587 matches
-
În AJ63, ca să nu mai menționăm duplicările sistematice ale entităților feminine În SST și HA64. 5. Sophia și Logosul În vreme ce mai multe dintre cristologiile timpurii țin să accentueze asupra ecuației dintre Logosul-Cristos și Sophia (vezi Introducerea), unul singur dintre textele gnostice originale o Înlocuiește pe Sophia prin Logos: Tratatul Tripartit (TT), scriere frumoasă și subtilă, atribuită În mod obișnuit școlii valentinianului Heracleon, ale cărui speculații asupra Logosului din Evanghelia lui Ioan ne-au fost transmise prin intermediul lui Origen 65. Acest tratat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
wabôhû (Gen. 1:2). După modelul acestei imagini arhonții construiesc lumea și trupul uman, care se tîrăște pe pămînt ca un vierme. Hokmah Îi dăruiește Spiritul”77. Mai tîrziu, Sophia-creatoarea lumii este Înlocuită de o entitate masculină, un Anthropos. Teodiceea gnostică, așa cum se exprimă ea În mitul căderii Sophiei, este explicată de Quispel ca rezultat al interferenței cu unele speculații orfico-platoniciene78. Teoria lui Quispel a fost continuată de Hans Martin Schenke, care pune de asemenea În relație mitul Sophiei cu pasajul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
potrivit căreia pluralul din pasajul biblic se referea la Dumnezeu și Înțelepciunea lui era curentă. Mai tîrziu, un Anthropos masculin o va Înlocui pe Sophia 80. O mai recentă trecere În revistă a remarcabilelor analogii dintre Înțelepciunea biblică și Sophia gnostică a fost efectuată de George W. MacRae. Ambele sînt ipostaze divine, Își au locul În nori, sînt identificate cu Dumnezeu datorită aproprierii de Dumnezeu, comunică omenirii Înțelepciune și revelații, pogoară pe pămînt, urcă spre palatele cerești, joacă un rol În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a publicat controversatul best-seller The Gnostic Gospels; În amîndouă se susține același lucru: că religia gnosticilor a fost o religie a Mamei, În opoziție cu creștinismul (și iudaismul) - religii ale Tatălui - și că, În consecință, femeile au ocupat În comunitatea gnostică postùri de autoritate care li se refuzau În creștinismul majoritar*83. Teza Elainei Pagels a fost intens și uneori feroce criticată; nu voi zăbovi aici asupra detaliilor. Autoarea a recunoscut de curînd, Într-un superb eseu, o deplasare de accent
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
refuzau În creștinismul majoritar*83. Teza Elainei Pagels a fost intens și uneori feroce criticată; nu voi zăbovi aici asupra detaliilor. Autoarea a recunoscut de curînd, Într-un superb eseu, o deplasare de accent În propria sa investigație a textelor gnostice, de la premisa că „textele ne vor spune cîte ceva despre o serie de atitudini creștine timpurii față de femei”, la Înțelegerea atestărilor gnostice ca privind mai ales „dinamica experienței religioase” În sine84. Cu alte cuvinte, Pagels este acum de acord cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a recunoscut de curînd, Într-un superb eseu, o deplasare de accent În propria sa investigație a textelor gnostice, de la premisa că „textele ne vor spune cîte ceva despre o serie de atitudini creștine timpurii față de femei”, la Înțelegerea atestărilor gnostice ca privind mai ales „dinamica experienței religioase” În sine84. Cu alte cuvinte, Pagels este acum de acord cu oponenții săi de odinioară că din schemele narative cuprinse În cîteva tratate copte nu se poate deduce nimic referitor la statutul concret
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dinamica experienței religioase” În sine84. Cu alte cuvinte, Pagels este acum de acord cu oponenții săi de odinioară că din schemele narative cuprinse În cîteva tratate copte nu se poate deduce nimic referitor la statutul concret al femeilor În comunitățile gnostice. Elaine Pagels n-a fost nici pe departe cea dintîi care să fi demonstrat că paradigma gnostică este feministă și opusă celei creștine patriarhale. Acest antagonism mai fusese menționat și În vizionara lucrare a lui Eugen Heinrich Schmitt (În 1903-1907
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
odinioară că din schemele narative cuprinse În cîteva tratate copte nu se poate deduce nimic referitor la statutul concret al femeilor În comunitățile gnostice. Elaine Pagels n-a fost nici pe departe cea dintîi care să fi demonstrat că paradigma gnostică este feministă și opusă celei creștine patriarhale. Acest antagonism mai fusese menționat și În vizionara lucrare a lui Eugen Heinrich Schmitt (În 1903-1907)85, dar mai ales În opera lui Otfried Eberz, care Într-o zi va trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și drept un precursor al reconstrucției pe care o face Marija A. Gimbutas vechii civilizații europene 86. Eberz stabilea o opoziție Între cultura noastră Întemeiată pe valori masculine și pe agresivitate, pe care o numea agnostică, și o veche civilizație „gnostică” ginecocratică, suprimată de invazia ariană. Aceasta este in nuce și teza savantei lituaniene, Întărită cu dovezi arheologice 87. Nu este prima oară cînd ipoteze serioase au fost inițial formulate de personaje bizare, cum se pare că ar fi fost și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Întrucîtva pozitivă) În peste 80% din cazuri. Astăzi perspectiva legată de gen este utilizată cu mai multă precauție, deși punctele de vedere acoperă o Întreagă gamă, de la cel al lui Michael A. Williams care crede că genul Sophiei În textele gnostice nu are nici o legătură cu „tiparele de socializare” efective 90, pînă la cel al lui Karen L. King, care preferă să interpreteze prezența mitului Sophiei În gnosticism drept un indiciu sigur de ideologie patriarhală 91. Premisa disimulată a gnosticismului ar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se cuvin „Întărite, corectate prin intervenția masculină”92. Ne-am oprit de mai multe ori, În alte locuri, asupra poziției lui King93. Jorunn Jacobsen Buckley ajunge la aceeași concluzie atunci cînd stabilește principalele tipare de tratare a feminismului În textele gnostice, tipare care sînt mai curînd negative și presupun, În majoritatea cazurilor, că feminitatea este o condiție inferioară și că ea trebuie depășită 94. După Înțelegerea noastră, problema nu este de a stabili pur și simplu dacă mitul Sophiei se Înscrie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ed. cit., pp. 96-112. 58. Deirdre J. Good, Reconstructing the Tradition of Sophia in Gnostic Literature, Scholars Press, Atlanta, GA, 1987. 59. P. XIII.45. 60. VII.21. Caracterul falic al demiurgului sethian a fost documentat de Giovanni Casadio, „Antropologia gnostica e antropologia orfica nella notizia di Ipolito sui sethiani”, În F. Vattioni, Sangue e antropologia nella teologia, Roma, 1969, pp. 1295-1350; vezi și cartea mea Out of this World: A History of Otherworldly Journeys and Out-of-Body Experiences, from Gilgamesh to
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
14sq. Capitolul IV Mitul gnostic 2: demiurgul ignorant Gnosticismul a fost o teorie a abaterii, de aceea este un model necesar pentru orice teorie contemporană asupra influenței ca abatere creatoare. Harold Bloom 1. Apariția, Înfățișarea, numele lui În majoritatea miturilor gnostice, Demiurgul lumii este expulzat, În cadrul unui episod de maternitate nedorită, de o Mamă cuprinsă de Îndoială. Există și excepții: „protognosticii” (Simon, Menandru, Saturnin, Carpocrate); Cartea lui Baruh, a lui Iustin Gnosticul; Tratatul Tripartit, unde Sophia este Înlocuită prin entitatea masculină
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vecie, prin firmament, de lumea inferioară. Substanța lui este Întunericul, acțiunea lui constă În persecutarea sufletelor divine, care transmigrează dintr-un corp În altul. Valentinienii, al căror sistem, transmis nouă de Ipolit 13, pare a fi mai apropriat de sistemele gnostice pseudoepigrafice și anonime și, după unii, poate chiar mai vechi decît subtilele elaborări ale lui Ptolemeu, Heracleon și Theodot (deși lucrul nu e deloc sigur), nu-și cruță Demiurgul după exemplul sethienilor, ci Îl definesc fără ocolișuri drept „avorton” (ektroma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Înfumurat, disprețuitor, prost, nebun, asasin: acest ticălos cu chip de leu care Își va exercita talentele derizorii În detrimentul umanității pare a fi o țintă ideală pentru ura și disprețul gnosticilor. Însă mitologia Demiurgului prezintă aproape tot atîtea variante cîte doctrine gnostice sînt. De aceea este o naivitate să se afirme că, pentru gnostici În general, Demiurgul cel rău al acestei lumi se confundă cu Dumnezeul Vechiului Testament. Dacă o asemenea identificare se petrece, Într-adevăr, de cele mai multe ori, numai În foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o importanță deosebită nu numai la gnostici, ci și la neoplatonicienii tîrzii: antikeimenon pneuma (spiritul rău) sau, mai corect, antimimon pneuma - „spiritul contrafăcut”. 5. Spiritul contrafăcut Desemnat În mai multe locuri din A.J. (BG, II), precum și În alte texte gnostice, drept antimimon pneuma, spiritul contrafăcut, această noțiune fundamentală a gnosticismului, se definește ca o chintesență a puterilor astrale malefice, epitomă a Fatalității (Heimarmene). Demiurgul Ialdabaot „a ținut sfat cu Puterile lui. Împreună ei au dat naștere Fatalității și i-au
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este o informație genetică astrală ce Însoțește fiecare suflet care vine pe lume. Relația unei persoane cu propriul ei antimimon pneuma determină felul În care sufletul Îi va fi judecat după moartea fizică 76. Poate mai optimist decît alte tratate gnostice, AJ respinge teoria metensomatozei (reîncarnarea În alte trupuri)77: toate sufletele vor avea parte de mîntuire, inclusiv cele care au fost duse pe căi greșite de spiritul lor contrafăcut, acestea Însă numai după ce vor fi fost instruite de alte suflete
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ce ademenesc și Împing sufletul la rele. Tot Clement mai citează și titlul unei scrieri pierdute a lui Isidor, fiul ori poate discipolul preferat al lui Basilide 80, intitulată Peri prosphyous psyches - Despre sufletul adventice, În care autorul respinge ideea (gnostică de asemenea) că Fatalitatea astrală ar putea Îngrădi liberul arbitru al rațiunii umane. Este important de notat că această discuție asupra liberului arbitru trebuie să se fi desfășurat Înainte de anul 150 p.C. În cadrul ei, Isidor, pe care avem toate motivele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
liberului arbitru. Deja Isidor se situează pe poziția unor Pelagius sau Iulian din Eclanum - oponenții lui Augustin la Începutul secolului al V-lea; Apocriful lui Ioan se află mai aproape de pozițiile care vor fi ale maniheenilor și augustinienilor 81. Doctrina gnostică a spiritului contrafăcut reflectă o constantă polemică antiastrologică, care este chiar miezul mesajului gnostic și maniheist. Rezultatul cel mai elaborat al acestei polemici Îl reprezintă tratatul Pistis Sophia, datînd dintr-o perioadă tîrzie și ale cărui raporturi cu maniheismul așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care persoana bărbatului sau a femeii ajunge și ea la ceasul morții, prestabilit prin moira individuală a fiecăruia 91. 6. Polemici antiastrologice Începînd de la doctrinele primitive ale Îngerilor (șapte la număr) care se luptă În ceruri pentru putere, numeroase texte gnostice conțin o polemică antiastrologică, exprimată atît de conceptul de spirit contrafăcut, cît și În mituri de o structură mai complexă. Printre acestea sînt cu deosebire tehnice mitul maniheist și mitul privitor la inversarea mișcării sferei cerești din prima carte a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bucură totuși de influență Încă, susține că gnosticismul are o concepție pesimistă asupra existenței. Gnosticismul prezintă, Într-adevăr, o atitudine ambiguă și revoluționară În raport cu principiul inteligenței ecosistemice și cu principiul antropic. Este vremea să examinăm mai Îndeaproape diferențele dintre contracultura gnostică și cultura elenistică. În Tanakh se proclamă cu tărie existența unei inteligențe ecosistemice totale și nefragmentate, providențială și bună, numită Dumnezeu. CÎt despre principiul antropic, el este afirmat În două relatări contradictorii ale Creației, dintre care prima (Gen. 1:26
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
omul este Înfățișat ca decăzut dintr-o stare originară de echilibru ecologic Într-o stare de exil În lume, ori Într-o zonă a lumii situată mai jos decît cea pe care o ocupase anterior 118. În comparație cu aceste tradiții, viziunea gnostică asupra lumii este fără Îndoială revoluționară. În primul rînd, În măsura În care există, inteligența ecosistemică e presupusă a fi de calitate slabă, iar lumea este, dacă nu de-a dreptul rea În mod explicit, măcar un produs mai degrabă nefolositor, construit de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
omului În lume și mai mult pe superioritatea omenirii față de ecosistemul căruia Îi aparține. Acest ecosistem adăpostește de altfel nenumărate ființe care sînt cu siguranță sortite pieirii: turma Demiurgului și adepții Potrivnicului. Răsturnînd principiul antropic și negînd inteligența ecosistemică, doctrina gnostică realizează un optimism antropologic excesiv. La fel, experiența gnostică a lumii nu implică refuzul radical al acesteia. Dimpotrivă, chiar și acei maniheeni În care Învățații s-au grăbit să vadă niște campioni ai pesimismului supuneau lumea unei permanent proces de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
față de ecosistemul căruia Îi aparține. Acest ecosistem adăpostește de altfel nenumărate ființe care sînt cu siguranță sortite pieirii: turma Demiurgului și adepții Potrivnicului. Răsturnînd principiul antropic și negînd inteligența ecosistemică, doctrina gnostică realizează un optimism antropologic excesiv. La fel, experiența gnostică a lumii nu implică refuzul radical al acesteia. Dimpotrivă, chiar și acei maniheeni În care Învățații s-au grăbit să vadă niște campioni ai pesimismului supuneau lumea unei permanent proces de testare menit să distingă ce anume aparține În ea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îngerul Eleleth, unul dintre Marii Luminători, vine s-o ajute și s-o povățuiască pe Norea; el Îi relatează povestea creării lumii, aceeași cu care Începe textul, Într-o versiune prescurtată Însă mai puțin obscură. Două rezumate ale unor doctrine gnostice la Epifaniu constituie un pandant al istoriei neamului omenesc din SST si HA. Sethienii Îl venerează pe Seth, izvor al tuturor virtuților, alias Cristos și Isus. Lumea a fost creată de Îngeri, care au ajuns să se lupte Între ei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]