul față de valori autentice. Se dezvoltă inteligența socială și o oarecare Îngâmfare gnoseologică. Unii adolescenți realizează Însă, o proastă digestie a celor citite. La sfârșitul acestei perioade se detașează o tipologie culturală În care curba lui Gauss pune În evidență și un procent de semidocți care distorsionează cunoștințe, valori, concepte, măresc redundanța circulației
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
semnifică taina persoanei, este indicație de cod, semnificant, iar a cunoaște numele cuiva înseamnă a avea acces la misterul persoanei. Numele este sacru. Teofania Numelui lui Dumnezeu în "Eu sunt Cel ce sunt" (Ieșirea, 3, 14), deși situată în limitele gnoseologice ale ființei umane, are loc în istorie, fiind urmată la scurt timp de Tablele Legii, prima documentare scrisă, biblică, chiar dacă nu istorică 24, a manifestării lui Dumnezeu în istorie. Chemarea lui Avraam, jertfa lui Isaac, lupta lui Iacob cu îngerul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Codreanu păcătuiește prin foarte numeroase confuzii, dintre care voi aminti doar câteva. Versurile eminesciene "Viitorul și trecutul/ Sunt a filei două fețe" sunt scoase de Th. Codreanu din zodia gândirii schopenhaueriene, identificându-se într-însele "simetria timpului", raportată la paradoxul gnoseologic rezultat din "principiul de incertitudine" al lui Heisenberg, principiu pe care criticul îl cunoaște însă intermediat și-l interpretează cu o libertate... "stilistică". Principiul de nedeterminare postulează imposibilitatea de a măsura concomitent poziția și momentum-ul unei particule subatomice, înțelegând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plăcut deci să descoperim și să extragem, pas cu pas, dintr-o carte stufoasă, plină de citate și referințe (nu totdeauna, din păcate, de prima mână), ideile fundamentale cu adevărat fecunde. Dacă opera lui Eminescu are la bază un "arhetip gnoseologic" (p. 54) și un "model cosmologic" (p. 58), iar geniul său tinde să fie "o oglindă totală a universului" (p. 166), singura cale de descriere și analiză nu poate fi decât lectura sau "oglinda totalizantă" (p. 132, 145), totalitate care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel goethean, ci notează cu o fervoare aparte ecuații, cifre, formule, fracții, scheme. Așa cum, în poetica propriu-zisă, se creează o formulă sintetică în care intră mai multe stiluri, de fapt "sub limbaje", în planul cunoașterii, poate fi atestat un "eclecticism gnoseologic", căruia noi i-am zice sinteză gnoseologică eminesciană. Poetul Eminescu, în apariția sa firească de a obține armonia nu în sens platonician, ci modern al împăcării contrariilor, este marcat de modelul lui Narcis. Omul de știință Eminescu (și poetul deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]