KorAP: Find »[drukola/base=gnosticism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...23 >

556 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

neoplatonicienii tîrzii: antikeimenon pneuma (spiritul rău) sau, mai corect, antimimon pneuma - „spiritul contrafăcut”. 5. Spiritul contrafăcut Desemnat În mai multe locuri din A.J. (BG, II), precum și În alte texte gnostice, drept antimimon pneuma, spiritul contrafăcut, această noțiune fundamentală a gnosticismului, se definește ca o chintesență a puterilor astrale malefice, epitomă a Fatalității (Heimarmene). Demiurgul Ialdabaot „a ținut sfat cu Puterile lui. Împreună ei au dat naștere Fatalității și i-au Încătușat pe zeii cerești, pe Îngeri și pe demoni, cu

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
soarele Își strînge razele (aktines) În el Însuși; prezența lui se face simțită În lume, pe care o Îmbibă asemenea unui abur ușor (kapnos)101. 7. Principiul antropic O interpretare discutabilă, care se bucură totuși de influență Încă, susține că gnosticismul are o concepție pesimistă asupra existenței. Gnosticismul prezintă, Într-adevăr, o atitudine ambiguă și revoluționară În raport cu principiul inteligenței ecosistemice și cu principiul antropic. Este vremea să examinăm mai Îndeaproape diferențele dintre contracultura gnostică și cultura elenistică. În Tanakh se proclamă

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Însuși; prezența lui se face simțită În lume, pe care o Îmbibă asemenea unui abur ușor (kapnos)101. 7. Principiul antropic O interpretare discutabilă, care se bucură totuși de influență Încă, susține că gnosticismul are o concepție pesimistă asupra existenței. Gnosticismul prezintă, Într-adevăr, o atitudine ambiguă și revoluționară În raport cu principiul inteligenței ecosistemice și cu principiul antropic. Este vremea să examinăm mai Îndeaproape diferențele dintre contracultura gnostică și cultura elenistică. În Tanakh se proclamă cu tărie existența unei inteligențe ecosistemice totale

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
doctrina iudaică a creării omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Gen. 2:27). În contextul gnostic, ființele omenești sînt glorificate suplimentar prin faptul că această consubstanțialitate le Înalță mai presus de creatorii lor, adică mai presus de inteligența ecosistemică. Gnosticismul accentuează, este evident, mai puțin pe radicala Înstrăinare a omului În lume și mai mult pe superioritatea omenirii față de ecosistemul căruia Îi aparține. Acest ecosistem adăpostește de altfel nenumărate ființe care sînt cu siguranță sortite pieirii: turma Demiurgului și adepții

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
de transformări produsă de gîndirea gnostică, atît de caracteristică pentru extraordinara libertate a acesteia din urmă. Este interesant de observat că un istoric și teoretician al literaturii ca Harold Bloom a Înțeles mai bine decît orice specialist procesul generativ al gnosticismului, atunci cînd a definit cu pătrundere gnosticismul drept o „teorie a interpretării greșite”, iar produsele acestuia drept „o Înțelegere greșită creatoare”227. Într-adevăr, gnosticismul este o hermeneutică platonică atît de circumspectă În privința tradiției, Încît se arată dispusă de a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
de caracteristică pentru extraordinara libertate a acesteia din urmă. Este interesant de observat că un istoric și teoretician al literaturii ca Harold Bloom a Înțeles mai bine decît orice specialist procesul generativ al gnosticismului, atunci cînd a definit cu pătrundere gnosticismul drept o „teorie a interpretării greșite”, iar produsele acestuia drept „o Înțelegere greșită creatoare”227. Într-adevăr, gnosticismul este o hermeneutică platonică atît de circumspectă În privința tradiției, Încît se arată dispusă de a Încălca hotarele tradiției, ale oricărei tradiții, inclusiv

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
al literaturii ca Harold Bloom a Înțeles mai bine decît orice specialist procesul generativ al gnosticismului, atunci cînd a definit cu pătrundere gnosticismul drept o „teorie a interpretării greșite”, iar produsele acestuia drept „o Înțelegere greșită creatoare”227. Într-adevăr, gnosticismul este o hermeneutică platonică atît de circumspectă În privința tradiției, Încît se arată dispusă de a Încălca hotarele tradiției, ale oricărei tradiții, inclusiv ale tradiției proprii. Privit invers, prin lentila tradiției, a oricăreia dintre tradiții, el apare drept o „interpretare greșită

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
de Numenius din Apameea, care să-l transforme pe Dumnezeul biblic În demiurgul platonic, n-ar atrage atenția dacă n-ar fi Însoțită de o analiză a textelor. Altfel ar fi ori respinsă de Biblie, ori o respingere a Bibliei! Gnosticismul poate fi astfel privit ca un proces continuu În cadrul căruia suspiciunea tinde să se extindă asupra multor episoade semnificative ale Vechiului și Noului Testament și tinde să le abordeze În mod repetat, Înțelegînd că sînt posibile mai multe răspunsuri „adevărate

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Noului Testament și tinde să le abordeze În mod repetat, Înțelegînd că sînt posibile mai multe răspunsuri „adevărate” și nu doar unul singur. Poate fi caracterizat acest proces drept „antiiudaic”? Chiar și În ultima vreme mai mulți savanți au definit gnosticismul drept un caz de „antisemitism acut” manifestat În primele secole ale erei creștine. Oricît am Încerca să ținem seama de faptul că numeroși savanți nu admit Încă existența unui larg spectru de atitudini gnostice față de iudaism, termenul de antisemitism este

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
fi calificată drept antiiudaică În totalitatea sa. După cum a remarcat, În mod foarte pertinent, Karl-Wolfgang Tröger, În scrierile gnostice se manifestă uneori „atitudini”, „concepte”, „tendințe”, „topoi” și, eventual, „curente” antiiudaice 229. Tröger are cu siguranță dreptate atunci cînd susține că gnosticismul nu este o mișcare istorică profesînd antiiudaismul drept unul dintre sloganurile sale fundamentale. Se poate alcătui cu ușurință lista unui mare număr de topoi antiiudaici din literatura gnostică 230. Însă pe baza aceleiași „hermeneutici a suspiciunii”, creatoarea greșeală de interpretare

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
germane de istorie a religiilor, savanții au Încercat s-o evite multă vreme; ea s-ar putea Însă dovedi corectă În multe circumstanțe. Credința În salvarea lumii printr-un MÎntuitor era, la vremea respectivă, una dintre trăsăturile proeminente pe care gnosticismul le avea În comun cu creștinismul. Știm, de asemenea, că În secolul al III-lea era la modă, printre platonicieni de ortodoxie Îndoielnică, să se compună texte gnostice; și, Într-adevăr, s-ar putea ca unele dintre acestea să-și

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
lor față de acea variantă contrafăcută de platonism fariseic care era În ochii lor creștinismul, ar fi dorit să elimine din miturile gnostice inventate de ei orice urmă de creștinism și ar fi optat, În multe cazuri, pentru o varietate de gnosticism (ca, de exemplu, gnosticismul sethian) care nu acordă nici Bibliei prea mare atenție. Este ciudat faptul că pînă și aceștia rețin figura unui MÎntuitor, cu toate că, din motive evidente, evită să-l numească Isus Cristos, cum făceau cei mai mulți dintre gnostici. Înseamnă

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
contrafăcută de platonism fariseic care era În ochii lor creștinismul, ar fi dorit să elimine din miturile gnostice inventate de ei orice urmă de creștinism și ar fi optat, În multe cazuri, pentru o varietate de gnosticism (ca, de exemplu, gnosticismul sethian) care nu acordă nici Bibliei prea mare atenție. Este ciudat faptul că pînă și aceștia rețin figura unui MÎntuitor, cu toate că, din motive evidente, evită să-l numească Isus Cristos, cum făceau cei mai mulți dintre gnostici. Înseamnă acest lucru că gnosticismul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
gnosticismul sethian) care nu acordă nici Bibliei prea mare atenție. Este ciudat faptul că pînă și aceștia rețin figura unui MÎntuitor, cu toate că, din motive evidente, evită să-l numească Isus Cristos, cum făceau cei mai mulți dintre gnostici. Înseamnă acest lucru că gnosticismul a fost doar o formă de creștinism? Cu siguranță că nu. Ceea ce are În comun cu creștinismul „majoritar” (cel puțin de la Ignațiu din Antohia Încoace) este trăsătura caracteristică de a fi o formă de platonism care face uz de texte

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
presiunea necontenită a forțelor tradiționale și În special a creștinilor, care se transformaseră dintr-o confesiune persecutată la Începutul secolului al IV-lea, Într-o religie de stat totalitară și persecutoare, la sfîrșitul aceluiași secol. Motivația creștinilor de a suprima gnosticismul o dădea acel sentiment aparte de vinovăție care ia naștere atunci cînd cineva are o rudă apropiată care se poartă neobrăzat și nechibzuit, aducînd numai necazuri. Însă sistemul pus În acțiune de gnostici nu s-a epuizat. El s-a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
apariție a Logosului divin În lumea de aici și, lucru și mai scandalos, Într-un trup omenesc. Ajunși aici, Îl trimitem pe cititor la Introducerea acestei cărți, unde a fost analizat sistemul cristologiilor timpurii. În măsura În care se ocupă de probleme cristologice, gnosticismul a fost corect interpretat de ereziologii creștini drept o amenințare internă la adresa tradiției lor, adică drept „erezie”. Însă conceptul de „erezie” este discutabil. Dacă prin creștinism Înțelegem toată gama de posibilități logice conținute Într-un număr de narațiuni mitice contradictorii

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ele alcătuiesc un „obiect logic” de felul celor pe care le-am descris În Introducerea cărții de față. Aceste doctrine fac parte din sistemul cristologiei (ar fi o tautologie să spunem cristologie creștină) și nu au nici un raport specific cu gnosticismul. Dogma nașterii feciorelnice a constituit vreme Îndelungată subiect de dezbatere. Soluția propusă de creștinul Valentin nu era cu nimic mai prejos decît cea din Protoevanghelia lui Iacob. De ce a fost aleasă una și nu cealaltă este un mister care nu

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
această identificare În minte pot fi acceptate drept o explicație plauzibilă a unei părți din mitul gnostic, explicație care se dovedește și economică, Întrucît nu presupune nici o instanță externă ori doctrină istorică de la care să fi fost „Împrumutat” sau „moștenit” gnosticismul, este ceva mai puțin limpede cum ar fi explicate În baza aceleiași proceduri alte părți ale mitului gnostic. Este, mai cu seamă, greu de Înțeles (În ciuda nenumăratelor dovezi de utilizare indiscriminată a cuvintelor Sophia și Logos pentru aceeași semnificație) de ce

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
de Înțeles (În ciuda nenumăratelor dovezi de utilizare indiscriminată a cuvintelor Sophia și Logos pentru aceeași semnificație) de ce a devenit Sophia mama Demiurgului. Numai prin eliminarea acestui obstacol vom putea testa validitatea modelului nostru generativ, care Își propune o explicare a gnosticismului in toto, fără a recurge la derivări exotice de ordin istoric. În acest scop vom Întreprinde o lectură a Genezei pornind de la premisa că Dumnezeul Genezei este un Demiurg ce nu are cunoștiință de faptul că deasupra lui există adevăratul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Demiurgului. Ca niște buni platonicieni, gnosticii nu ridicau nici o obiecție contra Abisului, spațiul platonic (chora), Însă făceau să derive Întunericul și Materia apoasă fie de la Sophia, fie de la Demiurg. La o analiză riguroasă se dovedește că senzaționalul produs brevetat al gnosticismului - mitul gnostic - nu este altceva decît un accesoriu și o născocire lipsită de soliditate și de independență, destinat să potențeze sau să propage o filozofie consistentă* și integral determinat de premise filozofice, precum și de nevoia de a clarifica numeroasele contradicții

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
jucat În toate acestea Simon Magul. S-ar putea ca doctrina lui, care include o GÎndire a lui Dumnezeu feminină, să fi acționat ca un catalizator suplimentar al preferinței gnosticilor pentru Sophia În detrimentul Logosului. CÎt despre locul de Început al Gnosticismului, o speculație neverificabilă, Însă nu și imposibilă ar fi să amintim faptul că Învățații creștini din Alexandria, care demonstrau puternice Înclinații spre platonism, au avut cu siguranță de profitat de pe urma prezenței stimulante a unei comunități evreiești masive și Însemnate din

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
faptul că gnosticii erau exegeți platonicieni raționaliști ai Bibliei? Nu ne Împiedicăm În cele din urmă de un anumit dualism gnostic ireductibil, care ar trebui abordat dintr-o perspectivă diferită? Și cum este oare posibil să explicăm două teze ale gnosticismului ce merg mînă În mînă: afirmarea cu tărie a liberului arbitru și ura față de astrologie? Să ne ocupăm mai Întîi de prima chestiune. O dată aplicat În mod sistematic asupra Cărții Genezei, principiul interpretării răsturnate, derivat atît din premisele inițiale ale

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
lumii” (stoicheia tou kosmou) din Epistola către Galateni 4:3, al căror caracter astrologic este mai precis definit În Gal. 4:10. Lupta Împotriva astrologiei este o trăsătură constitutivă a creștinismului timpuriu, În aceeași măsură În care este și a gnosticismului. NOTE 1. Iren. I.30.4. 2. Origen, Contra Celsum VI.31. 3. NH II.98.11 sq. 4. II 99.23 sq. 5. BG 37.18-38.10, p. 118 Till=II.10.7-28, p. 58 G.=, p. 108-109 T.

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
HA I.91.11-15. 140. HA I.91.30-92.3. 141. HA I.92.33-93.2. 142. Anne McGuire, „Virginity and Subversion: Norea Against the Powers in the HA”, În vol. Karen L. King (ed.), Images of the Feminine in Gnosticism, Fortress Press, Philadelphia, 1988, pp. 239-258, citat de la, p. 241. 143. Pan. 38.1.1-5.3. 144. Adversus omnes haereses 2, p. 218 Kroymann. 145. Vezi A. F. J. Klijn, Seth in Jewish, Cristian and Gnostic Literature, Brill, Leiden, 1977

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
64 sq. 207. Idem, pp. 86 sq. 208, idem, p. 112 sq. 209. Idem, pp. 216 sq. 210. Idem, p. 237. 211. Vezi excelenta lucrare a lui A.F. Segal, Two Powers in Heaven: Early Rabbinic Reports About Christianity and Gnosticism, Brill, Leiden, 1977; vezi, de asemenea, articolul aceluiași autor: „Ruler of This World: Attitudes About Mediator Figures and the Importance of Sociology for Self-Definition”, În Jewish and Christian Self-Definition, vol. 2: Aspects of Judaism in the Graeco-Roman World, Fortress Press

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]