420 matches
-
amestec de pudră colorată, un amestec de lapte și bere de mei, oferite strămoșilor. Stă în fața unei figuri asemănătoare unui bulb, cu părul strâns în vârful capului, încercând să-și amintească dacă a mai văzut-o, când aude hârâitul unui gramofon și realizează că se află la mică distanță de tabără. Pagină separată În timp ce Jonathan este plecat, obsesia lui Marchant în privința latrinelor se justifică. Modelul original (un simplu șanț) este curând înlocuit de versiunea a doua chiar și de a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anecdote, la fel cum orice dramă trece în comedie din același motiv. Charlie Chaplin spunea despre comediile sale că sunt drame peste care a trecut suficient de mult timp, încât să nu mai fie percepute ca atare. Cum repară soldatul gramofonul Sasa Stanisic Povești din țara nimănui Bogdan Romaniuc Cum repară soldatul gramofonul, de Saša Stanišic, este considerat de critică unul dintre cele mai bune romane, scrise în limba germană, ale anului 2006. Cum repară soldatul gramofonul este romanul de debut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Charlie Chaplin spunea despre comediile sale că sunt drame peste care a trecut suficient de mult timp, încât să nu mai fie percepute ca atare. Cum repară soldatul gramofonul Sasa Stanisic Povești din țara nimănui Bogdan Romaniuc Cum repară soldatul gramofonul, de Saša Stanišic, este considerat de critică unul dintre cele mai bune romane, scrise în limba germană, ale anului 2006. Cum repară soldatul gramofonul este romanul de debut al lui Saša Stanišic care ne invită într-un „no man’s
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
atare. Cum repară soldatul gramofonul Sasa Stanisic Povești din țara nimănui Bogdan Romaniuc Cum repară soldatul gramofonul, de Saša Stanišic, este considerat de critică unul dintre cele mai bune romane, scrise în limba germană, ale anului 2006. Cum repară soldatul gramofonul este romanul de debut al lui Saša Stanišic care ne invită într-un „no man’s land“, într-o țară dispărută de pe harta lumii, a cărei identitate a fost răpită de război. Istoria recentă a Balcanilor este trecută prin filtrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
imaginației și al talentului de povestitor, o lume pierdută. O lectură plăcută, fără obstacolele pe care le creează aglomerarea detaliilor istorice. Întors în Bosnia, după un lung exil, Aleksandar nu mai găsește nimic din ceea ce a fost. Cum repară soldatul gramofonul este un adevărat album de fotografii al unei familii care a trecut prin războiul din fosta Iugoslavie, însă „la un moment dat nu mai există fotografii recente cu oameni și câini, pentru că viața lor ia sfârșit“. „Fiecare moarte - spune Aleksandar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
prezent și în romanul lui Saša Stanišic, într-un amestec de poetic, tragicomic și ironie. Stanišic readuce în discuție un război pe care mulți l-au uitat deja, războiul din Iugoslavia, văzut cu ochii unui copil bosniac. Cum repară soldatul gramofonul este o carte despre colapsul din Bosnia și despre exilul din Germania al unei familii bosniace, despre vremurile când „totul era bine“, dar și despre ororile războiului, un roman poetic, melancolic, dinamic, care nu duce lipsă nici de umor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Dorință, obscuro, sunt În mâinile-ți reci, numai durere surdă și priviri pe furiș, seci. Suna ca și când ar fi fost Însuși marele Rigoberto. Pesemne că Dora Își invitase oaspetele În camera de zi și pusese un disc de vinil la gramofon. Devenind mai circumspect, am Încetat să mai bâjbâi. Brusc, am dat peste ceva ce părea o jupă demodată, cutată și căptușită, cu franjuri, de care avea și mama mea. Mai erau câteva jachete, una din Berchtesgaden, din câte Îmi dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așezase În pat - probabil ca să pară că Dora murise din cauze naturale. După ce am pipăit pulsul În van, am smuls hainele de pe mine. Apoi am cercetat apartamentul, cuprins de o panică din ce În ce mai insuportabilă. În sufragerie, un disc se Învârtea În gramofon sub desenul kitschos cu femeia misterioasă În rochie roșie, executat de un maestru englez la care Dora ținuse cândva foarte mult. Scaunele erau aranjate la fel cum Îmi aminteam, obiectele decorative de pe rafturile cu cărți păreau neatinse și, cu excepția mucurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
final, după a cincea sau a șaptea Încercare, ciotul diform din mână se transformă Într-o cheie inteligentă, cu care am reușit să deschid ușa. Plăcuța cu numele meu se dădu În lături cu un scârțâit care-mi amintea de gramofonul Dorei (atârna Într-un singur șurub). Închizând ușa dintr-un șut, m-am debarasat de hainele care se lipeau de mine și m-am aruncat imediat pe pat, Întâmpinat de un somn care mă aștepta cu brațele deschise. Undeva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spălasem În dimineața aceea. Mult mai târziu, Dora stătea Întinsă cu buzele lipite de urechea mea. Dinspre camera de zi se strecurau ultimele acorduri ale „Dorinței bscure“ (un cântec al marelui Rigoberto, pe care-l cumpărase pe un disc de gramofon, imediat ce a descoperit că acesta era unul și același cu hermafroditul despre care citisem la fundație). După ce se stinse și ultimul acord, Dora declară: — Dacă chiar vrei să știi, numele tău n-are nimic de-a face cu luna, minaretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
miel. Ridicându-se leneș din scaunul În care a moțăit, cu fața acoperită de un ziar, un soț făcu o față vicleană, așteptând ceva. Dinspre mai multe ferestre se auzea larmă de copii care se bat. Aparent, una adăpostea un gramofon morocănos; alta scotea un sunet adânc, metodic de ciocan - cineva tocmai bătea un cui după altul Într-un panou flexibil de cauciuc. Ghidul meu Își croise deja drum până la curtea următoare. — Aici!, strigă dintr-o dată, arătând spre ultima curte. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-l mai fac, chiar dacă prea târziu, era să-mi asum responsabilitatea pentru faptele mele - chiar dacă asta ar fi Înseamnat că ar fi ieșirt la iveală și adevărul despre mine. Mi-am amintit de melodia pe care o auzisem la gramofonul din camera de zi a Dorei, purtând parfumul inconfundabil al aluziei sexuale: Dorință, obscuro, În mâinile tale perverse, doar durere ageră și priviri pe furiș. Dorință, obscuro, nu-mi refuzi nimic trei ani de Închisoare pentru un nimic. Jenat, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oră. Sigur că ar fi făcut-o dacă ar fi avut deja o Întâlnire stabilită la ora 5 după-masa. Împotriva ultimei variante puteam argumenta că Își condusese oaspetele În camera de zi și i-a pus chiar și muzică la gramofon, În timp ce eu mă pregăteam În șifonier. Ar fi procedat la fel dacă m-ar fi așteptat doar pe mine? De Îndată ce am Întors gândul acesta pe toate părțile, au apărut și altele. Totuși, din când În când aveam senzația că ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
durere afurisită, ascuțită. Gândurile nu mi adunaseră Încă Într-o schemă cât de cât coerentă, cuvintele mi se umflau În gură. Cele câteva sunete pe care reușisem să le scot luau proporții atât de ridicole, Încât sunau ca muzica de la gramofon când viteza de rotire a discului e Încetinită de un deget apăsat dintr-o dată pe partea din mijloc care se Învârte. Îmi curgea nasul și În fața ochilor Înlăcrimați pluteau forme distorsionate. Mă simțeam de parcă aș fi fost depozitat undeva Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dungi oblice de lumină venind de la lămpile stradale care se strecurase pe fereatră - cât să văd unde-mi pun piciorul. Trecu un Stadtbahn zgomotos. Imediat ce uruitul său cusurgiu se Îndepărtă, am trecut prin cameră, Îndreptându-mă spre reproducția de deasupra gramofonului. Ultima oară când m-am uitat la femeia În roșu fusese acum o săptămână, după ce am așezat bancnotele una câte una pe măsuță, În timp ce Dora Își asumă o mină ca cea a doamnei misterioase. Unde altundeva ar fi putut ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
le-ai mîngîiat. ai îmbrățișat cîteva manechine-femei. ai rîs cu ele, le-ai invitat la o plimbare în oraș. ai scos toate manechinele în stradă și le-ai sprijinit de ziduri. te-ai plimbat printre ele. ai instalat un vechi gramofon cu manivelă în mijlocul străzii, ai pus un vechi disc cu valsuri vieneze și ai invitat manechinele la dans. ai dansat, toată seara, cu manechinele. Dansînd, le-ai adus rînd pe rînd la intersecția marilor bulevarde comerciale. ai aruncat manechinele unele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Apăruseră tot felul de povești despre ea, despre iubirea (?!) pe care prințul-aviator i-ar fi dedicat-o, despre nemaipomenitele, uluitoarele, amețitoarele baluri, despre risipa de frumusețe și bogăție care se petrecea cînd se bea șampanie din pantofii ei, cînd cînta gramofonul toată noaptea numai tangouri argentiniene și cînd, din pricina iubirii ce i-o purta, prințul se purta ca un descreierat. Apoi au apărut alte povești, alte imagini despre vremea cînd prințul, și asta se petrecea din ce în ce mai de demult, cînd prințul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fără să spun despre cine-i vorba. Și i-am pus pe cei de față, puzderie de poeți tineri și vârstnici, să ghicească cine-i autorul sau măcar am când au fost scrise versurile. Hai să vă văd: „Pe un gramofon de apă notele plouă după cum heruvimii făinii cântă din trompetele de făină în timp ce elefantul meu și-a încurcat trompa într-o spirală fără sfârșit fără punct și fără virgulă fereastra s-a desfăcut din zid și a plecat în lume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
și pianine. Steinway & Sons, New York, Julius Blüthner, Leipzig, Schiedmayer & Söhne, Stuttgart etc.“, iar în dreapta din nou „reprezentanța celor mai renumite fabrici de piane și pianine. Pleyel-Paris, Erard-Paris, Fuerich, Förster, Ed. Seiler, Görs & Kallman etc.“, iar dedesubt „Nu cumpărați plăci de Gramofon până nu consultați catalogul meu, având permanent în depozit peste 100 000 de plăci cântate de cei mai celebri artiști ca: Bonci, Luppi, Sammarco, Paccini, Caruso, Tamagno, Melba, Titta Ruffo, Adelina Patti, Tetrazzini Battistini, Selma Kurz, Burmester, Darclée, Bellincioni, Kubelik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Catalogul de plăci se trimite la cerere gratis și franco“. A scos pe rând câte un disc din mape, privind cu uimire emblema roșie din mijloc: „His Master’s Voice“, „Concert Record «Gramophoneă“ - cu cățelul vârându-și urechea în pâlnia gramofonului. Nici nu mai distinge bine ce scrie, literele s-au șters de vreme, nici nu e atentă, de fapt, la ce scrie, se vede cândva, în urmă, foarte în urmă, nici nu izbucnise primul război, nu era decât o copilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bunicul îi cere să spună ce-și dorește la o aniversare Îcare dintre ele? care dintre ele?), dar nu vrea nici inel cu incrustații și pietre rare, nici broșă, nici căluț Îcăluț avea să-și dorească după război), doar un gramofon și toți izbucnesc în râs și trece aniversarea fără să-l primească, încât a plâns o noapte întreagă, neînțelegând și zicându-și până la urmă că va fi fiind extraordinar de scump, dar e posibil să fie mai scump decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-și până la urmă că va fi fiind extraordinar de scump, dar e posibil să fie mai scump decât un inel cu incrustații și pietre rare? și la vreo săptămână după aceea sosește pachetul de la Paris Îsau Leipzig?) cu cutia de gramofon și pâlnia ca o scoică imensă albăstriu-verzuie pe dinăuntru și câteva plăci de încercare și ani la rând cumpărându-și din economiile ei plăci de tot felul, făcând să răsune casa imensă de sunete pe care nu le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plăci de tot felul, făcând să răsune casa imensă de sunete pe care nu le-ar fi putut auzi altfel în orășelul acela de provincie, cumpărându-și plăci de la un bătrân anticar chiar și în timpul retragerii în Moldova, când lăsaseră gramofonul în casa părăsită - vezi ce proastă ai fost? îi bătea soră-sa din pumni, dacă îți doreai inel cu briliante, îl puteai lua cu tine! -, dar era convinsă că îl va regăsi la întoarcere - că doar n-or să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu rîndul pe Basie, care Îngenunchease la picioarele lor, pe alee. Jim era bucuros că-i vede pe japonezi. Prin ușa deschisă, Între loviturile grele și țipetele lui Frank, auzea scîrțîitul ale unei orchestre japoneze de dans care cînta la gramofonul pentru picnic al mamei lui. 13 Cinematograful În aer liber Cu brațele Încălzite de soarele de primăvară, Jim se odihnea confortabil În primul rînd de locuri al cinematografului În aer liber. ZÎmbind În sinea lui, privea la ecranul gol, aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a fi internați, doctorul Ransome intrase În lagăr doar cu o cămașă, cu șortul și cu sandalele de piele, fără nimic altceva. Totuși, cămăruța lui din Blocul D conținea un impresionant inventar de lucruri - un schimb complet de haine, un gramofon portabil și cîteva discuri, o rachetă de tennis, o minge de rugby și raftul de cărți care Îi oferiseră lui Jim posibilitatea de a Învăța. Toate acestea, precum și toate hainele pe care le purtase Jim În lagăr, ca și minunații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]