2,083 matches
-
ridicat, și-a făldurit poalele fusteicii, ca să nu-i rămână printre uși, și a pus mâna pe clanță, dar n a deschis-o... S-a Întors cu fața spre profesor și, cu o privire miloagă, a redeschis vorba: ― Amu’ di grăit am grăit noi, da’ am șî eu o Întreabari: ― Te ascult: ― Cum rămâni cu obrazu’ nostru fațî di matali, domnu’ profisoru’ șî di domnu’ doctoru’... pi cari Îl știm de-o viațî. El m-o lecuit șî pi mini... Profesorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a făldurit poalele fusteicii, ca să nu-i rămână printre uși, și a pus mâna pe clanță, dar n a deschis-o... S-a Întors cu fața spre profesor și, cu o privire miloagă, a redeschis vorba: ― Amu’ di grăit am grăit noi, da’ am șî eu o Întreabari: ― Te ascult: ― Cum rămâni cu obrazu’ nostru fațî di matali, domnu’ profisoru’ șî di domnu’ doctoru’... pi cari Îl știm de-o viațî. El m-o lecuit șî pi mini... Profesorul și-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sănătoș’! ȘÎ sî vă bucuraț’ di viitoru’ băietului. Iar matali Îț’ doresc din tătî inima răușâtî la Încearcarea cari ti așteaptî! Bulibașa s-a dus În fața țăranului vârstnic: ― SÎ mă iartaț’, da’ eu nu vorbesc pre mult. La mini faptili grăiesc. SÎ vă dei Dumnezău sănătati șî zâli multi, așă cum daț’ dumneavoastră atâtor oamini, năcăjâț’... Îndata mari tragi șarabana În dosu’ casî’ și Îț’ mergi ca gându’. Noi vă dorim drum bun șî sî nu ni uitaț!... Vă vom ține
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Bucureștiul la doi pași de noi? Părând că-și isprăvise pledoaria, Grigore Gospodin se săltă de pe laviță și dădu să o ia din loc, dar se răzgândi și se așeză înapoi. Eu mă gândeam, cuscre, la o treabă mai bună, grăi el cu o voce mieroasă. Uite, dacă vrei, eu pot să vorbesc cu Măndica mea și cu Marinică, să vină ei să stea cu matale aici, că loc ar fi!... Ce zici, n-ar fi bine?... Ar avea cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu Mituș ăsta al Stancăi la Sabar și nu mai știm nimic de ei... Ei, cum așa?! se miră Stelian. Eu nu știam nimic. Uite-așa, domn Stelică..., de ieri dimineață sunt duși și nu știm ce să ne facem!... grăi țăranul, ștergându-și lacrimile răzlețe de pe obraji. Mitra reapăru cu căldările pline și Leana dădu fuga să o ajute. Hm, foarte curios, comentă Stelian. Cum se poate să fi plecat copiii așa, fără să spună nimic la nimeni?!... Leana așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la Argeș, unchiule?... vru să știe Culae, nerăbdător să se vadă ajuns. Drept răspuns, căruțașul mormăi nu se știe ce și dădu bice cailor. Culae se ținu bine, ca să nu se răstoarne sau să nu cadă. Și așa, mă flăcăule, grăi căruțașul, greu la deal cu boii mici!... Al cui ești tu de pe-aicea, că nu te știu?!... Culae îi spuse al cui era, că venea hăt de departe și că îl prinsese noaptea pe drum, rătăcindu-se. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ia spune!... Culae nu spuse însă nimic, părându-i-se că vorbele căruțașului aveau un tâlc pe care el nu-l putea pricepe cu mintea-i de copil. Ei, hai să trăiești, bade Vasile, că eu m-am dus!... mai grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță în sus. Curând, căruță și căruțaș fură înghițiți de întunericul nopții și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ăi dinaintea mea... E-hei, săracele, câte cântece n-am mai zis și eu cu ele!... E frumos în casa matale, deadule... observă Culae. Parc-ar fi în rai... Ochii bătrânului se îngustară cu un fel de duioșie. E-hei, grăi el, e-heiii!... Întortocheată și plină de încercări e viața omului... De unele omul se poate lipsi... Da' cântecul..., cântecul, nepoate, cântecu-i nelipsit de la viața omului!... Da, nepoate, cântecul, e-hei!... oftă deadul Vasile și, luând de pe un perete o găidulcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dinainte. Drumul era presărat cu bolovani și plin de gropi și o ținea pe lângă malul apei, tot înainte. O vreme merseră prin locuri deschise, apoi intrară într-un desiș de răchite și de salcâmi. Am ajuns pe tărâmul lui Cremene, grăi căruțașul, făcându-și cruce. Dacă o să vezi dănțuind niște arătări în chip de fete frumoase să te faci că nu le vezi... Ai priceput, nepoate?... Am priceput, dar nu mi-e frică mie de ele, bade Petre! se făli Culae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în mijlocul drumului, cu vorbe aspre. Apoi, când se mai liniști, îi porunci să urce, întoarse căruța grăbit cu plesnituri de bici și cu smucituri de hățuri și-o porniră cu toții în goana mare înapoi, spre casă. Și așa, mă, Culae..., grăi hâtru badea Ivan. Ți se urâse cu binele!... Ai fost și tu pe-acolo pe unde-a dus mutul iapa, ca să vezi cum e?... Ba la deadul Vasile de la Gostinari am fost!...răspunse Culae, zâmbind cu mândrie. Că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trebuia să mă duc... Și la deadul Vasile am învățat toate cântecele... De uimire, auzindu-l ce spune, tatăl său făcu ochii mari și fu cât pe ce să-și scape biciul din mână. Ce tot bălmăjești tu acolo, mă?!... grăi omul cu glas răgușit, îngălbenindu-se la față. Cum era să te duci tu la deadul Vasile?!... Că doar nu ți-a luat Dumnezeu mințile!!... Și plesni cu sete caii cu biciul pe spinare, iar căruța începu să salte hodorogind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spânzura în mijlocul tavanului, lentilele ochelarilor săi păreau să azvârle mici fulgere de mânie. Valentin își strivi încet restul de țigară în scrumieră și se uită la cei adunați în jurul său cu un zâmbet amar. Domnii mei și dragii mei, prieteni..., grăi el prevenitor, am să vă rog să mă ascultați cu atenție și apoi să chibzuim ce e mai bine de făcut... Și începu să istorisească cum se petrecuseră lucrurile, de când fusese ridicat de acasă, în zorii acelei zile, de către Securitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
neprotocolar drept funcționari de la spațiul locativ, însărcinați cu luarea în primire a imobilului și a tot ce se mai găsea în el. Ababei..., mormăi primul funcționar, chel și gras, scoțând din buzunar o ștampilă și niște plastilină pentru sigilii. Ionescu..., grăi răgușit celălalt, slab și negricios, fără să se ostenească să-și scoată din gură țigara din care pufăia. La subțioară ținea un registru cu coperte dungate, pe care îl deschise o clipă, ca să bifeze în el ceva. Te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
L-am lăsat pe Mieluș la cazan și-a ieșit puțin cam moale, găsi de cuviință să se scuze Grigore. Da e bun!... adăugă el vesel, suflând pe nări și pe gură, ca și cum mai avea puțin și lua foc. Bineînțeles, grăi mai departe țăranul, cu mare chef de stat la taifas, că se gândise sa le aducă și lor niște varză și niște gogonele, pe care nu mai dovedise să le vândă pe piață, și nu-l uitase nici pe nepot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
până la capăt oful și pătimirile, patriarhul îl chemase pe unul din sfătuitorii săi, înaltă față bisericească și-acela, cu care stătuse îndelung de vorbă, cumpănind împreună lucrurile, după cuviință și rânduială. Apoi, într-un sfârșit, lămurindu-se ei bine, îi grăiseră astfel: Nu, maică, noi nu-ți îngăduim să lași haina călugăriei, că o porți de când erai copil și asta îți e chemarea pe lume. Și pentru că, mai presus de toate, ne ești de trebuință la cele duhovnicești, iar să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sfinției tale de la mănăstire..." Ajunsă aici cu istorisirea ei, maica Agripina scoase dintr-un buzunar o hârtie împăturită cu multă grijă, pe care i-o întinse lui Virgil, ca unui mai bun știutor de carte, ca să se convingă că nu grăise-n deșert. Impresionat de cele aflate, Virgil despături hârtia și văzu pe ea sigiliul patriarhal și iscălitura olografă a înalt prea fericitului, însoțită de o cruce prelungă și apăsată. Apoi, după o pauză, dădu citire cu glas tare documentului, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apăru și Mariana, cu Severel-Angheluș în brațe. Nou-născutul era gras ca un pepene, agitat și vioi, și se uita în jur, dintre scutecele lui, cu niște ochi mari și bulbucați, ca de broscoi. Ai văzut că moș Panciu avea dreptate?... grăi femeia cu glas mustrător. Numai de nu ne-am pomeni acum cu un viscol mare, să rămânem cu ăsta micul nebotezat! Virgil fu de părere că prea făcea din țânțar armăsar, că doar primăvara bătea la ușă, așa că ninsoarea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oprindu-se câteva clipe din scris și măsurându-l pe gestionar cu privirea. Dar cu gestiunea ce-i facem?... Vezi? Asta-i chestiunea!... Domnu șef... Domnu Stelică... Lăsați-o dracului de chestiune..., că nu s-o face gaură-n cer, grăi cu o mutră spășită gestionarul. Domn șef... Domnu Stelică..., repetă lucrătorul din comerțul socialist, apăsând pe cuvinte, hai mai da-ți-o dracului..., că oameni suntem cu toții!... N-are partidu și guvernu grijă de noi, ăștia amărâții?... Nu suntem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oprească din drum, apoi deschise o ușă care da într-o încăpere. E un matematician care se dă în vânt după studentele de la filologie! glumi Felicia. Numai de una, o corectă Victor, râzând și el. Ei, tinerețea, bat-o vina! grăi bonom bătrânul și îi introduse într-o cameră de zi, unde se afla o masă ovală cu niște scaune tapițate în jurul ei. Se ivi îndată și doamna Măgureanu, mică, vioaie și guralivă, despre care Felicia îi spusese lui Victor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
psalmul 49 al oamenilor care sunt departe de Dumnezeu și vor să se pocăiască, să se întoarcă la El. Citește fără să te grăbești încercând să pătrunzi înțelesul adânc al cuvintelor. Dora citește cu glas tare : Dumnezeul Dumnezeilor, Domnul au grăit și au chemat pământul, De la răsăritul soarelui și până la apusuri. Din Sion este bună-cuviința frumuseții lui, Dumnezeul arătat va veni, Dumnezeul nostru, și nu va tăcea. Foc înaintea lui va arde, și împrejurul lui vifor foarte. Chema-va cerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la nas. Toate fotoliile și canapelele, care se găseau acolo și care umpleau sala, dădeau numaidecât impresia că reprezentau doar o umbră palid conturată a ceea ce fuseseră ele cândva, căci erau roase pe la colțuri și uzate întratât, încât parcă îți grăiau singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul vremii, confortul și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din care creșteau ici și colo pâlcuri de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
au murit...” aprilie, 2013 96 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 97 Activitate mistuitoare a să se știe încă de la început, Osvald era sărac, mult prea sărac. Iar asupra acestui trist lucru nu planează niciun fel de îndoială, căci foamea ce grăia prin el și cu el dovedea cel mai bine asta. De curând, pentru tânăr se împlinise un an întreg de când terminase facultatea. O absolvise cu nota maximă. Astfel, din acest moment, el începuse, în chip firesc, a se preocupa de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu poate egala pe aceea de afară, care este frumoasă dar uneori este dezastruoasă. Într-un târziu s-a trezit din visare, și o prepeliță care s-a adăpostit la umbra unui brusture crescut în iarbă deasupra șipotului i-a grăit fetei: -Știu că zânele se ocupă de ceva, nu trândăvesc ziua în amiaza mare. -Dar eu nu sunt zână, răspunse Magnolia prietenoasă. -Ascultă, pe mine nu mă duci cu una cu două, nu știu ce cauți prin partea locului, dar cu lucruri
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înspre el poarta. Dar... ce dor te-a trimis aici? Aracan-di-mini șî di sărăcia me!, văicărindu-se întruna întrebă bătrânul, în timp ce își netezea câteva fire de păr alb, sub nas, în chip de mustață. -Până te-i gândi și-i grăi, poftim intră, își îndemna de zor bătrânul, musafira. Crăiasa cu chip de bătrână a intrat cu pași rari și se uita în toate părțile, deși nu prea avea ce să vadă. Bătrânul o invită să-i treacă pragul. -Hai, mambătrână
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trebuia să te lupți cu un balaur cu mai multe capete în spatele căruia se găsește sechestrată domnița ta? Ce te făceai? Cum crezi că sunt judecați de către fete băieții fricoși? -Stai puțin. Nu mi-ai spus cum te cheamă. A grăit Căiță către gâză, care între timp se mutase de pe umăr pe mâna lui. -Gărgărița, cum să mă cheme altfel. Atâta lucru cred că știai. Niciodată nu te-ai jucat cu o gărgăriță? Nu ai pus niciuna pe palma ta ca
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]