1,250 matches
-
la Veneția, pe 28 octombrie 1697, fiu al lui Bernardo Canal și al soției acestuia, Artemisa, provenind dintr-o veche familie venețiană. În tinerețe, Antonio și-a însoțit tatăl, învățând de la el meseria de decorator și pictor- scenograf. Fastul și grandoarea decorurilor din teatre vor rămâne în amintirea lui Antonio Canal, care începe să fie numit ""Canaletto"", care va reda în tablourile sale acea atmosferă de frumusețe și eleganță. În jurul anului 1717, Canaletto lucrează împreună cu tatăl său la decorurile unor opere
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
Megalomania (din mare, "μανία" nebunie), denumită și delir de grandoare, este o afecțiune psihiatrică în care pacienții prezintă iluzii de grandoare, crezând că posedă puteri și privilegii ieșite din comun. În unele cazuri, ei se pot crede de origine regală sau chiar divină. Megalomanii nu numai că au sentimentul patologic
Megalomanie () [Corola-website/Science/332586_a_333915]
-
Megalomania (din mare, "μανία" nebunie), denumită și delir de grandoare, este o afecțiune psihiatrică în care pacienții prezintă iluzii de grandoare, crezând că posedă puteri și privilegii ieșite din comun. În unele cazuri, ei se pot crede de origine regală sau chiar divină. Megalomanii nu numai că au sentimentul patologic al grandorii propriei personalități, atunci când se consideră a fi artiști sau
Megalomanie () [Corola-website/Science/332586_a_333915]
-
o afecțiune psihiatrică în care pacienții prezintă iluzii de grandoare, crezând că posedă puteri și privilegii ieșite din comun. În unele cazuri, ei se pot crede de origine regală sau chiar divină. Megalomanii nu numai că au sentimentul patologic al grandorii propriei personalități, atunci când se consideră a fi artiști sau savanți de renume mondial, eroi sau conducători celebri, dar se si comportă ca atare. Megalomania are ca origine suficiența, manifestată de un subiect dotat, dar orgolios, din expansiunea delirantă a eului
Megalomanie () [Corola-website/Science/332586_a_333915]
-
că acest eveniment a fost un semn dat de Iisus despre sfârșitul legământului exclusiv dintre Dumnezeu și evrei (vezi și teologia înlocuirii). În această interpretare copacul este o metaforă a poporului evreu, care ar avea un aspect exterior plin de grandoare evlavioasă (frunzele), dar care nu a produs nimic pentru slava lui Dumnezeu (lipsa de fructe). Această interpretare este în strânsă legătură cu parabola smochinului neroditor. Din moment ce atât Matei, cât și Marcu, nu explică motivul pentru care Iisus se aștepta să
Blestemarea smochinului () [Corola-website/Science/320433_a_321762]
-
a romanilor. Fiind o expresie a puterii statului, arta Romei antice, era dominată de spiritul utilitar și practic al romanilor. De la arhitectura etruscă și greacă, romanii au preluat: Tipurile de construcții: Creșterea și expansiunea Imperiului Roman s-a reflectat în grandoarea arhitecturii. Intensificarea amenințărilor externe și popoarelor migratoare din secolul III, lipsa banilor, succesiunea împăraților incompetenți și prăbușirea lentă a imperiului au oprit evoluția arhitecturii. Un adevărat simbol al Chinei, Marele Zid Chinezesc a fost construit într-o perioadă îndelungată începând
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
extensie a Versaille-lui a fost supravegheată de Jules Hardouin-Mansart, al cărui proiect cheie este Dome des Invalides (1676-1706), considerată cea mai importantă biserică franceză a secolului. Hardouin-Mansart a profitat de instruirea și planurile unchiului său și a imprimat bisericii o grandoare imperială nemaiîntâlnită în țările din nordul Italiei. Maiestuosul dom semisferic echilibrează viguroasa verticalitate a ordinelor, care nu exprimă structura interioară. Tânărul arhitect nu numai că a reactualizat armonia și echilibrul lucrărilor bătrânului Mansart dar a și dat tonul barocului târziu
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
ultimilor săi ani, mai ales după moartea lui Hephaestion, Alexandru a început să prezinte semne de megalomanie și paranoia. Realizările sale extraordinare, împreună cu propriul său sentiment inefabil al destinului și lingușirea tovarășilor săi, pot fi combinate cu iluziile sale de grandoare care sunt ușor vizibile în testamentul său, precum și dorința sa de a cuceri lumea. El pare să fi crezut ca el însuși este un zeu, sau cel puțin a încercat să se divinizeze. Mama sa, Olimpia, întotdeauna a insistat că
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Influența germană asupra orașelor din centrul și nordul Italiei devine tot mai scăzută, astfel că acestea devin complet autonome. Singura influență era cea papală. Una dintre cele mai celebre familii a fost de Medici, care i-a redat Florenței strălucire, grandoare, dar și prosperitate, toate acestea manifestate într-un sistem bancar puternic (cu influențe internaționale), comerț, cultură renascentistă. Cel mai celebru exponent al acestei familii a fost Lorenzo Magnificul, care a condus Florența în perioada 1469 - 1492. Un alt nume celebru
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Și cei de la "Australian Idol" au primit recenzii negative: „ei urlă și înfrumusețează [cântecul] cu o pseudo-pasiune, vocile lor fiind pline de un vibrato provenit din țipatul fălcilor. Ei produc sunete grandioase ce nu înseamnă nimic, în afara necesitații interpretului de grandoare. Notele sunt întinse și contorsionate fără a mai putea fi recunoscute, ca și cum solistul este disperat să găsească o melodie pe care nici el, nici audiența, nu o recunoaște.”
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
mai mari reușite ale artei occidentale, artistul nu s-a ferit de toate greutățile pe care realizarea unor astfel de compoziții le impun, ba din potrivă pare că le-a căutat. Deși racursiurile utilizate, compozițiile dificile și pozițiile teatrale cu grandoarea căutată a personajelor înfățișate, par să aducă pictorului satisfacție Totul contrastează cu lirismul peisajelor pictate cu o reală efuziune la Brăila, pe Olt sau la Herța. Admirator al Renașterii, al clasicismului și chiar al barocului, Arthur Verona spre deosebire de pictorii educați
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
fi eliberată. Alexander Strekotin, unul dintre gardieni, își amintește în memoriile sale că ea "a fost o fată căreia îi plăcea să se distreze." Un alt gardian își amintește de frumusețea Mariei și spunea că nu avea un aer de grandoare. O fostă santinelă spunea că Maria era adesea mustrată de mama ei "în șoapte severe și furioase" aparent pentru că era prea prietenoasă cu gardienii de la Ecaterinburg. La 26 iunie 1918, pentru a sărbători ziua de naștere a Mariei (nouăsprezece ani
Maria Nicolaevna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/316001_a_317330]
-
dreptate controversat, nu numai de adversarii săi, care l-au acuzat de diletantism intelectual. Din punct de vedere literar, impresionează stilul său vehement, incisiv, bogat în imagini, sarcastic și paradoxal, adesea prolix și pompos. Nu poate fi ignorată mania de grandoare și dorința irezistibilă de a surprinde pe cititor, de multe ori în conflict cu obiectivitatea, cu riscul de a nu fi luat în serios. Oscilând între filosofie, istorie, istorie literară, beletristică și erudiție religioasă, Giovanni Papini s-a manifestat mereu
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
lui își trăgea sensul din faptul că era convins că este mesagerul lui Dumnezeu. Putem să-l acuzăm de megalomanie, însă această opinie n-are greutate în fața judecatei generațiilor care i-au urmat."" Putem, alături de Carl Jung, să acceptăm că grandoarea istorică a Sfântului Pavel stă în certitudinea lui că este mesagerul Domnului. Dar putem de asemenea să ne punem întrebarea dacă acest Dumnezeu există și în altă parte decât capul Sfântului Pavel și a celor ca el. Chestiunea care se
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
a făcut în zilele prea luminatului domn Alexandru Dimitrie Ghica, mitropolit în scaun Prea Sfinția Sa chir Neofit, luând săvârșire cu sfințirea ei în anul de Mântuitorul nostru Iisus Hristos leat 1841”. Așezată în partea de răsărit a comunei, biserica impresionează prin grandoare și măreție. Arhitectura, bogăția picturii și sculptură catapeteasmei din lemn de tei, lucrată la muntele Athos și adusă aici în anul 1841 sunt elemente ce-i conferă eleganță și frumusețe bisericii. Catapeteasma este asemănătoare cu cea din Catedrala Episcopiei Buzăului
Biserica Înălțarea Domnului din Grindu () [Corola-website/Science/332679_a_334008]
-
cu Richelieu. Nu se știe dacă el avea un adevărat plan politic. Richelieu în "Mémoires" scrie: "Concini avea ca scop principal mărirea averii sale și obținerea de titluri care să-l facă să devină un gentilom, pe locul doi era grandoarea regelui și a statului, iar pe locul trei coborârea mai marilor regatului". Este cert că îi ura pe parizieni care îi jefuiseră casa în 1616: "dacă ei nu mă iubesc, vor învăța să se teamă de mine", spune în februarie
Concino Concini () [Corola-website/Science/330761_a_332090]
-
istoricul francez de artă Jean-Pierre Babelon, a fost condusă de pasiunea de a construi și de a lăsa mari realizări în urma ei. După moartea lui Henric al II-lea, ea a dorit să imortalizeze memoria soțului ei și să sporească grandoarea monarhiei printr-o serie de construcții costisitoare. A construit două noi palate la Paris: Tuileries și Hôtel de la Reines. A fost implicată îndeaproape în planificarea și supravegherea lucrărilor.Poeții au lăudat-o ca pe o noua Artemisa, după Artemisa a
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
bucureșteana. Destinată să celebreze 300 de ani de la de la urcarea pe tronul Țării Românești a domnitorului Constantin Brâncoveanu, expoziția își propunea să reinventeze simbolurile artei bizantine ortodoxe; Din același text, televiziunea română se inspiră pentru titlul reportajului consacrat evenimentului: „Simțul grandorii, cultul trudei și bucuria ofensivei în opera lui Ștefan Râmniceanu”, realizat în 1991 de criticul de artă Ruxandra Garofeanu. În 1989, Ministerul Culturii din Grecia invită artistul la Atena, si reiterează expoziția sub titlul „Raport către Bizanț”. ... „Universul de imagini
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
capelei și palatului (1726 - 1728). A fost o realizare revoluționară, folosind tonalități deschise inedite și tehnici aerisite. Integrează manieră de tip Sebastiano Ricci în paolesca. Tiepolo s-a distanțat o singură dată de la chiaroscuro tipic stilului Baroc dar a păstrat grandoarea teatrală a Rubens. Este considerat de către mulți că și un pictor prototip al mișcării decorative italiene Rococo al secolului XVIII-lea. Prima capodoperă a lui Tiepolo în Veneția a fost un ciclu de pânze enorme pictate pentru a decoră o
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
în fiecare pagină a celor trei romane”. În aceeași notă, "Jurnalul unei cititoare" spune: „Vă garantez că la sfârșit, nu veți vrea decât să aveți și volumul următor în mână, pentru că nu veți vrea să părăsiți Strygorra!”. Deși reproșează lipsa grandorii și rezolvarea facilă a unor conflicte, "Gazeta SF" consideră că „privit în ansamblu, autoarea este în creștere. Iar asta nu poate decât să însemne că ea se maturizează, devenind tot mai stăpână pe mijloacele de exprimare.”.
Îngeri de gheață () [Corola-website/Science/336428_a_337757]
-
a scris poemul într-un acrostih în care fiecare vers se termină cu silaba "ta" (תא), conținând ultima și prima literă a alfabetului ebraic și simbolizând astfel infinitatea Torei. Melodia care însoțește de obicei acest poem are un caracter de grandoare și triumf. Comunitățile sefarde nu recită acest poem dar includ în serviciul divin de seară o enumerare a celor 613 porunci ale Torei. În Evul Mediu exista o tradiție de a impune copiilor să lingă mierea de pe o scândură având
Șavuot () [Corola-website/Science/310346_a_311675]
-
cavou dacă luăm în seamă forțele materiale irosite. Nimic „tainic și delicat”, nimic inefabil și vibrant, nimic din melancolia și parfumul sadovenian în filmul lui Drăgan. E lipsit de fior și măreție, fiindcă înscenează fiorul și măreția. Tema, renumele scriitorului, grandoarea punerii în cadru și eforturile armatei de a-și folosi cât mai eficace potențialul de figuranți, îi aduc, însă, peste șapte milioane de spectatori.”" Succesul filmului s-ar fi datorat, potrivit profesoarei Elena Saulea, generozității sale tematice: participarea semnificativă a
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
extensie a Versaille-lui a fost supravegheată de Jules Hardouin-Mansart, al cărui proiect cheie este "Dome des Invalides" (1676-1706), considerată cea mai importantă biserică franceză a secolului. Hardouin-Mansart a profitat de instruirea și planurile unchiului său și a imprimat bisericii o grandoare imperială nemaintâlnită in țările din nordul Italiei. Maiestuosul dom semisferic echilibrează viguroasa verticalitate a ordinelor, care nu exprimă structura interioară. Tânărul arhitect nu numai că a reactualizat armonia și echilibrul lucrărilor bătrânului Mansart dar a și dat tonul barocului târziu
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
ceramică, piatră prelucrata și sculpturi în fildeș sau os dovedesc rapida dezvoltare a tehnicii în Egiptul primelor dinastii. În acea perioadă, hieroglifele se aflau în primele faze ale evoluției lor. Caracteristica artei acestei perioade poate fi definită succint prin: semeție, grandoare, mister, liniște interioară, seninătate și echilibru. Primele mari manifestări arhitectonice ale Vechiului Regat sunt mormintele faraonilor din primele dinastii, adevărate palate-fortăreață. În perioada celei de-a treia dinastii, sub îndrumarea arhitectului Imhotep, care îi era și consilier, faraonul Djoser construiește
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
și în producția artistică, unde se întâlnesc orientări noi: din observația științifică se dezvoltă tendința spre realism, din studiul aspectelor private ale vieții umane apar reprezentări psihologice și profund expresive ale fizionomiilor omenești. Se observă o preocupare deosbită pentru mișcare, grandoare, efecte scenografice și de grup, în special în perioada cuprinsă între 323 î.Ch. și 150 î.Ch. Mai târziu, se revine în parte la tendințe clasiciste, cu mai multă sobrietate. Arhitectura elenistică, în comparație cu cea clasică, are un caracter pronunțat
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]