591 matches
-
semn "al canalului comunicativ între "între dincoace și dincolo". Utilizând codul lecturii gnostice, Ștefan Borbély analizează numele eroinei ca o sugestie de dedublare gnostică a Fecioarei din creștinism. (Și în alte puncte ale nuvelei cercetătorul clujean demonstrează existența unor structuri gnostice, așa cum este povestea lui Antim despre "saltimbancul de sorginte, probabil, nietzscheană" care își dă seama de decăderea, de trădarea lui; astfel, povestea face distincția dintre histrionismul divin și cel uman, sugerând că toți artiștii sunt făcuți pentru a-i distra
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
reușește să înțeleagă mare lucru la prima vizită în tabăra lui Ieronim, adoarme la spectacolul regizat de Ieronim, pierzând momentul epifaniei, nu reușește să rețină nimic din piesele pe care le dactilografiază)678. Ignoranța, amnezia, captivitatea, somnul, beția sunt metafore gnostice ale morții spirituale, pe când a învinge somnul, a rămâne treaz înseamnă transmutarea condiției umane 679. Somnul (Hypnos) este asimilat ignoranței și morții, este "fratele geamăn al lui Thanatos (Moartea)"; în Grecia, în India, precum și în gnosticism, acțiunea de a "trezi
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vrei, nom de guerre"; "celălalt" apare doar sub această formă a desemnării contingente, pentru cea mai mare parte a acțiunii. În Ivan, absența numelui soldatului necunoscut îl determină pe elevul TR, Darie să-l asemene cu Spiritul Suprem din miturile gnostice, Spirit care-și ignoră propria identitate. Nuvela ilustrează mai bine decât alte scrieri ale lui Eliade problema universurilor imaginare pe care le fundează fantasticul lui Eliade, "universuri paralele lumii de toate zilele" și care se disting în primul rând "printr-
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
remarcând că, în fond, nu se știa dacă personajul - un elev TR în război - a murit sau nu"851). Fiecare întrupare/camuflare a Spiritului - "Spiritul Suprem, capturat, închis de Materie, orbit, alienat, ignorându-și propria lui identitate"852 din miturile gnostice și din concepțiile indiene - în Materia reprezentată de Ivan, de doctorul Procopie sau de Arhip corespunde unei treceri a lui Darie, dintr-o lume în alta. Este teoria lui Eliade despre revelarea unor lumi paralele care se alătură teoriei miracolului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe care nu a publicat-o niciodată 3. S-ar fi numit Romantismul arian (Den ariska romantiken), iar butada lui Mallarmé se regăsește citată aici. Opțiune parțial inexplicabilă din partea lui Eliade, pentru că în egală măsură ar fi putut aminti interpretarea gnostică a lui Wikander la două dintre filmele lui Ingmar Bergman (Ansiktet și Persona), articol care a circulat de altfel și într-o versiune engleză 4, sau comparația structurală între epopeea tibetană a lui Gesar și un episod din Hamlet (de
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
1989), 2 aprilie, pp. 141-145, reprodus în 22, 30 iulie - 5 august (2002), p. 9. Această cotitură epistemologică s-a aflat și la baza criticii aduse de Culianu cercetărilor Religionsgeschichtliche Schule, mai precis, ipotezei originii iraniene a eshatologiei iudaice și gnostice, opțiune de multe ori practicată sub forma unui „pan-iranism” abuziv. Nu este deloc întâmplător că această critică vizează la Culianu și consecințele ideologice ale acestei poziții: alimentarea euforiei naziste a originii pure, nobile, ariene, prin exaltarea preeminenței influente a uneia
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
fi aproape imposibil și inutil să includem într-o notă imensa bibliografie a acestui proeminent reprezentant al școlii suedeze de istorie a religiilor, extensia tentaculară a competențelor sale în câmpul religiilor și limbilor iraniene și semite, al studiilor maniheene și gnostice. Complexitatea operei sale se supune câtorva linii majore, paradigmatice pentru constituția disciplinei pe care a susținut-o ca savant,deopotrivă în calitate de vicepreședinte (1950-1960) și președinte (1960-1970) al Asociației Internaționale de Istorie a Religiilor. S-ar putea spune că a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
semnificativ, nici una din scrisori nu amintește de Wikander. XXtc "XX" 1. Carl-Martin Edsman, Le Baptême de feu, Uppsala-Leipzig, 1940. Recenzia lui Wikander la această carte, sinteză redutabilă asupra ocurențelor ritualului și simbolismului botezului prin foc în tradițiile scripturare veterotestamentară și gnostică, a apărut în Svensk Teologisk Kvartalskrift, 17 (1945), pp. 228-233, unde „Stig Wikander a arătat că perla a fost simbolul iranian prin excelență al Salvatorului” - cf. M. Eliade, Imagini și simboluri, p. 184. În recenzia respectivă, Wikander susținea originea iraniană
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Madras, 18 decembrie 1928, și Poonamallee, 26 decembrie 1928, cf. Europa, Asia, America..., pp. 249 și 251. 5. Ca și în Le baptême de feu, în Ignis divinis, 1949 (lucrarea la care se referă Wikander), Edsman utilizează cu precădere materiale gnostice, patristice, doar fragmentar documente iraniene, de unde, foarte probabil, și critica „specializată” a lui Wikander. În Făurari și alchimiști, Eliade citează, bunăoară, după Edsman (Ignis divinis), o legendă europeană avându-l ca protagonist pe Iisus camuflat în făurar - vezi „Făurari,războinici
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
1. Foarte probabil, pe baza conferinței secundare susținute la Chicago în 1967, despre „Bergman and Gnosticism” (vezi nota 1 la scrisoarea LXIII, în volumul de față - p. 282), Wikander a publicat un articol, în traducere engleză, despre supraviețuirea unor motive gnostice în celebrele filme ale lui Ingmar Bergman, Ansiktet și Persona - cf. S. Wikander, „Ingmar Bergman’s Mythic Ironies”, pp. 83-90 (tradus din suedeză de Joseph Anderson). Bunăoară, personajul principal din Ansiktet, doctorul Vogler, ar fi construit după modelul lui Simon
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
lui Simon Magul, iar „narațiunea filmului - consideră Wikander - este în parte derivată din actele apocrife despre întâlnirea dintre Simon Magul și Sf. Petru, la Roma” - p. 85. „În ambele filme, victoria esențială este rezervată misticii, specifică ambelor doctrine ale salvării, gnostică și indiană. De la începutul celui de-al XIX-lea secol, s-a observat asemănarea dintre cele două învățături ale salvării și au existat speculații asupra posibilelor lor legături istorice. Aceasta este o problemă extrem de dificilă. Dar amândouă și-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ortodoxismul luteran. Schelling și soțiile sale nu au spus mai nimic despre sursele lor, Böhme și gnosticii, dar în 1835, remarcabila lucrare despre gnosticism a lui Friedrich Christian Baur a caracterizat întreaga speculație romantică din Germania ca pe o renaștere gnostică. Iar mai târziu, alternativa gnostică la doctrina creștină a salvării nu și-a pierdut niciodată fascinația. Chiar și un poet atât de modern și la modă ca Paul Valéry nu a ezitat să-și furnizeze motive gnostice din surse secundare
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sale nu au spus mai nimic despre sursele lor, Böhme și gnosticii, dar în 1835, remarcabila lucrare despre gnosticism a lui Friedrich Christian Baur a caracterizat întreaga speculație romantică din Germania ca pe o renaștere gnostică. Iar mai târziu, alternativa gnostică la doctrina creștină a salvării nu și-a pierdut niciodată fascinația. Chiar și un poet atât de modern și la modă ca Paul Valéry nu a ezitat să-și furnizeze motive gnostice din surse secundare sau terțe” - cf. op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
pe o renaștere gnostică. Iar mai târziu, alternativa gnostică la doctrina creștină a salvării nu și-a pierdut niciodată fascinația. Chiar și un poet atât de modern și la modă ca Paul Valéry nu a ezitat să-și furnizeze motive gnostice din surse secundare sau terțe” - cf. op. cit., p. 89. 2. Multe dintre cunoștințele sau legăturile lui Wikander cu cercetători din România trebuie să i se fi datorat lui Alf Lombard, ca și în cazul lui Valeriu Munteanu, care a urmat
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și memebru al Academiei din Atena, cunoștea o largă răspândire 176 în vremea apariției creștinismului. Discursul său ridică discuția despre creație la nivelul viziunii Bisericii creștine, care în perioada propovăduirii dogmelor sale se confrunta, pe de o parte, cu accepțiunea gnostică, conform căreia lumea și creația erau atât de dominate de rău, încât nu ar fi putut fi opera lui Dumnezeu, ci a unor intermediari între Acesta și lume, respectiv cu viziunea total opusă, a platonismului, potrivit căruia întreaga existență era
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
existe un început. Obiectul acestei cercetări este o anume fidelitate. Biserica n-a fost atât de aspră cu ereticii decât pentru că socotea că nu există dușman mai primejdios decât un fiu care a părăsit drumul cel drept. Dar istoria îndrăznelilor gnostice și persistența curentelor maniheiste au făcut mai mult pentru făurirea dogmei ortodoxe decât toate rugăciunile. Păstrând proporțiile, tot astfel stau lucrurile și cu absurdul. Recunoaștem drumul său propriu, pe măsură ce descoperim căile ce se depărtează de el. La capătul raționamentului absurd
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
biblice, pariul fiind existența lumească a lui Iisus Hristos. Comentatorii își exprimă stupoarea în fața credulității creștinilor, care continuă să rămână credincioși, în pofida stadiului actual de cercetare, bazat de confruntarea dintre "minciunile" vehiculate de evangheliile canonice și adevărurile dezvăluite de evangheliile gnostice și alte texte vechi, în număr de peste cincizeci. De pildă, profetul creștinismului primitiv n-a fost Iisus, ci Ioan Botezătorul, marginalizat în chip vădit de Noul Testament, ca și Maria Magdalena. Există chiar o superioritate a Mariei Magdalena nu numai față de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o hierodulă, o preoteasă păgână, urmașa zeiței Isis. Iisus și Maria s-au supus unui ritual "tantric", în sensul imnurilor din Cântarea Cântărilor. Ea l-a uns pe Iisus pentru îngropare și înviere, cel uns devenind Crist 288. În evangheliile gnostice, Maria Magdalena este numită "Femeia care știe Totul", prin "actul sexual curat" (Evanghelia după Filip). După răstignire, Maria a fost aceea care i-a readunat pe ucenici, redându-le încrederea în misiunea lor, în calitate de conducător spiritual, până ce apostolii Petru și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
3. Themura presupune înlocuirea literei unui cuvânt prin alta pentru i a obține combinații alfabetice semnificative numite Tsiruphim. -}' (vezi l/II) Perspectiva maniheană constituie o deviere interpretativă eretică față de hermeneutica biblică. în contextul evoluției creștine este vorba de o direcție gnostică, centrată pe dualism - ideea că Binele și Răul au forțe egale. Considerând că Iisus a abolit Vechiul Testament, exegeza maniheană se preocupă exclusiv de Noul Testament, conducîndu-se după reguli de interpretare ale episcopului manihean Faustus. Potrivit acestei viziuni, Noul Testament nu are statut
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
contradicțiile, schimbările de ritm și ton, elipsele, enumerările exhaustive false, repetițiile stereotipe, discreditări ale personajului cu care intră În acțiune, aici Cătălina. Această retorică subtilă se Însoțește cu tehnici profunde, corozive la nivelul comportamental, pajul atrăgînd-o pe eroină În categoriile gnostice ale ameleiei, ale delăsării și indiferenței, adiaphoria. Scopul final, reducționist al pajului este să inducă prin metode retorice subtile personajului feminin acea stare completă de nepăsare, amerimnia stare din care nici o ființă nu va mai putea fi abordabilă erotic sau
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
1991, 23; Ioan Holban, Ce mai faceți?, CRC, 1991, 15; Ioan Holban, Trebuie să numim speranța viciu, CRC, 1992, 4; Andreea Deciu, Dilatarea poemului, RL, 1992, 9; Mircea A. Diaconu, În căutarea eului absolut, RL, 1994, 22; Adrian Popescu, Lirică gnostică, ST, 1995, 4-5; Nicolae Prelipceanu, Ioanid, LCF, 1996, 13; Dan Laurențiu, Ioanid Romanescu, RL, 1996, 14; Ioanid Romanescu. In memoriam, CL, 1996, 4; Vasile Bardan, Ioanid Romanescu în apărarea poeziei, pref. Constantin Crișan, Iași, 1997; Dicț. analitic, I, 285-287; Mănucă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
gnosticii apuseni și cei răsăriteni, așa că mă mărginesc la a menționa doar teza de bază: aceea că modul de gândire blakean funcționează conform unui tipar gnostic. La rândul său, Paley observa că "Blake nu ar fi acceptat niciodată complet doctrinele gnostica și maniheista, deoarece acestea negau faptul că Isus a devenit cu adevarat om, a suferit, a murit și a înviat" (2003, p. 6). Totuși, Paley concede că Blake "a avut o afinitate temperamentala pentru gnosticism" (2003, p. 7), propensitate care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
înviat" (2003, p. 6). Totuși, Paley concede că Blake "a avut o afinitate temperamentala pentru gnosticism" (2003, p. 7), propensitate care devine mai vizibilă pe masura ce artistul își extinde și rafinează sistemul mitologic din primele cărți. Am văzut că întreaga Weltanschauung gnostica pe care se bazează dualismul blakean este una organică, însă nu este mai puțin adevărat că aceasta se servește de numeroase tratate religioase sau pilde morale. În Annotations to Lavater's Aphorisms on Mân, Blake face apologia unei ființe umane
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
is în Fallacy & its Existence an Imposture" (E: 565). Ideea trebuie citită în lumina unei însemnări din Annotations to Swedenborg's Divine Love and Divine Wisdom, potrivit căreia "the Natural Earth & Atmosphere is a Phantasy" (E: 607). O altă trăsătură gnostica este ideea că, la originea râului, se găsește creatorul lumii, adică demiurgul 165. Urmând o idee considerată eretica de creștinismul oficial, potrivit căreia creatorul universului material este o divinitate autoproclamata, aflată în stare de ignoranța privitor la propriul statut ontologic
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
complexă relație intelectuală care se dezvoltă între Blake și Platon este oferită de George Mills Harper în mai vechea The Neoplatonism of William Blake (1961). 163 Ar trebui să menționez aici că Plotin critică sever, în mai multe puncte, doctrina gnostica. Joseph Katz demonstrează însă că nu există nicio diferență fundamentală între cele două moduri de gandire. Pentru mai multe amănunte, cf. Katz, 1954, pp. 289-298. 164 Pentru o rezolvare sintetică a spinoasei probleme privind generarea materiei la Plotin și la
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]