5,667 matches
-
de veac, la 1 martie 1875, a apărut, în Revista contimporană din București, articolul Poesiele d-lui Eminescu, semnat G. Gellianu. Apreciat în 1872 de Titu Maiorescu pentru "farmecul limbajului", contestat în 1873 de Petre Grădișteanu pentru "greșale grosolane de gramatică, de prozodie", tînărul poet Eminescu este denigrat de același P. Grădișteanu, ascuns sub pseudonimul G. Gellianu sau Gr. Gellianu, în aceeași Revistă contimporană. Vreme de peste un secol, criptonimul Gr. Gellianu a fost atribuit fie lui Anghel Demetriescu (ipoteză emisă de
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
ironic, desigur fără temei: "Asemenea inepții (s.n.) nu sînt tolerate nici unui școlar din clasa a III-a gimnazială, și d. Eminescu este în fruntea nouei direcțiuni![...] "Ce este înse D. Eminescu, cu tot bogatul seu asortiment de greșale grosolane de gramatică, de prosodie, de logică, cu tóte pleoșnițele sale chiar din o altă poezie, pe lîngă D. Bodnărescu, un alt poet lăudat al nouei direcțiuni? (vezi fotocopia pag. 395, semnată: Grădișteanu, 1873). În finalul articolului, Grădișteanu promitea cititorilor Revistei contimporane "o
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
de versificare, de rime imposibile, de imagini inexacte, de cuvinte fără sens, pe cari le repudiază sentimentul artei fie modernă, fie antică?" (vezi pag. 278 din articolul semnat: G. Gellianu). În 1873 Grădișteanu formulase "inepții", "asortiment de greșeli grosolane de gramatică", în 1875, G. Gellianu, același P. Grădișteanu: "nămol de greșale de versificare...". La 15 februarie 1876, grupul de "redactori-colaboratori" ai Revistei contimporane îl atrag pe B. P. Hasdeu la conducerea publicației cu un titlu modificat: Revista literară și sciințifică, cu
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
din nimic, ei sunt produsul unei țări, al unei culturi... Dintr-o stepă goală nu iese niciodată un geniu. Există în jurul lui niște oameni care îl creează, îl sprijină, îl provoacă... Revenind, deci, la o veche poveste, am luat niște gramatici, niște dicționare și m-am apucat să studiez, de bine de rău, acele poeme românești ale lui Tzara, ca să văd de unde provenea. Am văzut că ieșea dintr-un fel de simbolism și, pe de altă parte, dintr-o formă foarte
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
cuminte a salariului de două ori pe lună. Impostura a devenit atât de sufocantă, încât ajunge să-ți fie rușine că posezi și tu un grad didactic oarecare. Nulități incapabile să explice acordul între subiect și predicat, dușmani ireductibili ai gramaticii și ai limbii române, gângavi potriviți cu saloanele din casele de nebuni îți flutură, după impertinență și capacitate de-a penetra sistemul, grade și funcții menite să te facă praf. Dintre toate, cea mai odioasă e expunerea făloasă a stării
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
teren. Singurul lucru cu adevărat plăcut privirii a fost uriașul tricolor pe care niște suporteri cu o conștiință net superioară mercenarilor din presa română au scris �Visit Romania!" Dar despre acest frumos gest de sportivitate condeierii cu mari probleme de gramatică românească, dar cu uriașe stocuri de naționalism la purtător, n-au scos o vorbă. Imaginați-vă, puse în paralel, manifestările din presa românească și ceea ce se întâmplă cu adevărat în Ungaria sportivă. Comparați limbajul primitiv și agresiv al jurnaliștilor români
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
m-ar mira, având în vedere că fostul fotbalist Hagi a ajuns coleg de rubrică în revista păunesciană cu românul pur-sânge Alexandru Mironov. Sunt surprins doar cât de corect gramatical scrie un ex-fotbalist care vorbește în rușinoasă sfidare a aceleiași gramatici! Sau poate s-o fi molipsit de la tovarășul specialist în science-fiction politic. Măcar acela are curajul să batjocorească pe față afirmațiile acut pro-occidentale ale propriului partid: De ce numai spre Vest?" Dl. Mironov ne vede bând saki cu japonezii, dar nu
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
Rodica Zafiu Gramaticile românești s-au ocupat destul de puțin de exprimarea aspectului, adică a felului în care e prezentată în enunț desfășurarea acțiunii: ca petrecîndu-se într-un interval scurt și neanalizabil (momentan, punctual) sau într-unul întins în timp și descriptibil din interior
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
înțeles, îl pun pe căci chiar acolo unde și limba literară îl întrebuințează pe că: "vei ști căci eu mă aflu bine sănătos...". Expresii de acestea am auzit și din gura unor elevi din cursul superior de liceu" (în Puțină gramatică, 1987, p. 78). Confuzia e de altfel consemnată în modul cel mai clar în dicționarul academic al lui Sextil Pușcariu (DA, tomul I, Litera C, 1940), care îi rezervă un paragraf în tratarea cuvîntului căci; dovedindu-i astfel vechimea și
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
și alții. Caracterul livresc al conjuncției căci e confirmat de Magdalena Vulpe (Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită, 1980), care constată neînregistrarea ei în textele dialectale. Despre fenomenul confuziilor și al substituirilor între conjuncțiile parțial sinonime scrie și Mioara Avram (Gramatica pentru toți, 1997). E într-adevăr foarte probabil ca eroarea să fie o manifestare a fenomenului de hipercorectitudine: tendința vorbirii populare de a folosi conjuncția generală că în locul unui conector specializat pentru subordonarea cauzală ("N-am venit, că a plouat
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
numitele cărți poporane, cum ar fi Alexandria și restul, dar și cîntecele de stea, colindele și Irozii) și un altul Literaturii poeților, adică literaturii în sensul nostru, moderne. Li se adaugă pagini despre literatura veche religioasă și istorică, și despre gramatici. Scrisă în bună limbă românească și cu ortografia impusă de Maiorescu, Istoria lui Hodoș e plină de aprecieri de bun simț, fără mari pretenții de interpretare, exactă bibliografic, cu note biografice sumare și utile. Scriitorii importanți se află la locul
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
a revistei celei mai bune și cu cea mai veche apariție, cum spune, la începutul anilor '90. Ca și la Densusianu, este un capitol despre limbă și dialecte, dar așezat la urmă și prilej nimerit de a prezenta studiile de gramatică ori chiar de critică și pe autorii lor (Cihac și Maiorescu, Hasdeu și Lambrior). Densusianu îl punea în față, după principiul romanticilor care vedeau în limbă și în poezie începuturile. Modern, patriot în limitele adevărului, temeinic informat, deschis spre actualitate
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
a acestui stil, care imită oralitatea spontană, are totuși puține legături cu modelele retorice (și încă mai puține cu textele folclorice). Un exemplu pentru acest tip de oralitate mi se pare cel oferit de celebra pagină care deschide (după dedicații) Gramatica lui Heliade Rădulescu; începutul Prefeței conține o cantitate neobișnuită de mărci ale oralității transpuse în scris (deictice, interjecții, exclamații, intonație afectivă sugerată de abuzul semnelor de punctuație și de repetiția literelor, sintaxă foarte simplă, juxtapunere de enunțuri scurte etc.): "Ei
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
a II-a, 2000) descrie fenomenul și oferă exemple din anii '60-'70, dintre care unele s-au impus între timp, cel puțin în registrul standard (capacități, proze), dar și inovații din ultimul deceniu. Și Mioara Avram discută fenomenul, în Gramatica pentru toți (1986, ediția a II-a, 1997), cu exemple ca agerimi, inchietudini, bagatelizări ș.a. (p. 57) și cu observația interesantă că abstractele cu conținut negativ se concretizează mai ușor: nedreptăți e mai frecvent decît dreptăți, imprudențe mai normal decît
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
bătutul pe burtă, grohăielile așa-zis ironice, etalarea ciocoiască a unor toalete sfidătoare atât prin preț, cât și pentru felul țipător în care stau pe acești inși cu totul depășiți de rolurile jucate alcătuiesc o alchimie respingătoare. Oameni pentru care gramatica română e un dușman de moarte își rup limba, incapabili să articuleze fie și cea mai plăpândă idee. Și totuși, lumea urmărește cu entuziasm aceste emisiuni. Nu pentru adevărurile fundamentale rostite acolo, ci pentru că regăsește în ele un ideal secret
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
Rodica Zafiu O noțiune gramaticală rămasă pentru o vreme oarecum marginală și-a găsit în ultimii ani explicații și aplicații foarte interesante. Modul prezumtiv, introdus pe la jumătatea secolului al XX-lea în gramaticile românești, dar nedovedindu-se pesemne suficient de convingător încît să i se atribuie un loc stabil și în manualele școlare, este "redescoperit" acum grație relevanței sale pentru unele teorii și interpretări mai noi, legate de marcarea lingvistică a formelor, a
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
mult mai apropiați de Balzac și de Stendhal, în raport cu Proust, care, nu numai cronologic pare că este gata să-l ajungă din urmă pe Faulkner. Exagerînd oarecum. Aceeași topică stufoasă a frazei; aceeași vertiginoasă succesiune a incidentalelor; aceeași degrigoladă a gramaticei și sintaxei avînd, filologic, prăpăstioasa derulare a unei fisurări atomice. Cuvîntul - incomparabil al lui Faulkner - poartă, într-adevăr, pecetea epocii moderne, nucleare. Impactul îl resimțiră, în proză, literaturile mai tinere, ca a noastră, mai puțin formată decît cele majore; și
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
însă nu se poate explica. Porți cu tine ideea unui spectacol pe care ai vrea să-l faci cu cineva anume? Nu. Dar duc cu mine un personaj aproape real, o formă pe care nu știu dacă o voi concretiza: gramatica limbii române. Poate apuc să fac un spectacol cu acest personaj. Un regizor este mai degrabă generos sau mai degrabă egoist? Un regizor este generos. Altfel nu se poate. Teatrul este o creație colectivă, al cărei efect final - care nu
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
ornamentare, prin reînvierea unor arhaisme și prin implantarea de termeni populari, într-o manieră adesea artificială. Erorile semantice și stilistice care apăreau în asemenea texte aparțineau categoriei pe care Al. Graur o numea a "greșelilor făcute de oameni culți". În gramatică, totuși, se manifestau atât "abuzuri culte" (de pildă generalizarea stilului nominal, sau fenomene de hipercorectitudine), cît și tendințe mai generale ale limbii. Morfo-sintaxa e, de altfel, nivelul la care se observă cel mai bine continuitatea între tendințele de acum 30
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
mi se pare totuși preferabilă toleranța: în exemple precum "Cei douăsprezece mii de ani" (p. 44) poate fi admis atît acordul cu substantivul care e subiect logic cît și cel cu numeralul care constituie centrul pur formal al sintagmei (în Gramatica pentru toți, 1997, p. 134, Mioara Avram consideră că "acordul se poate face fie cu substantivul, fie cu numeralul, în funcție de ceea ce vrea să reliefeze vorbitorul"). Situația pare staționară în ceea ce privește folosirea incorectă a formelor articolului genitival, ale adjectivului de întărire, în
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
Seară la Miorcani, din 1918, care marchează o răscruce în evoluția poetului în chestiune. La prima vedere, comentatorul s-ar cuveni să jubileze, deoarece în acest semnificativ text referentul terestru e transpus într-o reverie acvatică, pămîntul fiind vizionat prin "gramatica imaginativă" a apei. Dar el și-a propus a-și pune, cu superbie, piedici, a înlătura cu orice preț probele ce i se par facile. Drept care obiectează prompt: "e vorba de o simplă retroversiune a teluricului în acvatic, susținută de
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
cazuri noi, înrudite. Și pe parcurs, dar mai ales în capitolul final, fenomenele descrise sînt plasate în cadrul mai larg al transformărilor din perioada 1969-1999. Structura volumului a rămas în mare măsură aceeași: capitolul introductiv e urmat de o parte dedicată gramaticii (fenomenelor de acord, de regim, erorilor în folosirea prepozițiilor și a conjuncțiilor, greșelilor și tendințelor speciale legate de substantiv, pronume, verb, adverb; anumitor tipuri de construcții defectuoase ale frazei), apoi de o parte lexicală, care cuprinde fenomene semantice și stilistice
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
punct de vedere, știrile de pe posturile noastre de televiziune: mai vedem ceva inși bătuți, mai comutăm pe un război din Kosovo și distracția este asigurată. Autorul are mare dreptate cînd afirmă în postfață că e "masochist" - el se autoflagelează cu gramatica și filozofia vecinilor săi. Experimentul lui Istodor este extraordinar. Poate totuși să intrige faptul că aruncă "omul obișnuit" într-un infern absolut, pune eticheta de viață ratată pe zilele acestor oameni. Pentru poveștile vieților lor nu e nevoie de copyright
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
Breakfast" ș.a.m.d. Familiarizat cu codurile naturii, eficient în sugestia plastică a jocurilor erotice (jeux d'amour sau erotopaegnia), Nicolae Motoc este rând pe rând pindaric, lucrețian, horațian (carpe diem), catullian, ovidian, filtrând și ecouri din Elytis, Montale, Ritsos, gramatica acestora de epitaf și aforism evidențiindu-se în poemele scurte, unele admirabile. Un compendiu de instantanee ce atestă spirit de asimilare și puterea de transfigurare a unui real nefast în faste, memorabile efigii și embleme, cu sentimentul atașamentuilui față de valorile
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
manual. Dl Iancu știe carte, iar pentru mine, ca absolvent de filologie, manualul său e perfect inteligibil. Dar nădăjduiesc că dl Iancu nu vrea să-mi împrospăteze mie sau profesorilor care au de-a face cu manualul său cunoștințele de gramatică, stilistică etc. Chiar și pentru mine cartea d-lui Iancu e încărcată de prețiozități și de formulări discutabile. Autorul mi se pare prizonierul jargonului pe care îl folosesc grămăticii, iar în tratarea multor chestiuni dl Iancu intră în detalii care
Un manual discutabil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16325_a_17650]