2,243 matches
-
nimic, nu intenționează să spună un cuvînt în plus în locul personajelor sale, iar o privire cîntărește cît o mie de cuvinte. În peretele care desparte toaleta de un fel de magazie-hambar unde printre saci de făină, îmbrăcată în balerină, dansează grațios micuța Deborah, se află un fel de vizetă, o fantă prin care Noodles, cățărat pe capacul de la toaletă, privește un spectacol oferit numai pentru el . O scenă memorabilă, Deborah și Noodles, ea citindu-i din Cîntarea cîntărilor, alternînd pasajele de
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
intră În culcușul lui. Pe dibuite găsește o lumânare pe care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
simplu „interes” pentru el. Din prima clipă, la Palmer te izbește aerul său american, deși nu este american decât pe jumătate și a copilărit în Europa. Are o înfățișare tipic americană: slab și deșirat, parcă „descleiat” din încheieturi și totuși grațios, tuns scurt și ostentativ de curat. Are un păr cărunt-argintiu, moale ca o blană, tuns la doi centimetri pe toată suprafața capului său, foarte rotund și cam mic, și o față întinsă ce pare inexplicabil mai tânără decât vârsta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fapt, nici n-aș fi atins-o. Începea să mi se facă rău din nou. Mi-am continuat drumul pe sub podul Waterloo și, prin ceața care se mișca oblic și parcă dădea să se ridice, am zărit fațada cu coloane grațioase a Palatului Somerset. În nuanțe de cenușiu și cafeniu, părând că se clatină și că se retrage, arăta mai degrabă a decor de teatru. În dreptul lui, conturate clar și incredibil de simplu, ca într-o stampă chinezească, pluteau pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să te ocupi tu. — Dar... Gândindu-se mai bine, Pieplack dădu din umeri și se Îndreptă spre biblioteca mea. După ce le-a examinat conținutul, selectă la nimereală un volum de pe raftul superior. Era Mâinile sus!, de Leo Heller. Surprinzător de grațios, frunzări cartea, o scutură, apoi o lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spre biblioteca mea. După ce le-a examinat conținutul, selectă la nimereală un volum de pe raftul superior. Era Mâinile sus!, de Leo Heller. Surprinzător de grațios, frunzări cartea, o scutură, apoi o lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aducă meniul din nou, În timp ce, lepădându-și paltonul, Dora se apropie cu mișcări atât de reci, Încât păreau Înghețate când a ajuns la mine. Purta costumul ei de Amayoană - sacoul de lână și fusta asimetrică - ceea ce-i conferea un aspect grațios, aproape aristocratic. Încă nu se tunsese scurt, avea părul strâns Într-o coadă, ceea ce o făcea să pară că s-a retras Într-o stare rigidă. Într-o mână ținea portofelul și portțigaretul, În cealaltă, un ziar Împăturit. O să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
puțin săriți de pe fix? Dar șiksele, ah, șiksele, sunt și ele cu totul altceva. Învăluit de mirosul de rumeguș jilav și lână udă al debarcaderului supraîncălzit, cad în extaz la vederea părului blond ce li se revarsă în bucle curate, grațioase, de sub băsmăluțe sau căciuli. În mijlocul acestor fetișcane îmbujorate, puse pe chicotit, îmi leg patinele cu degete sleite, tremurânde, ies apoi în frigul de-afară și mă țin după după ele, mai întâi în vârful picioarelor, pe pontonul din scânduri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ședeau În jurul mesei, de pe care fuseseră luate paharele. Doi soldați erau postați În fața ușii, cu baionetele la arme. Dr. Czinner Îl urmărea pe colonelul Hartep din priviri, cu curiozitate: ultima oară Îl văzuse la procesul Kamnetz, manevrând martorii mincinoși cu grațios dezinteres pentru dreptate. Aceasta se Întâmpla cu cinci ani În urmă, dar anii nu-l marcaseră prea mult În ceea ce privea Înfățișarea. Părul Îi era de-un argintiu plăcut deasupra urechilor și la colțul ochilor se vedeau câteva riduri blânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nostru, de la uzină. A, și ce partid aveți voi la uzină? Ochii bărbatului se ridică brusc, înfruntînd privirea ironică a femeii, încruntîndu-se. Ia te rog să ieși afară! face femeia un gest autoritar spre ușă, întinzînd mîna albă, împlinită, ieșită grațios din mîneca largă a capotului de interior. Ies, doamnă, a acceptat bărbatul -, dar am să stau la poartă, să-l aștept pe domnul profesor Bujoreanu, el o să mă înțeleagă, așa m-au învățat... Femeia începe să rîdă, apoi, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aiurea. Profesorul continuă să stea în picioare lîngă masă, fascinat de gîndul că regăsește în bătrîna din fața sa multe din trăsăturile doamnei de odinioară, care, trecînd maiestuos pe lîngă țăranul cu capul plecat, l-a întîmpinat cu mîna întinsă, ieșită grațios prin mîneca largă. "Uite așa va fi și fiică-sa peste ani" își amintește că și-a spus. Pot să iau loc? A? Poftim, poftim! Scuză-mă, eram cu gîndul... dezvelește bătrîna un surîs trist pe obrazu-i săpat adînc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un zîmbet diabolic pe față și cu o siguranță de călău în gesturi l-a oprit în mijlocul aceluiași hol al Universității: Bonjur, Vincențiu, bonjur! A rămas perplex. Femeia a ridicat poșeta de lac pînă la nivelul sînilor, iar mîinile ei, grațioase, dar sigure, au deschis-o, trăgînd din interior un act, desfăcîndu-l atît cît ochii lui să-l poată citi. Am vrut doar să vezi, să știi. Numai tu! Departe de mine orice intenție meschină ori mercantilă, îți jur! La "numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu doar revelația unui ținut și al unei țări prezente în memoria afectivă a națiunii române, ci și o frescă cvasi completă a unei lumi pregătite să abordeze viitorul cu încredere și speranță. Radio China Internațional și Editura Junimea merită grațioasa noastră reverență pentru gestul cultural întreprins cu atâta știință și generozitate. Nu pot încheia rândurile mele fără a evoca, fugar, raporturile bilaterale româno-chineze așa cum s-au constituit ele și au trecut proba timpului. România și românii au dezvoltat, în timp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
gen literar o înfățișare cu totul nouă. La capătul eforturilor depuse de ei, tematica poemelor s-a extins de la ceremoniile și distracțiile fastuoase de la curtea imperială la viața socială, a oamenilor de rând. Stilul s-a transformat, de asemenea, de la grațios și mlădios la limpede și proaspăt. Chen Zi'ang, lider al poeților din această etapă, a militat pentru restabilirea tradiției, adică poezia să reflecte viața reală. Creația lui cu un stil viguros și simplu deschide drumul spre dezvoltarea poemelor din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Lushan se află în provincia Jiangxi din sudul Chinei și are peisaje deosebit de frumoase. Din timpuri străvechi circulă multe povești legate de acesta. Situat în partea de nord a provinciei, Muntele Lushan este cunoscut pentru aspectul "magnific, miraculos, inaccesibil și grațios". Mulți literați au venit aici, de-a lungul timpului, pentru a compune creații literare, fapt ce a conferit muntelui reputația locului de obârșie al ideilor și al poeziilor peisagistice, precum și al multor picturi. Vestitul poet din secolul al VIII-lea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Chinei, jocul de umbre este specific regiunilor Pingliang și Qingyang, zonă aflată la vest de provinciile Shaanxi și Ningxia. Teatrul de umbre Longdong a avut mare răspândire începând din perioada dinastiei Qing (sec.XIV-XIX). Figurinele realizate în epocă au forme grațioase, contururi clare și o mare finețe a decupajului. Pentru realizarea acestora se folosește piele de bou tânăr de culoare neagră, care este mai flexibilă, rezistentă și are grosimea potrivită. Ca tehnică utilizată, mai întâi se curăță bine pielea și apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Chinei, păstrează aparența narațiunilor populare, fiind totodată predecesorul mai multor opere locale din epoca modernă a provinciei. Figurinele acestuia sunt simple și naturale, cu caracter mai mult decorativ. Personajele din teatrul de umbre au, în general, contururi clare și linii grațioase și dau senzația de mișcare reală. Atât ele cât și vestimentația, recuzita și decorurile sunt nu doar impecabil realizate, fiecare în parte putând fi considerat un obiect de artă în sine, în fapt formând un ansamblu ce prezintă toate elementele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de literatură pe care nu-l suport este literatura despre șobolani și șoareci. Îl disprețuiesc pe bătrînul Ratty, cel atît de cumsecade, din VÎntul prin sălcii. Fac ceva pe nasul lui Mickey Mouse și al lui Stuart Little. Afabili, strecurîndu-se grațios prin viață, drăgălași, Îmi rămîn În gît ca niște oase de pește. Iar acum, la final, nu reușesc deloc să mă conving că mulți oameni reali au o Soartă a lor, și sînt sută la sută sigur că șobolanii n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
după masa, mai ales cînd era frumos afară, prăvălia era Înțesată de clienți, iar Norman Își părăsea biroul de lîngă ușă și se agita, ajutînd lumea să găsească volumul pe care-l caută. Era frumos atunci, cum se mișca așa grațios printre ei. Era ca un mușchetar. Era Athos, liniștit și rezervat, care se aprindea greu, dar, odată aprinsă, mînia lui era mortală. Provocat de o Întrebare venită din spate, se răsucește pe călcîie, Își Înfige floreta Într-un raft de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scris, nu aveau și explicație atașată, cum se Întîmplă cînd un anume lucru e cît se poate de familiar și de evident, și tot ce-am priceput a fost că e o chestie cu taste pe care zboară uneori degete grațioase de femeie. La Început, am crezut că trebuie să fie vreun soi de instrument muzical și am fost destul de mirat de lipsa de armonie a țăcănitului său intermitent. CÎnd, În cele din urmă, mi-am dat seama că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zburătăcite, iar țipetele lor Înăbușite se auzeau tot mai Încet, Înghițite de cîmpul cu iarbă bogată. Era cît se poate de trist și de frumos. PÎnă la urmă, m-am gîndit, aș prefera să fiu o gazelă care sare plutind grațios peste E decît om și că aș prefera de o mie de ori să am picioare lungi decît bărbie. Piciorul mi s-a vindecat destul de repede și, la sfîrșitul săptămînii, am putut să-mi las iar greutatea pe el. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
țesuturile învinețite se îmbibau cu propriul sânge. Eram deja conștient că grilajele întrepătrunse ale radiatoarelor mașinilor noastre formau modelul unei inevitabile și perverse uniuni dintre noi. M-am uitat la contururile coapselor ei. Peste acestea, pătura cenușie forma o dună grațioasă. Undeva sub acea movilă se afla comoara pubisului. Precisa ei protuberanță și despicătură, sexualitatea neatinsă a acelei femei inteligente, prezidau tragicele evenimente ale acelei seri. Capitolul 3 În următoarele trei săptămâni, cât am zăcut în salonul gol al spitalului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
metru deasupra coloanei sale vertebrale. Brațul drept îi intră prin parbrizul spart, pierzându-și mai întâi mâna sub ghilotina ștergătorului de parbriz stâng, apoi antebrațul la impactul cu fața pasagerei din față, retezându-i pometele drept. Corpul motociclistului se roti grațios pe-o parte într-un slalom elegant, lovindu-se cu șoldurile de stâlpul drept al parbrizului, deformându-l la punctul central de sudură. Picioarele i se rotiră în jurul mașinii, lovindu-se cu tibiile de stâlpul central al portierei. Deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
face pulbere de capul cititoarei mele fidele. Sau podeaua care se crapă s-o înghită și mâna mea se lungește, se lungește, se lungește și îi îndeasă cârpa de vase în gură, restabilind liniștea. Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar prinde rău și-un stol de păsări înfometate, cu pliscuri tăioase ca brișca, trecând glonț prin sticlă sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dea socoteală pentru faptele ei, iar aventura din Galápagos i se păru cea mai de dorit și mai logică, dată fiind situația. Sfîrși așadar prin a accepta invitația și, două luni mai tîrziu, se Îmbarcară În portul Guayaquil, Într-o grațioasă și elegantă goeletă albă, Iluzia, În compania primului grup de cincisprezece indieni din Otovalo, a unui căpitan taciturn și a șase mebri ai echipajului. PÎnă În acel moment, Diego Ojeda, Întotdeauna curtenitor, nu se hotărîse nici măcar să-i atingă mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]