387 matches
-
Și aici emiteam onomatopee: nu vedeam decît blocuri. Erau frumoase și luminoase.) Sau ar putea fi ziua cînd am băgat canarul În sobă. L-am scos mult mai tîrziu, printr-un efort mental retroactiv. Era mai viu decît Înainte, mai grăsuț, și de altă culoare. Probabil din pricina carbonizării. Ori ziua cînd, după ce-am picat primul examen la facultate, am venit acasă și mi-am stins țigara pe dosul mîinii stîngi, semnul Îl mai am și-acum, am urlat pe covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu sentimentul că-i mediocră. Aproape enervantă, dacă te gîndești că s-a făcut atîta caz de frumusețea ei de parcă filmele-s concursuri de Miss, frumusețe care pe lîngă faptul că n-avea nici o importanță nici nu era cine știe ce. Era grăsuță. Ca să nu mai amintesc de alunița aia de pe obraz, pe care orice femeie normală o poartă pe spinare. Și, surpriză! Am descoperit că Taylor are cea mai Înaltă clasă. George Segal tînăr și Sandy Denis, precisă ca Întotdeauna, ce păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
reușit totuși să spună că evreii au adus și au menținut comunismul În România (Dej și Ceaușescu și Apostol și ceilalți au fost, așadar, evrei), apoi i-a zburat fraza cu „securitatea română era numai din români”. Altminteri pare pașnic, grăsuț, dar prea dezvoltat pentru vîrsta lui. Celălalt invitat, oșteanulscriitorulpoliticianul Theodoru, s-a menținut coerent pînă aproape de sfîrșit cînd, deodată, a lansat o grenadă lingvistică: „Cuvîntul jidan Înseamnă În Oltenia uriaș”. Așa-i la bătrînețe, Îți cade dragă etimologia. Pantalonu’. Ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
voluptate felul În care cade o rochie de seară pe umerii goi - zveltețea - felul În care apărea golul acela cînd omoplații se strîngeau, lăsîndu-te să Întrezărești desuurile sau carnea roz și strînsă... Spatele lui Helen era tare - nu musculos ci grăsuț, elastic. Avea un gît frumos, cu o umbră de păr blond. După ce Kay Închise ultima copcă, se aplecă și o sărută. Apoi o luă pe Helen de talie, Își așeză mîinile pe stomacul ei și o trase mai aproape. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
continuă spre bărbie. Închide ochii, murmură ea. Scutură genele lui Helen și apoi micile cute de lîngă nas, șanțul de deasupra buzei, colțurile gurii, obrajii și bărbia. — Kay! strigă Mickey. — Bine! Vin! Praful se risipi. Pielea de desubt era rozalie, grăsuță și uluitor de netedă. Kay șterse mai mult, apoi duse mîna la maxilarul lui Helen și-l luă În palmă... nedorind să-i dea drumul, de fapt; o privea cu o anumită stupoare, nevenindu-i să creadă cum ceva atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din această lume sunt frații tăi, numai eu nu-ți sunt. Sunt sigur, că după ce te-ai fi dezmeticit și te-ai fi gândit un secol, în secolele următoare m-ai fi lăsat, Luminiță dragă, mică, drăguță, veselă și acum.. grăsuță! Iar eu aș fi fost mai fericit și Ani ar fi fost mai fericită iar tu Luminiță... ai fi fost fericită! Așa cred eu dar nu înseamnă că e adevărat sunt om și greșesc întotdeauna! Când eram mic dar mare
G?nduri difuze by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83903_a_85228]
-
mine. Peste ceața pastel a ceștilor care se Învârtesc, Întâlnesc privirea bărbatului, Îmi zâmbește. Nu e Martin. 20.58: Luăm trenul Eurostar să ne Întoarcem la Londra. Ben stă Întins pe mine, pe spate. Are genele lungi și mâinile Încă grăsuțe ca de bebeluș, cu gropițe de-a lungul articulațiilor degetelor precum bulele de aer din ouăle bătute. Când o să fie mare, n-o să-i pot spune cât de mult i-am iubit mâinile. Poate am să uit. Mă Întind după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în călduri, Mirrranda, Mirrron! așa cum îl evoca, în geroase dimineți de ianuarie, copilăria cea neștiutoare în ale amorului, când băieței cu vagi și neînmugurite dorințe năvăleau să tragă spre ei și să le pupe pe acele fetițe roz, pufoase și grăsuțe, cum erau fetele vecinului Adler, care rămăsese, încă rămăsese multă vreme, să țină băcănie la Dornești, unde continua să vândă biscuiți, bomboane, orez, stămburi, chibrituri, tutun și gaz de lampă. Asta până la plecarea lui (și a fetițelor sale albe, grăsulii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sergentului. Aude cum ritmul bătăilor inimii lui încetinește și simte o calotă de gheață cum începe să se zidească în vene. Într-un scurt flash vede curtea scăldată în soare a casei sale, acolo unde copilul lui alerga cu piciorușele grăsuțe și goale, scoțând chiote de încântare. Încearcă să-l strige, dar chemarea rămâne undeva în subconștient. Intră într-un tunel lung și pentru el viața se stinge atunci când întunericul se adună în fața ochilor lui. A tras din dreapta bisericii dom'sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gustul tuturor: Germanic, Italicorum, Turcicorum, Hungarorum. Nu trebuia să fii expert în desen și caligrafie, ca să pricepi că autorul săruta mâinile mai multor stăpâni. Pe mijloc, tot jos, o lămurire și-un an: Totius DANUBII, A. 1766. A-ul zâmbea grăsuț și cârlionțat, încrețit de brațe și căciulițe; parcă ieșise de la coafor. Cuiva îi plăcuse așa, suflase din narghilea sau mișcase degetul cu inele prin aer, indicând curbele și rotocoalele dorite; sau poate autorul făcuse singur un mic exces de zel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu-l lichidase nimeni și nici nu picase cu „Transilvania“ la Balotești, dar procesul rămânea neschimbat. Am scanat polaroidul și-am introdus datele-n calculator. Mă pricepeam și eu puțin la chestii de-astea. Nu eram Bill Gates, dar nici grăsuțul ochelarist din reclama de pe televizor, care-și deschidea unitatea de CD-ROM și, după ce-o studia mirat, își proptea acolo paharul de plastic plin cu cafea. Bineînțeles că unitatea se închidea brusc, storcindu-i păhărelul și împroșcând cafeaua jur-împrejur. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fug spre biroul Mariei, l-am cedat pe Brutus portăresei. Părea o femeie de treabă, genul textilistă APACA, dată afară la cincizeci de ani. Mă știa, mi-a zâmbit frumos, numai bujori și mustăți. Am străbătut liniștit galeria, ocolind fotolii grăsuțe și mese de epocă, pictate în zece culori, cum se lucra pe vremuri. Sus, pe pereți, prinse cu sfori groase și holtșuruburi, atârnau câteva sute de tablouri, pentru cunoscători. Nu mă număram printre ei, degeaba încercase Maria să-mi explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
voce scăzută. „Priviți...“ Tânărul Lupu a împins cutiuța metalică spre noi, printre perne. Pe mijlocul ecranului, cu litere verzi-gălbui, lichide, apăruseră două cuvinte. Străluceau ușor, dar se puteau citi clar, fără nici o problemă. Literele alunecau sub pelicula de sticlă, mici, grăsuțe și înfoiate, cum era obiceiul pe vremea aia; majusculele lipseau. „alexandru dimitriu...“, am citit. „Ăsta cine mai e?“ Tânărul Lupu a ridicat din umeri. Își făcuse treaba, rolul lui se încheiase. A apăsat iarăși pe nu știu câte clapete și ecranul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Maria de sărbători pe-acolo, ne așteptau cu mucenici, cozonac și băscuțe cu brânză caldă. La subsol, dormeau câinii. Scara de bloc se trezise populată cu patrupede sănătoase, hrănite în farfurii adânci de tablă. În general, fuseseră castrate și evoluaseră grăsuț, bonom și nevinovat, ca niște ursuleți; pe spatele unora puteai să așezi tava sau să joci șeptică. Când nu dormeau, ursuleții se trezeau din moleșeală și lătrau de sărea tot cartierul la geam; când se-opreau din lătrat, mușcau. Hortensia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în devenire și-a le separa de „rebuturi“; strict estetic, desigur. Cu puțină răbdare și-un dram de imaginație, puteai întrezări trecerile brutale de la o vârstă la alta, accelerațiile biologice, deformările fizice și de comportament, îmbogățirile și alterările întregului. Exemplarele grăsuțe, bombardate cu glucoză de părinți, se refugiau în prima bancă a facultății, pe care o ocolesc toți băieții, uneori și profesorii. Cele fragile, scheletice, cu urmele nevrozei întipărite-n pielea roz a gambelor, puteau fi zărite într-o bucătărie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vulgaritatea, cumințenia și-obrăznicia, liniștea și pasiunea murdară se-amestecă în proporția perfectă. Abia în prima iarnă, când ne-am dezbrăcat în salonul de expoziție al „Hanului cu Tei“ și-am pătruns-o sub tablourile cu mere, fazani și îngeri grăsuți, mi-am dat seama că am în mâini și mintea, și carnea la care râvneam și căreia îi căutasem de-atâția ani împlinirea. Rămăsesem singuri, încuiați într-o operă de artă ferită de vânt și zăpadă. Pândeam excitați viscolul dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de la privire, așa că primul element pe care ni-l oferă un decupaj folcloric este cel al idealului fizic al feminității. Într-o piesă culeasă și publicată la 1768, iubita e „frumoasă și lată-n șele” sau „În trup mândră și grăsuță ș...ț și cu șele rotunduță”. La prima vedere, această imagine plină de concretețe ar sugera preferința pentru un tip de frumusețe rubensian, În acord cu clișeul idealului feminin țărănesc transmis până astăzi la nivelul expresiei comune: „albă, grasă și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de muncă ușurele, cu ciubuc și învârteli : tot atâtea prilejuri pentru regizor de a ne înfățișa o lume pestriță, colcăitoare, de tovarăși „afaceriști”, dudui vesele, șmecheri, trepăduși. Chiar posibilul cumnat al lui Filip, concubinul surorii sale, Lucian, este un „descurcăreț” grăsuț și anost. Doar mama lui Filip are o viziune justă asupra lumii și a vieții. Ea îi spune soțului ei : „De ce-l trimiți în locuri din astea ? Ți-e rușine să-l trimiți în fabrică ? Tu n-ai fost muncitor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
e foarte simplu, și-mi arăta rândurile subliniate de ea cu un creion gros, roșu, uite... dar eu nu pricepeam nimic... mă gândeam la sânii ei orbitor de albi... la cât de timid și stângaci sărută... la ceafa dulce și grăsuță sub cârlionții formând un coif năucitor... (Volumul, cartonat, îl am și acum, uneori îl răsfoiesc cu aceeași înfiorare, și-mi trec mâna, ca un orb, pipăindu-le, peste pasajele indicate...) Mă complexa voioșia ei. Ne întâlneam o dată pe săptămână, sâmbăta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
ar fi El vine cu noi!), nici ocurența unui pronume care are ca antecedent un alt pronume (Dacă cineva 1 știe adevărul e bine ca el1 să-l spună!) și nici evoluția referentului la care trimite pronumele (Luați un pui grăsuț și proaspăt 1, curățați-l1 bine, tăiați-l1' în patru, condimentați-l1'', rumeniți-l1''' bine, serviți-l1'''' cu o salată.; ultima ocurență a pronumelui personal nu trimite la un referent identic cu cel la care trimite antecedentul un pui grăsuț și proaspăt.). C) Abordarea generativă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trimite pronumele (Luați un pui grăsuț și proaspăt 1, curățați-l1 bine, tăiați-l1' în patru, condimentați-l1'', rumeniți-l1''' bine, serviți-l1'''' cu o salată.; ultima ocurență a pronumelui personal nu trimite la un referent identic cu cel la care trimite antecedentul un pui grăsuț și proaspăt.). C) Abordarea generativă propune de asemenea o analiză a relației între pronume și antecedent realizată la nivel strict lingvistic. Definirea conceptului de "anaforă" se bazează pe definirea conceptelor de "legare" și de "c-comandă" [în structura arborescentă a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sunt, în această colaborare de excepție, nu doar literatură pentru copii, ci artă adevărată. Prima Carte cu Apolodor, cea mai reușită literar, este poemul epic al aventurilor unui pinguin de la Circul din Târgul Moșilor, din București. Tenor admirabil la cor, "grăsuț, curat, atrăgător,/ în fracul lui strălucitor", bun prieten cu animalele antropomorfizate ale menajeriei circului, Apolodor nu are în comun cu suprarealismul decât orientarea artistică fermă a creatorului său. Naum a scris o poveste construită pe o matrice asemănătoare celor prezente
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lumea. Bineînțeles că noi doi sîntem altfel. Poate singurii oameni normali din atîtea miliarde. Sînt de acord întru totul și devenim prieteni la cataramă. Îi păzesc geanta cînd e nevoie și ea mi-o păzește pe a mea. Un om grăsuț strănută în palme. Mă îngrozesc cînd îl văd cum își freacă apoi palmele ca să dispară umiditatea. Îmi imaginez că apoi va deschide o ușă și după aceea o voi deschide și eu. Brr! Deodată, de pe panou dispare scrisul. Ne uităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
respect. Nu știa popa ce zic Și mă pregătesc așa: - Dragii mei concetățeni, Să știți, ce vă spun e drept. Când sunteți plecați de-acasă Popa-i invitat la masă. De-aveți copii cu părul creț Sau bruneți sau mai grăsuți De pop-al-nostru - sunt făcuți. Popa a fost apostrofat Iar eu de păcat iertat. Stimată doamnă Dumitrescu, încheia corespondenta noastră scrisoarea, cu tot răul anilor ce mă apasă, și-mi este destul de greu mai ales dimineața când văd că nu mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fac "zilnic oleacă de gimnastică folositoare și ție și casei", zicea dânsul. Într-o zi după ce câinele cel bătrân, Ursu, dăduse ortul popii tata a adus de la un prieten un cățeluș negru cu două ținte albe în frunte, un cățeluș grăsuț ca un pepene, lung și frumos pe care mi 1-a dat în grijă, să-i dau lapte cu mămăligă și apă rece într-o trocuță și zice tata: Ia seama să nu iasă în drum, să-l calce vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]