523 matches
-
e ziua mea de curățenie, dar am lucrat În tură dublă la spital. Se opri și privi prin Încăpere, mutând de pe canapea pe masa de călcat o uniformă de asistentă medicală pe care o dezbrăcase. Sticla de gin pe jumătate golită fu mutată rapid Într-o parte. Deasupra căminului era un fals tablou În ulei, unul dintre cele pe care le scot fotografii. Un bărbat, o femeie și o fetiță cu păr deschis la culoare. Un soț, o soție și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
el cheia folosită pentru desfacerea cătușelor, nu mai erau lucruri spectaculoase de găsit în primul coridor. În schimb, ancheta din cabina îngrijitorului se dovedise mai productivă: fu descoperită o sacoșă de hârtie în care criminalul ascunsese capsula de sânge deja golită, hainele cu care fusese îmbrăcat când fusese prins acasă la Grady, mai precis costumul elegant de culoare gri, cămașa albă și o pereche de pantofi Oxford. Cooper găsi dovezi substanțiale când le cercetă: urme de latex și de machiaj, ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Jim se hotărî să viziteze casele celor mai buni prieteni ai săi, Patrick Maxted și gemenii Raymond. După ce se spălă cu apă gazoasă, se duse În grădină să-și ia bicicleta. Peste noapte, piscina secase. Jim nu o văzuse niciodată golită și se uită cu interes la suprafața Înclinată. Lumea cîndva misterioasă a unor linii albastre mișcătoare, zărite printr-o cascadă de bule, stătea acum la vedre În lumina de dimineață. Plăcile de ceramică erau pline de frunze lipicioase și murdărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
revistele Life și Esquire, iar În casa unui doctor american citi În Întregime În oglindă, o lume liniștitoare, mai puțin stranie decît propria lui lume. Dar sertarele cu jucării din camerele de copii Îl făceau să se simtă și mai golit. Răsfoia albumele cu fotografii, pline cu imaginile unei lumi dispărute, cu baluri mascate și Întreceri sportive. Sperînd Încă să-și vadă părinții, stătea la ferestrele dormitoarelor, În timp ce apa se scurgea din piscinele suburbiilor vestice, acoperind pereții albi cu valuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
materie vitroasă care sar pe mine în pustiul văratic al spitalului. Omul mă privește, iar unul din polițiști se întoarce acum și el spre mine. Liftul este dincolo de ei, puțin mai jos, pe cealaltă parte. Pașii mei își continuă drumul, goliți ca aceia ai unei marionete. A trecut o săptămână de la infamie, de la alcoolul băut pe stomacul gol. Nu păstrez o amintire exactă a faptelor, totul s-a petrecut printr-un perete de gelatină. Dar ea nu, ea nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
așa că acum se distrau de minune bătându-și joc de mine. B-A-N-D-Ă, am spus pe litere, când Jocasta nu reușise să citească cuvântul. Ce înseamnă cuvântul ăsta? —Penis, răspunse ea. În timp ce noi ne ocupam cu asta, Martha se ocupa cu golitul tuturor pieselor din mai multe puzzle-uri direct pe podeaua camerei de joacă. Mi-am imaginat că Tally profita din plin de prezența mea și se uita la televizor, cu un pahar de vin în mână. Când am coborât într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
steril, în parte sub formă de conuri albe, în parte turtite și întinse mult în lungime, pe care zi de zi era descărcată piatra spălată, sterilul: vagoneții-platformă mergeau într-un funicular pe role. Ajungeau sus pline ochi, rulau la vale golite. Scârțâitul lor care ba creștea în volum, ba scădea mi-a rămas în urechi, astfel că și astăzi încă, ori de câte ori trenul mă duce de la Ratzeburg prin Lüneburg și Hanovra la tipografia editorului meu Steidl din Göttingen, caut cu privirea colinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atât de tare când vii...“ În puținii ani care i-au mai rămas, mama nici măcar nu a început vreodată o frază, nu a scăpat niciodată vreun cuvânt din care să se fi putut înțelege ce s-a întâmplat în prăvălia golită, jos în pivniță sau altundeva în casă, unde și de câte ori a fost violată de soldații ruși. Și că, pentru a-și proteja fiica, s-a oferit în locul ei am aflat doar după ce murise prin sugestii făcute de sora mea. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
noi stăteau în jurul gropii vecini și colegi ai tatălui. Nu sunt sigur dacă ploua, dacă era zăpadă sau doar rămășițe de zăpadă. Nu știu cine venise, cine nu venise. Nici un cuvânt n-a rămas de la înmormântarea cu preot și un singur ministrant. Golit, așa eram, sau mă simțeam golit. Încercam să lăcrimez, dar în zadar. Dar parcă asta ar avea vreo însemnătate. Iar atunci când sora mea, plângând - deja afară din cimitir - a întrebat: „Ce se alege de mine acum? Eu ce mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
colegi ai tatălui. Nu sunt sigur dacă ploua, dacă era zăpadă sau doar rămășițe de zăpadă. Nu știu cine venise, cine nu venise. Nici un cuvânt n-a rămas de la înmormântarea cu preot și un singur ministrant. Golit, așa eram, sau mă simțeam golit. Încercam să lăcrimez, dar în zadar. Dar parcă asta ar avea vreo însemnătate. Iar atunci când sora mea, plângând - deja afară din cimitir - a întrebat: „Ce se alege de mine acum? Eu ce mă fac acum?“, fratele nu a știut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ultimul goal pe care, În pofida intervenției oportune a lui Zarlenga și Parodi, l-a transformat, ca centru-half, Renovales, din pasa istorică a lui Musante. Sensibil la adeziunea mea la Unșpele din Obor , personajul a tras o ultimă dușcă din bombilla golită, spunând filosofic, ca unul ce visează cu voce tare: — Și când te gândești că eu le-am inventat numele. — Alias? am Întrebat printre gemete. Musante nu se numește Musante? Renovales nu e Renovales? Limardo nu e genuinul patronimic al idolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din trupuri, mi-am speriat, cumva, propria slăbiciune.“ V. din spital, capăt deodată concretețe și-aș vrea să-l apuc pe Doctor de păr, să-l trag la o parte. Îmi lovește cu un ciocănel genunchii trupului întins și trupul golit răsună. Hei, prietene, degeaba dezbraci formele cu ochii căci în goliciune se ascunde misterul. În nici un caz n-ai să găsești viața din ființă tăind-o cu lama în secțiuni subțiri sau, înfingîndu-i cum îmi faci mie, în adînc, prin
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și plutește peste ei călcîndu-le gîtlejurile în picioare. Doctorul umple paharele mereu. Vorbim. Ne contrazicem spunînd același lucru. Îi povestesc despre ciudata pasăre care mă urmărește. Rîde cu poftă iar eu mă molipsesc și rîd alături de el. Cîntăm și, odată golită sticla, aruncăm paharele spărgîndu-le de podea. Ne despărțim veseli iar eu mă plimb îndelung spre marginea orașului ca să mai risipesc alcoolul din mine. Descopăr că nu e pază și intru în abatoare parcă vrăjit de mugetele animalelor și de urletul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mă iubești Isuse, de ce așa mult ? Trec neguri prin mine, curg ape șuvoi Se scot și se pun bariere-ntre noi..... Și plânsul din mine întreabă-n tumult De ce mă iubești Isuse, de ce așa mult ? Sunt tristă de tot, sunt golita de gânduri Te caut cu dor, Te găsesc printre rânduri Și-mi ceri cu credința de Tine s-ascult... De ce mă iubești, Isuse, de ce așa mult ? Eu știu că la Tine e pace, e bine... Simt cum se sfărîma-ncet Eul
Elegie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83323_a_84648]
-
Umpărățiinguă! a gesticulat ea supărată spre Helen atunci când aceasta a început să sfâșie ambalajul mai multor batoane și pur și simplu să înghită totul pe nemestecate. Cumpără-ți singură, Helen, a reușit, în sfârșit, să se exprime, cu gura, momentan, golită. —Dă-mi numai Bounty-ul ăsta și batonul ăsta de Mintcrisp și nu-ți mai iau nimic, a spus Helen. Sigur că mințea. Anna a fost de acord. Biata Anna. Restul serii mi l-am petrecut prăbușită pe patul lui Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici ciorapii fără ochiuri. Și cu rușine vă spun că nici măcar nu l-am sunat pe James. Știu! Știu! Îmi pare rău. Știu că ar fi trebuit să-l sun. Știam că-mi evitam responsabilitățile. Dar mă simțeam așa de golită și de singură. Experimentam tristețea, singurătatea și toate celelalte emoții din specia „Pierderi“, subspecia „Respingere“. Cu toate astea, nu aveam nici o scuză că lăsam să treacă timpul și iarba să-mi crească sub picioare. Iarba în cauză fiind, desigur, aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
puneam în premergător, umpleam o canapea cu jucării și mă întindeam pe alta, la distanță de câțiva metri. Umbla de colo-colo, venea cu câte o jucărie, și tot așa până la ultima, mă acoperea de tot. Apoi mă mutam pe canapeaua golită și o lua de la capăt. Cât dura transbordarea, mă odihneam. Zăceam în propriul meu corp întins ca într-un pat. Asta înseamnă odihnă (cuvântul ăsta înalt, fără început). Odată m-am lungit pe o bancă în parc - aerul proaspăt mă
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
anchetele voastre În derulare. Domnilor, sînteți liberi. Întrunirea se sparse În tăcere. Sala de ședințe era acum goală. Ed Își reluă În gînd discursul, insistînd asupra frazelor cheie. „Auyi șocat cuvintele dreptate absolută“ rostite de glasul lui Inez Soto. Scrumiere golite, scaune Îndreptate, ordine pe avizier. Desfăcu steagurile de lîngă pupitru. Verifică dacă sînt prăfuite. Reveni la discurs, cu glasul tatălui său: „Duplicitari În raport cu Înaltele standarde morale pe care un corp de elită le pretinde de la membrii săi.“ Acum două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un perete la altul era plin de sînge, iar petele marcate cu bandă. Pe podea - eprubete Încercuite, puse În pungi transparente pentru probe. Împrăștiate peste tot - negative fotografice, zeci de bucăți, cu suprafețe crăpate și arse. Scaune răsturnate, o comodă golită, o canapea cu umplutura jumulită. În cea mai mare crăpătură - o pungă de nailon cu eticheta „Heroină“. Tipul de la laborator turui mai departe: — Eprubetele conțineau substanțe chimice pe care le-am identificat ca fiind medicamente antipsihotice. Negativele erau cam toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
droguri scăldate În sîngele de pe podea. Fără pîngăriri artistice - omul trecuse de faza asta. Ed intră În bucătărie. Patchett către Lux, În 1939: „Am substanțele necesare ca să-l Împiedice să mai facă rău cuiva, iar tu l-ai plasticizat“. Dulapuri golite. Pe podea: furculițe și linguri. Ray Dieterling, În 1939: „Un țap ispășitor În care crede“. Urme de pași Însîngerate, care ieșeau și intrau. Omul făcuse naveta pentru a-și Împodobi opera. Lux: „O să-i găsesc și un Îngrijitor“. O bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bineînțeles, cu aceleași înflorituri și despicări infinitezimale ale firului, Ioanei Sandi sau mai curând Mioarei, fiica doamnei Marga Pop, în acele zile când se reîntorsese pentru a pune ordine între lucrurile lăsate moștenire, mobile, tablouri, bijuterii, veselă și hârtii. Casa golită aproape cu totul de lucruri arăta mai mare dintr-odată și mai plină de lumină. Cele două ferestre-ușă, late și cu jaluzelele imense înțepenite, lipsite de perdelele fin brodate și de draperii, păreau două hăuri sau două răni ale zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
profund, sper că înțelegi: stau și aștept. Sunt sigură că va urma ceva, că va interveni ceva nou, surprinzător, care trebuie să mă găsească frumoasă, adică să mă găsească nu numai frumoasă, ci și golită de gânduri întunecate și chiar golită și de...“ „Iar după ce ai așteptat neașteptatul care a venit când ai vrut tu și a fost surprinzător pe cât ai vrut să fie, ce-ai mai făcut? Ai luat-o de la capăt? adică plimbări, sărutări, declarații de amor, îmbrățișări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un castel din cărți de joc peste mai puțin de un an, auditorii independenți aduși să adune mizeria au fost uluiți de viteza și eficiența cu care a fost golit fondul de pensii - nu doar consumat, ci pur și simplu golit -, iar banii au fost supți pentru a fi cheltuiți în încercări inutile de a amâna prăbușirea diverselor tipărituri eșuate, rețele de magazine eșuate, echipe de fotbal eșuate și alte aventuri inutile. Chiar și acum, după ani de zile, se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și o trase mai aproape de ea. Era Îmbrăcată Într-o pijama bărbătească, În dungi: mirosea a somn, a paturi nestrînse, a păr nespălat - dar Într-un mod plăcut, savuros. Helen se Întinse lîngă ea și Închise ochii. Se simțea istovită, golită. Se gîndi la seara care trecuse și i se păru uimitor cum doar cîteva ore pot adăposti atîtea stări distincte de violență. Poate că Julia gîndea la fel. Ridică o mînă și-și frecă fața. — Ce seară stupidă! zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
petrecuse În apartamentul Juliei, se goliseră aproape de tot. Mai trecea cîte un taxi sau un camion din cînd În cînd - păreau asemenea insectelor negre, tîrÎtoare, În Întuneric, cu trupuri lucitoare și fragile și ochi mijind, infernali. Și trotuarele erau aproape golite, iar Julia mergea repede pentru că-i era frig. Helen simțea - de parcă Îi apăruseră simțuri noi În noapte - greutatea și apăsarea brațului și mîinii ei, apropierea feței, umărului, șoldului, coapsei, mișcarea și ritmul pasului ei. În punctul care părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]