2,903 matches
-
dintre ele, mi-a trezit interesul o piesă, trecută în inventar sub titlu succint de Sigiliu, piesă care nu atrăsese până atunci atenția cercetătorilor și nu fusese studiată. La baza sigiliului se afla o inscripție în limba germană, cu litere gotice, citită atunci, pentru prima dată, de colega mea Ioana Iancovescu. Un nume care apărea în acea inscripție, P. Taglioni, nume celebru, al unei întregi dinastii de dansatori și coregrafi, răspândiți în toată Europa secolului al XIX-lea, m-a determinat
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
de investigație. Sigiliul este o piesă de mici dimensiuni, din aur cizelat, sub forma unui turnuleț cu trei nișe, în fiecare nișă aflându-se o figurină din argint. La baza turnulețului este gravată o inscripție în limba germană, cu litere gotice: „An P. Taglioni zur 100-ten Vorstellung Satanella’s das dankbare Balletpersonal” (Lui P. Taglioni, la cel de al 100-lea spectacol cu Satanella, personalul de balet, recunoscător), iar pe baza piesei, sau talpa care ștampilează, apar trei inițiale gotice: „J.
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
litere gotice: „An P. Taglioni zur 100-ten Vorstellung Satanella’s das dankbare Balletpersonal” (Lui P. Taglioni, la cel de al 100-lea spectacol cu Satanella, personalul de balet, recunoscător), iar pe baza piesei, sau talpa care ștampilează, apar trei inițiale gotice: „J.W.G.” și o coroană regală. Turnuleț ul este încununat cu o piatră (cristal de rocă?) și împodobit, în jurul pietrei și în jurul nișelor, cu frunze de acant. Primul demers a fost de stabilire a numelui complet al coregrafului P.
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
cel care plătea întreținerea clădirii și costurile activității Operei Regale din Berlin. Și, în afară de rege - mi-a explicat domnul Peter - numai un Cavaler al Coroanei Regale avea voie să poarte pe sigiliul său această coroană. Dar în ceea ce privește cele trei inițiale gotice, în afara faptului că mi-a confirmat că le-am descifrat corect, nici domnul Peter nu a putut să îmi spună mai mult, deși, așa cum mi-a relatat prin intermediul doamnei Miona Vladuta-Kirițescu, se adresase la rândul său unei instituții cu profil
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
se întrevede și din reapariția, cu încărcătură mistică, a cuvîntului în versul șoptit de Gunther: „... ans Tor auf dunklen Pfaden”, marcînd intrarea Norei și a lui Paul pe teritoriul misterios, interzis, al lumii de sus, nelipsit nici de vagi reminiscențe gotice. Căci, atunci cînd Nora încearcă să descîlcească cîteva fire din istoria opacă a tribului Grodeck, se izbește de refuzul violent al adolescentului: „Nora lovise încă o dată coarde oprite, porți închise”. De-aici încolo, într-un crescendo bine calculat și tot
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
anilor ’60 nu poate fi înțeles fără spiritul carnavalesc, guignolesc care vascularizează cinematografia sa. Sweeny Todd, bărbierul diabolic de pe Fleet Street, este rudă de sânge și aș zice de profesie cu Edward Mâini-de-foarfece. Cei doi reprezintă emblematic fațetele aceluiași imaginar gotic trecut însă prin filtrul decantărilor estetice ale unei pop culture în miezul căreia s-a format tânărul desenator Tim Burton. Ultimul film cu un titlu înșelător are ceva dintr-un orgiastic ghiveci al filmelor de gen, totul citațional, mestecat în
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
mână, totul tăiat cu foarfecele sau cu briciul și relipit într-un colaj fastuos în care umbra lui Michael Jackson se întâlnește în spiritul suprarealist de care pomeneam cu o morgă shakespeariană și cu umbre expresioniste invocate ironic, în care goticul cu mucegai victorian se ciocnește de consumerismul McDo și de siropurile sentimentale ale love story-ului lui Erich Segal etc. Mai mult decât atât, regizorul reînvie nu numai un vampir din secolul XVIII, Barnabas Collins (Johnny Depp), dar și o serie
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
anii ’70 ai secolului XX. Confuziile sunt și ele pline de miez, M-ul unduios al siglei Mc Donalds este luat drept semn al lui Mefistofel, imprecațiile lui Barnabas sunt demult ieșite din uz, nu și pentru cititorii de romane gotice, vampirul se răstește la o cântăreață să iasă din televizor etc. Diavolul consumerist ascuns un cutia catodică este mult mai versatil decât cel al bestiarului gotic. Într-un fel, există o similitudine cu personajul pereche, guvernanta Victoria Winters (Bella Heathcote
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
imprecațiile lui Barnabas sunt demult ieșite din uz, nu și pentru cititorii de romane gotice, vampirul se răstește la o cântăreață să iasă din televizor etc. Diavolul consumerist ascuns un cutia catodică este mult mai versatil decât cel al bestiarului gotic. Într-un fel, există o similitudine cu personajul pereche, guvernanta Victoria Winters (Bella Heathcote), care i-o reamintește vampiriului pe iubita defunctă, Josette du Pres. Intrată în aceasta familie Adams, fiecare cu egocentrismul său secret, Victoria se simte ca la
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
de o dezarmantă „simplitate”, ce se dispensează de orice truc formal, înfățișîndu- se într-un continuum foarte greu de spart. Această dificultate e mai ușor de acceptat în cazul poemelor (volumelor întregi) respirînd un aer postromantic și întreținînd o atmosferă gotică (de la Către Ieronim la Crini pentru domnișoara mireasă). Ea e însă „inacceptabilă” atunci cînd o constatăm la texte tranzitive, la poezii scrise, aparent, în formele discursive ale comunicării obișnuite. Cotidianul, prozaicul, uzualul, socialul (ca includere a celorlalți în propria configurație
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
Engleby (2007; Univers, 2009) și Jocul cu diavolul (2008; Rao, 2010, în seria nouă James Bond). Editura Litera a publicat anul trecut Amprenta omului și O săptămână în decembrie, efort admirabil de a-i pune în valoare cărțile semnificative. Romanul gotic ca răsfăț postmodern Romanul Sărmane creaturi cuprinde trei părți: o „Introducere” ce reinventează convenția manuscrisului găsit, narațiunea amplă intitulată „Episoade din tinerețea unui funcționar scoțian în domeniul sănătății” și „O scrisoare adresată de soția acestuia celui mai vârstnic urmaș supraviețuitor
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
iluministe și aventura lui Frankenstein, savantul nebun și jocul de-a creația, consacrat de romantism, delirul și introspecția prozei psihologice vehiculate de James Joyce. Toate ambalate în manuscrisul găsit și etalat spectaculos în ilustrații și chenare ce reflectă codul romanului gotic și inventivitatea autorului, ieșită din comun. Cu alte cuvinte, răsfăț postmodern ce traversează vârstele ficțiunii, într- un zigzag amețitor. Nașterea psihanalizei în cheie realistă Acțiunea din Amprenta omului de Sebastian Faulks se petrece tot în perioadă victoriană, dar cu extinderea
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
Întâlnirea celei care avea să-i devină tovarășă de viață, și care a pecetluit evadarea din lumea sordidă a mahalalei bucureștene, e celebrată ca un punct de cotitură întro existență parcă desprinsă din cărțile lui Maxim Gorki sau din fragmentele gotice ale lui Dickens. Ca unul care, timp de aproape opt ani, am stat umăr la umăr cu Tania Radu (obiectul venerației lui Dan C.), colegi fiind la ICR, confirm pe de-a-ntregul - din cu totul alt unghi, firește - calitățile umane
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
în limba germană? Fără îndoială că este o specie rară, un fel de Archeopterix care a supraviețuit epocii glaciare. S-a refugiat prin depozitele bibliotecilor ca un arhivar, a cercetat manuscrise, incunabule, cărți roase de vreme cu facsimile în alfabet gotic,acte de vînzare-cumpărare, numiri în înalte demnități, a pătruns „travestit” prin loji masonice, a privit pînă la identificare portretele reprezentanților marii burghezii din acel Hermannstadt, durat de breslele înaintașilor,încă de la sfîrșitul sec. 12, a răsfoit păduri de arbori genealogici
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
O stranie expoziție găzduiește între 5 martie și 9 iunie Musée d´Orsay din Paris: „Romantismul negru de la Goya la Max Ernst (1770-1940)”. Sub egida Îngerului bizar al lui Poe, expoziția cuprinde operele cele mai importante ale goticului și romantismului. Mai întâi, o galerie de personaje înspă imântătoare din literatură și din arta plastică, de la Frankenstein al lui Mary Shelley la fantomele lui Walpole din Castelul Otrante, de la satirii marchizului de Sade la Capriciile lui Goya, de la desenele
Vrăjitoare și vampiri () [Corola-journal/Journalistic/3824_a_5149]
-
lui Constantin din anul 313, fugind de persecuții, un mare număr de creștini caută azil la marginile imperiului și ajung să stabilească legături strânse cu goții, chiar și comerciale [2, pp. 12-15]. Mulțimea remarcabilă a acestor creștini stabiliți în Sciția gotică este mult augmentată prin invaziile peste Dunăre ale vizigoților, de după moartea împăratului Filip Arabul, ca și sub domnia anarhică a lui Gallian, când ei (goții) aduc un mare număr de captivi romani din orașele bogate ale Traciei, Frigiei, Galatiei și
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
transmite sămânța „ereziei” și celorlalte popoare germanice (mai puțin francii), dar creștinismul lor va dăinui aici chiar și după ce, înfrânți de huni, vor fi obligați cei mai mulți, să se îndrepte spre vest. Cei mai mulți, dar nu!, nu toți, căci există o continuitate gotică sub huni [3, pp.100, 115] la fel cum a existat o continuitate romanică sub goți și gepizi. De exemplu, „Sirmium a redevenit centrul unui regat gepid și al unei episcopii de rit arian” la anul 527 [3, p. 170
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
orășeni aduși de goți printre ei și care prin prestigiul lor civilizațional le-au impus, generațiile următoare păstrându-le, eventual dându-le și alte sensuri. Astfel, noile așezări, modeste nu aveau „rostra”, „basilica” - biserici, s-a păstrat în contrast cu cortul umblător gotic kyriko - casa Domnului, pavimentum-ul a devenit o fudulie mai întâi ironică, silva-ele devin în mlaștinile Dunării „păduri”, „âmbletul” din orașe devine mergere etc. Goții, când vin, îi denumesc pe romanici walchi (străini - altceva decât ei) și s-ar putea ca
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
fel de anticariat, un bricà- brac senzual, ridicând, în același timp, kitschul la rang de artă, așa cum o face rococo-ul. Filmul lui Alexandru Maftei încearcă această simbioză dintre melodrama turnată în sirop gros de zahăr ars și horror-ul gotic menit să smulgă unui public terifiat un țipăt onest de precupeață pișcată de fund. Cum și titlul o invocă, Domnișoara Christina (1936) este o ecranizare după romanul omonim (după alții nuvela) al lui Mircea Eliade. Romanul a mai fost ecranizat
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
să înțeleagă în profunzime textul și mai ales resorturile psihologice ale personajelor în raport cu stilistica gesticulației și reflexele mentalitare ale unei epoci. Ceea ce este înșelător în acest roman ține tocmai de facilul aparent care-l alocă unei specii în cadrul romanului, romanul gotic. Nu e de mirare că Alexandru Maftei a prins această pojghiță melo aliaj pentru un excelent subiect de horror romantic cu toată recuzita înscrisă în tradiția romanului gotic englezesc: un strigoi neliniștit și patetic-îndrăgostit, o clorotică fecioară amenințată, maladivă și
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
tocmai de facilul aparent care-l alocă unei specii în cadrul romanului, romanul gotic. Nu e de mirare că Alexandru Maftei a prins această pojghiță melo aliaj pentru un excelent subiect de horror romantic cu toată recuzita înscrisă în tradiția romanului gotic englezesc: un strigoi neliniștit și patetic-îndrăgostit, o clorotică fecioară amenințată, maladivă și muribundă, un artist posedat de demoni feminini, o doamnă macabră, o fetiță ușor lascivă, un savant informat în rituri sângeroase, un conac izolat și țărani burzuluiți ieșiți parcă
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
conștientă (așa cum ne-a impus-o întâmplarea) de la nobilele perspective și palatele italienizate din München, prin Augsburg, orașul patricienilor negustori ai Renașterii și Nürenberg, medievalul cuib al lui Dürer și al Maeștrilor cântăreți, prin Erfurt în spirit, adunat în jurul Catedralei gotice și al Universității vechi, ca să ajungi la Weimar, unde suflă încă spiritul lui Goethe. Impresia nu poate fi deci nici unitară, nici armonioasă: covârșitoare însă prin bogăție și diversitate. Un fir călăuzitor, un fir al Ariadnei prin haosul aparent al
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
sau clădiri neisprăvite de o parte: sunt viitoare clădiri monumentale ale partidului care așteaptă spiritul războiului. Primul sentiment: dezamăgirea. Dar ne scoborâm într-o stradă, numită bineînțeles Schillerstrasse. Câțiva pași și iată o delicioasă piață mică, dominată de o primărie gotică, câteva palate, resturi ale Renașterii și o casă cu două etaje, galbenă, în stilul calm al secolului XVIII: casa lui Goethe. Intrăm: interior simplu, mobilă Empire, tablouri mediocre (epoca n-are pictori) câteva schițe de maeștri italieni și un bust
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
Pavel, comportamentul naratorului, nu mai puțin „deviat” decât cel al protagoniștilor. Dacă prozatoarea s-ar fi mulțumit să inventeze, în ficțiunile sale, simple fișe clinice, s-ar fi putut spune că romanele ei nu depășesc moftul rescrierii în dulce-acrișorul stil gotic. Din fericire, însă, „perversiunile” narative, manifeste în nevoia permanentă de a răsturna orizontul de așteptare - fie că e vorba de lovituri de teatru propriu-zise sau de declicuri psihologice spectaculoase - ridică permanent miza romanelor. Pudră, cartea anterioară a autoarei, a reprezentat
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
inepuizabilă de piste false și de misreadinguri. Do Not Cross nu face nici ea excepție de la o formulă ce riscă să devină marcă înregistrată prin amestectul de formule și de registre stilistice aparent incompatibile: romanparabolă, thriller senzaționalist, pastișă freudiană, psy gotic ș.a.m.d. Un singur lucru rămâne totuși cert: avem nevoie de mai mulți scriitori îndeajuns de cruzi (și, de ce nu, puțin sadici...) încât să însceneze cititorului astfel de perversiuni narative.
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]