607 matches
-
o întâmplare la care a fost martor, fără să vrea cu vreo trei zile în urmă, mai precis pe 4 ianuarie. Ca să ajungă în satul socrilor a trecut ca de fiecare dată și prin localitatea Hulubărești, un sat de oameni gospodari. În mijlocul satului, unde se află primăria, poliția, școala și micile buticuri și bar, pe șosea, în fața gospodăriei unui om, în curte, lume multă adunată pentru o înmormântare. Cum șoseaua era plină de oameni, n-am vrut să claxonez pentru a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fi tată sau frate. Știa că musafirul vine întotdeauna cu sacul plin de povești. I-a poftit pe toți să ia loc sub umbrarul de sub părul văratec din fața casei. Gelu, după ce sa uitat prin curte și grădină, i-a spus gospodarului Ion să trimită pe copilul lui mai mare, care are vreo doisprezece ani, să cheme pe verișoarele care mai trăiesc și sunt unele mai mari ca el, unele mai mici, ca să se revadă și săși mai aducă aminte de părinți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
i-am făcut lui Guzu și lui Emil Bodaș?... - Cum să nu? Parcă și acum aud țipetele de durere ale lui Guzu. Acesta era un om cam prostănac și avea o femeie cam tâmpă ca și el. Nu era nici gospodar ca lumea. O casă ca vai de ea cu grădină înconjurată de un gard de spini prin care treceau câinii și porcii în voie. Ne-am hotărât să râdem de el într-o vară. Aveam vreo 18 ani. Am strâns
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din România. Prostia nu are istorie, așa că e oarbă la trecut. „Chiar nu înțeleg !” - se ambalează soția mea, și renunțăm la festival. Ceva mai departe, văd un panou mare din tablă ruginită : „închiriem sală de sport pentru nunți. Primăria”. Oameni gospodari, zîmbesc eu în sinea mea. Mai încolo, zăresc o dubiță cu o reclamă mare pe ea : „Transport orice”. Românul bun la toate ! îmi mai trece mie prin minte. Ne oprim, deprimați, la un han de pe drum. Toată lumea se uită la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mult, pe urmele școlii monografice, Paul Stahl ajunge la concluzia că gospodăria este cea mai mică unitate socială, și nu indivi dul. Chiar și sistemul de valori al acestei societăți se concentrază în mare măsură într o morală a bunului gospodar. Iar gospodăria „îndestulată” exprimă toate acestea după coduri clare și împăr tășite, reclamînd recunoașterea „bunului gospo dar” în ochii satului. De aici și pînă la actualele case făloase - trecînd inclusiv prin „Casa Poporului” - poate fi identificată destul de ușor o continuitate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu demult, s-ar părea că frumosul țărănesc ține de spațiul expunerii, o expunere de sine în fața unui public și o recunoaștere, prin acest public, a statutului acestui sine, o confirmare a demnității și mîndriei de sine. („Degeaba ești bun gospodar dacă nu se vede, dacă nu ai și tu o casă ca lumea !...”, îmi explica, altă dată, alt țăran.) Acest frumos ca expunere de sine este și un extra ordinar, ține de camera „bună” - diferită ca statut de spațiile comune
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cică fură. Hă-hă-hă! Să ne dea ei ’napoi pămîntu’ care ni l-a furat ei, că avem ce face cu el. — În ’50, fratele lu’ tata avea zestre după nevastă. Niște livezi și vie avea, avea și oi. Era om gospodar, muncea bine, era mai gospodar ca tata. Și-au venit ăștia cu IAS-ul, cum era atuncea, că să, cum ’cea ei, Împartă averea cu tot poporul. Îi chemau pe toți la primărie să vorbească. Unchiu- meu ăsta, fratele lu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dea ei ’napoi pămîntu’ care ni l-a furat ei, că avem ce face cu el. — În ’50, fratele lu’ tata avea zestre după nevastă. Niște livezi și vie avea, avea și oi. Era om gospodar, muncea bine, era mai gospodar ca tata. Și-au venit ăștia cu IAS-ul, cum era atuncea, că să, cum ’cea ei, Împartă averea cu tot poporul. Îi chemau pe toți la primărie să vorbească. Unchiu- meu ăsta, fratele lu’ tata, ’cea: Păi ce băăă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și gata. Și nevastă-sa a semnat. Și s-a terminat cu pămîntu’ și gospodăria. S-a mutat În casa lor niște ăia dupi la Partid, ăștia de-au venit să ne facă colectivizarea. Casă ca lumea, mare, de om gospodar, s-a ales prafu’ de ea. Prafu’ s-a ales. El nu s-a mai Întors, s-a aflat că a murit pe-acolo. I-a venit o hîrtie lu’ femee-sa... mătuș’-mea... — Hă-hă-hă, da bă, că și la noi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o vreme, a început să dea pe la ei câte unul din cimotia lor sau câte un vecin... Apoi dacă îți intră omul în casă trebuie să-l omenești cu un rachiu? Trebuie! Că așa se cuvine la casă de oameni gospodari. Uneori mai veneau și musafirii cu câte o sticlă în traistă și atunci treaba se încingea... Așa zilele treceau pe nesimțite... De multă vreme se știa că după ce au rupt frontul la Stalingrad, rușii înaintau către noi cu repeziciune. Ba
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai avea peste pumnul strâns al lui Toaibă. Ce știu? Ce știu?... Da’ nu știu că în fruntea obștii trebuie să stea cel mai vrednic gospodar? Nici atâta lucru n-au învățat? Cum să te uiți tu om așezat și gospodar în gura unui târâie-ogheală? În gura unuia care în viața lui n-o avut nici pantaloni pe fund și care n-o știut de altă mâncare decât borș cu urzici. Pune-l să înhame calul și să vezi cum îl
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
improvizată cu speranța că va ațipi. Dar gândurile l-au năpădit ca un stol de vrăbii certărețe. „Uite ce zile am ajuns! Să dorm pe o 136 laiță străină, parcă nu mi-ar fi fost deajuns priciul de la pușcărie. Om gospodar și am ajuns să plec de acasă ca cel din urmă calic...” „ Să bei peste măsură și să umbli împleticindu-te pe ulițele satului îi de râsul lumii Toadere, omule! Asta m-a făcut să te caut iar și să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar că sâmbăta asta treci pe la mine. Surprins de glasul Dochiței, a răspuns în doi peri: Am zis eu, daaa... Tu nu știi că făgăduiala dată îi datorie curată? Ba știu... Atunci de ce îți calci cuvântul, Toadere? Te știu om gospodar și la locul tău... Păi un om la locul lui nu bea orice zeamă i se dă. Bea un țoi de rachiu bun sau un pahar de vin de soi. Ori nu bea deloc... Mai mult temei pun eu pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cauzat moartea. Din Chilia Nouă Iancu mai avea de mers încă 40 kilometri până în Enichioi, o comună foarte mare cu po pulație bulgară, iar eu în comuna Galilești, tot mare, mare ca și drojdia speranțelor noastre, cu ucrainieni harnici și gospodari . Nu înghețase, iar drumurile nepietruite făceau ca roțile căruțelor să intre în noroi până la butuc. Eu aș fi putut merge cu vaporul până la Vâlcov, Veneția Românească, iar de acolo pe mare cu caiacul până la Galilești, dar era prea complicat și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de loc de prin părțile noastre, din Hânțești, comuna Buciumeni. Iordache era bun ca pâinea caldă. Era în stare să dea și cămașa de pe el pentru un prieten. Era iubit de toți oamenii comunei. Satul era alcătuit din bulgari, oameni gospodari, harnici. Iordache era directorul școlii și locuia la școală. Avea un beci, conform obiceiului locului: intrai într-o cameră văruită, cu masă și scaune, de aici încolo începând hruba propriu-zisă unde se ținea butoiul de vin și ce mai era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Basarabia-i trează-n suflet De la scumpii săi părinți știa ce jale aduseseră bolșevicii în aceste teritorii din sufletul lui și ale compatrioților. Ocupația sovietică însemnase trecerea prin foc și sabie a Bisericii creștine, lichidarea intelectualității române și a oamenilor gospodari, deschizând calea puhoiului sfertodoct din imperiul roșu, năvălind ca ocupanți. Se întindea astfel jalea asupra tuturor categoriilor sociale și a teritoriului sfâșiat la nord și sudul provinciei, părți date Ucrainei sovietice, 42.000 de militari români în scurta ocupație din
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
drag pentru că în el am bătut la porțile vieții cu mulți ani în urmă, pentru că am avut fericita ocazie să mă nasc în casa unor oameni harnici și cinstiți și pentru că am crescut în satul nostru cu oameni muncitori și gospodari și mai ales pentru că am copilărit pe meleagurile însorite ale satului nostru! În acest blagoslovit Priponești mi-am petrecut prima copilărie cu anii luminoși și luminați de școală - aici am învățat datoria fiecărui ins de a munci cu sârguință și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
duc. Du-te, rugămu-te, și adă ne vești, că noi te-om aștepta, cu răbdare și încredere. Dar, de pe unde sunteți, ca să cunoasc și eu, cât de cât, ce caut. Noi, amândoi, suntem din Vraiștea. O localitate frumoasă, cu oameni gospodari, cu pomi roditori și vii bogate în struguri, toamna. Bine. Acolo am să ajung, fără îndoială. Și s-a pornit. A călătorit cu trenul. Și, mai la urmă, și cu autobuzul. Tot întreba, el, pe cine întâlnea, dacă mai are
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
măsurat. Din tot ce făptuise, mai ales paharul îi plăcea. „Beu țapán”, recunoștea el însuși cu o voce de turturică blândă. Datorită unei „babici” gospodine, care păstra și cheia și punga, casa lui Alexandru Coca era totuși casă de om gospodar. Când Coca al ei sosea pe două cărări, babica îi ieșea înainte cu o vărguță de alun ca să-l mâie pe cea bună ; altminteri omul avea nărav să se oprească și, după o deliberare scurtă, o alegea din nou pe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
oamenii, doar că era cam ... mut, adică nu prea avea inițiativă în relațiile cu sexul opus; se-nroșea ca un rac, limba-n gură i se lega și, gata! Încolo era un băiat bun: nu bea, nu fuma, era bun gospodar, bun meseriaș (e mecanic auto), avea (și, poate, mai are și azi) un ban pus deoparte. Singura care i-a pătruns sufletul și a știut să-l înțeleagă a fost Mariana lui Tudose. A pus ochii pe el, l-a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
venit, că tare eram singure“ - a zis - „și-aveam nevoie de-o mînă de bărbat În gospodărie. Ne simțeam mai În siguranță avîndu-l pe el cu noi“ - a zis. „Și să mai știi un lucru“ - a zis - „Will era om gospodar. Nici c-am văzut altul ca el“ - a zis. Ei, asta trebuie să recunosc și eu: ce-i al lui e-al lui. În ciuda rătăcirilor și hoinărelilor lui, era un om de casă cum nu se mai află altul. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
deoarece a decedat între timp. UN ,, ICAR’’ șiLIT SĂ ZBOARE FĂRĂ ARIPI? Era pe la începutul anilor 70; Vrancea abia devenise județț și un om, despre care cinevAșa spus că a fost cel mai neșșcolit prim secretar, dar și cel mai gospodar și preocupat de soarta acestui ținut - numindu-l pe șimion Dobrovici - un Om, deci, începuse să construiască în acea zonă despre care mulți spuneau că ce se va construi ziua, noaptea se va dărâma , din cauza cutremurelor. Însă, mai optimist din
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mai petrecut în satul nostru cu oameni cumsecade și cu teamă de Dumnezeu. Aceasta e prima poveste adevărată pe care o știu de la tata, cam de multă vreme... Mult după aceea, unul din renumiții și vrednicii fii ai lui Gritas, gospodar și el cu bună stare (moștenire cu blestem) urmărea îmbogățirea tot la întunericul nopții... Se numea Nitas, om chipeș, atletic, agil, harnic mai ales pe timp de noapte - pășea și el pe urmele vrednicului său tată?, dar nu la fel
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cam râdea a batjocură la adresa vredniciei lui, când mai ușor iar fi venit să meargă de două ori cu câte două cofe și să-și facă necesarul de apă. El poate voia să demonstreze că procedează nu ca toți oamenii gospodari, ci ca un original ce era și pentru aceasta stârnea râsul celor ce-l vedeau... Cu timpul domnul Tachi dorește să se implice ceva mai mult în viața satului de gospodari. Cum satul Priponeștii de Sus era plasat pe fundul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
că știați dar câinelui îi este teamă de porc... De ce?, nu știu. Să vedeți ce urât este când tata împreună cu un vecin, specialist în pârlitul porcului, îi înnegrește pielea. Miroase a ars nu numai la noi ci și la vecinii gospodari. Este o tradiție care se respectă de mii de ani: în ziua de Ignat sau cu una-două zile mai devreme, să fie sacrificați porcii. Mai mari sau mai mici, funcție de posibilitățile omului, carnea este pregătită de gospodină, adică de mama
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]