354 matches
-
care, prin conținuturile sale, avea valențe modelatoare, formative și educative în devenirea umană. Cultura nu însemna însă erudiție, în opinia sa, ci umanizarea pornirilor instinctive ale copilului prin contactul său nemijlocit cu marile opere literare, inclusiv cu cele ale culturii greco-latine. François Rabelais (1494-1553), prin întreaga sa concepție pedagogică și literară, fundamentează teza unei aspirații spre idealul omului universal. Cultivarea gustului pentru studierea limbilor clasice a fost unul dintre obiectivele pedagogice majore ale acestui mare gânditor umanist francez. Opera sa de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
modul cel mai relevant. Această distincție este în deplin acord cu efortul vechilor greci și al lumii civilizate moderne de a realiza delimitări precise și de a evita sincretismul la nivelul spiritului major. Cu atît mai mult, atît lumea antică greco-latină cît și cea modernă occidentală au tins spre departajarea elementelor culturale și lingvistice realizate la nivelul societății tradiționale populare de cele create de erudiți la nivel major. Teoria schimbării formulată de Eugen Coșeriu are meritul de a reda în mod
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
esența acestei continuități opiniile exegeților sînt însă împărțite. Pentru cei mai mulți, evoluția culturii europene atestă drumul spre afirmarea spiritului de libertate, încît semnul distinctiv și grija supremă a acestei culturi au fost dezrobirea și triumful personalității umane. Ca atare, desăvîrșind tradiția greco-latină, care a pus pentru prima dată problema individualității, cultura europeană a creat conceptul și realitatea conștiinței și, prin aceasta, a realizat concepția despre personalitatea umană, care stă la baza vieții juridice, politice, morale și artistice a Europei în ultimul mileniu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
influențatoare se impune mai ales prin elemente de vocabular pe care le preiau culturile influențate. Apoi, întrucît influențarea este modul obișnuit de comunicare prin care etniile din spațiul european se unesc printr-un fundament spiritual comun în cadrul căruia prevalează umanismul greco-latin și ideologia creștină, se impun atenției limbile reprezentînd culturi aflate în situația de a le influența pe altele și de a crea conștiința unei Europe cu un procent ridicat de elemente unificatoare. În epoca modernă, în această situație, se află
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la plural (vez [ve(] vezes [΄vez((] sau cînd a trece la o (acçăo [΄aksə̃u] acções [΄aksõi(]. În italiană, pluralul este identic cu singularul la femininele terminate în silabă accentuată (città "oraș", virtù "virtute"), la cele provenite din substantive greco-latine terminate în -isis (anàlisi, crisi) sau la unele cazuri singulare (specie, lapis). Româna are aceleași forme la plural dacă singularul este în -i (ochi, rățoi), în -e (nume) și, uneori în -toare (învățătoare). Formarea pluralului în grupa vestică se realizează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dintre termeni au fost preluați din latină. De altfel, în perioada Renașterii (secolele al XIV-lea al XVI-lea) s-a produs o întărire a poziției limbii latine ca limbă de cultură, avînd un prestigiu foarte mare, redescoperirea valorilor antice greco-latine fiind însoțită de preluarea modelelor romane, între care cele literare în primul rînd. Pe de o parte, limbă a muzelor și, pe de altă parte, limbă a minții, latina a devenit modelul de necontestat pentru limbile literare moderne europene, între
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
comunităților primitive îndeobște africane, L. Bittremieux, L. Frobenius, E. Hildebrand, H. Schurtz sau H. Webster 3, va servi însă ca model și suport analogiilor profitabile pentru reconstituirea tipologiei unor comunități corespondente, dar arhaice, indo-europene (germanice, indo-iraniene). Bunii filologi ai surselor greco-latine, sanscrite sau iraniene cunoșteau mai bine un alt motiv războinic - dioscurii în serviciul unei zeițe. Îl întâlnim frugal utilizat și de Pârvan, chiar în varianta sa iraniană, ca model de descripție a unui grup statuar de bronz de la Năeni 1
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dorește să marcheze debarcarea lui Columb pe acest pământ, Bariay fiind considerat de specialiști primul loc din Cuba călcat de Amiral. A fost inaugurat în 1992, la cel de al cincilea centenar, complexul fiind format de un șir de coloane greco-latine, replica unui fort spaniol și a unui sat indian, precum și un muzeu. În cea mai orientală provincie a Cubei, Guantanamo, aflată la 950 de km de capitală, în localitatea Baracoa există alte semne ale trecerii și cinstirii Amiralului. Întemeiată, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de Nicolae Liu. Iași: Junimea, 1981, 359 p. (Eminesciana; 25) * TODORAN, Eugen. M. Eminescu: epopeea română. Iași: Junimea, 1981, 400 p. (Eminesciana; 26) * DRĂGAN, Mihai. Mihai Eminescu. Interpretări: vol. 1. Iași: Junimea, 1982, 264 p. (Eminesciana; 27) * Eminescu și clasicismul greco-latin. Studii și articole. Ediție îngrijită, prefață, note, bibliografie, indice de Traian Diaconescu. Iași: Junimea, 1982, 293 p. (Eminesciana; 28) * AVĂDANEI, Ștefan. Eminescu și literatura engleză. Iași: Junimea, 1982, 184 p. (Eminesciana; 29) * POPA, George. Spațiul poetic eminescian. Iași: Junimea, 1982
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fie pregătită prin alte elaborări teoretice. Din analiza pe care o întreprinde asupra trecutului, Ghibu aprecia că, datorită condițiilor istorice în care a trăit, poporul român n-a cunoscut o integrală încadrare în cultura europeană. Un contact masiv cu cultura greco-latină, cu filosofia clasică a antichității, ar fi îngăduit poporului român să treacă el însuși printr-o perioadă de Renaștere, putîndu-se integra "normal" în cultura Occidentului. O astfel de "renaștere" ar fi permis, mai întîi, constituirea, în spirit național, a unor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
-i pregăti viitorul să distingă și să verifice aptitudinile, înclinațiile, dispozițiile naturale, care în multe cazuri nu se afirmă decât târziu. Câte vocațiuni înăbușite, câte cariere și situații ratate, din această cauză! În special lipsa de contact cu vechea cultură greco-latină, în secțiunile destinate realului și modernului, trebuie socotită printre cauzele care au contribuit la lipsa de generozitate și de idealizm a noilor generații. Dar să lăsăm lucrurile aceste. Dac-am pomenit de ele, n-am făcut-o decât pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că-i dă păgînismului ce-i al lui. Faza inițială, idilică, a prieteniei dintre Charles și Sebastian, e un paradis păgîn în toată regula, descris de Waugh, cu un jind evident, într-o proză neoclasică plină de aluzii la antichitatea greco-latină. în carte, homoerotismul nu e explicit, dar cititorul modern ar trebui să fie improbabil de naiv ca să nu-l detecteze. Regizorul Julian Jarrold are dreptate să-l scoată la lumină ca să întărească tema păgînității fericite, deși, făcînd asta, el tulbură
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
romane, ci mai degrabă datorită reconectării spiritualității latine la matricea elenă și a modificării gândirii imperiale. Precum un cursor care a glisat de la est la vest și înapoi, într-un schimb creator (teza lui Paul Veyne, exprimată prin formula imperiului "greco-latin"), noțiunea de imagine trece mai întâi de la semele și simbolemele cu caracter spiritual la cele marcat politice, ca apoi să se întoarcă la un registru spiritual − un destin uimitor, mult asemănător celui al civilizației antice europene, în ansamblul ei. Întrevăd
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
frecventator de saloane, o divagație amabilă, în tradiția Fontenelle, în jurul ideii de vânătoare, debutând într-o pură manieră clasică. Erudiția digestibilă era încă foarte la modă din epoca preromantică. Text plin de exclamații și exaltări, aparat critic gemând de citate greco-latine, iată maniera. Winkelmann, Barthélemy sunt astfel de erudiți lirici. Ceva mai târziu afectarea conversației libere apare ca un dispreț pentru haosul fanteziei romantice. Erudit, rafinat om de gust fără imaginație, Odobescu era făcut pentru acest joc comparabil cu Voyage autour
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că nu putem avea spirite satirice, oameni de spirit; observatori ai sufletului propriu și al sufletului altora. E altceva. N-avem condițiile naționale pentru un France și pentru un Proust. France presupune o lungă cultură - și una anumită: franceză și greco-latină - și un mediu intelectual saturat de civilizație și de cultură. Proust presupune o lungă tradiție culturală, un mediu intelectual suprarafinat - și o "societate" cultă, fină, rafinată, unde să se poată dezvolta spiritul de observație și de analiză -, o societate care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Veneția, Italia (2000). Debutează în 1965 la „Iașul literar” (cu studiul V. Alecsandri și marii poeți din epoca lui Augustus) și la „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași” (cu studiul M. Eminescu și arta traducerii din poeții greco-latini). Colaborează la „Studii clasice”, „Anuarul de lingvistică și istorie literară”, „Cronica”, „Limba română” (Chișinău), „Studia antiqua et archaeologica”, „Convorbiri literare” ș.a. I se decernează Premiul „Francesco Petrarca” (Avignon, 1979), pentru transpunerea în limba latină a poemei Cântecul gintei latine de
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
lucrare de amploare, interpretează, pentru întâia oară, universul plautin drept un univers saturnalic, carnavalesc, dramaturgul latin apărând astfel ca un strălucit precursor al literaturii moderne. Studiile următoare sunt axate pe câteva direcții mari, urmărite cu stăruință. Precumpănitoare e receptarea Antichității greco-latine în cultura europeană (în volumele colective Eminescu și clasicismul greco-latin, 1982, Antichitatea și moștenirea ei spirituală, 1993). Remarcabilă e, de asemenea, preocuparea de a valorifica, prin studii și traduceri, textele latine și grecești medievale și renascentiste scrise pe teritoriul românesc
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
un univers saturnalic, carnavalesc, dramaturgul latin apărând astfel ca un strălucit precursor al literaturii moderne. Studiile următoare sunt axate pe câteva direcții mari, urmărite cu stăruință. Precumpănitoare e receptarea Antichității greco-latine în cultura europeană (în volumele colective Eminescu și clasicismul greco-latin, 1982, Antichitatea și moștenirea ei spirituală, 1993). Remarcabilă e, de asemenea, preocuparea de a valorifica, prin studii și traduceri, textele latine și grecești medievale și renascentiste scrise pe teritoriul românesc sau datorate unor români. Câteva dintre tălmăcirile publicate în acest
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
dovedește strădania lui D. de a îmbrăca în haină latină unele capodopere ale literaturii române: Miorița, Meșterul Manole, poeme de Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Bacovia, Blaga, Arghezi. SCRIERI: Metaforă și univers saturnalic în comedia lui Plautus, București, 1974; Eminescu și clasicismul greco-latin (în colaborare), Iași, 1982; Istoria literaturii latine (în colaborare), București, 1984; Antichitatea și moștenirea ei spirituală (în colaborare), I-II, Iași, 1993; Prelegeri de literatură latină. Mari clasici latini: Plautus, Cicero, Vergilius, Lerida, Iași, 2001. Traduceri: Esop, Fabule, introd. trad
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
Laurențiu Ulici, Esop în vestmânt românesc, ATN, 4; N.V. Baran, Esop, „Fabule”, SC, 1973; Eugen Munteanu, Teatrul lui Seneca în românește, CRC, 1980, 1; Ion Andreiță, Convorbire cu dr. Traian Diaconescu, TBR, 1980, 173; Dan C. Mihăilescu, Eminescu și Antichitatea greco-latină, RITL, 1984, 1; Petru Zugun, „Eminescu și clasicismul greco-latin”, AUI, lingvistică, literatură, t. XXX, 1984; Gabriel Țepelea, Un arhipelag puțin explorat, RL, 1988, 33; Marius Alexianu, Profil de traducător: Traian Diaconescu, AUI, limbi străine, t. I, 1988; Ștefan Cucu, „Viața
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
Baran, Esop, „Fabule”, SC, 1973; Eugen Munteanu, Teatrul lui Seneca în românește, CRC, 1980, 1; Ion Andreiță, Convorbire cu dr. Traian Diaconescu, TBR, 1980, 173; Dan C. Mihăilescu, Eminescu și Antichitatea greco-latină, RITL, 1984, 1; Petru Zugun, „Eminescu și clasicismul greco-latin”, AUI, lingvistică, literatură, t. XXX, 1984; Gabriel Țepelea, Un arhipelag puțin explorat, RL, 1988, 33; Marius Alexianu, Profil de traducător: Traian Diaconescu, AUI, limbi străine, t. I, 1988; Ștefan Cucu, „Viața lui Despot Vodă”, AUC, t. XX, 1998, 1-2; Matei
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
fi încadrată în zona lirismului descriptiv și elegiac. În volumele de versuri Balade (1919), Sub zidurile Troiei (1920), Umbre peste ape (1923), Cosânzeana (1924), Lauri și purpură (1929) și Chipuri de bronz (1930), scriitorul abordează teme consacrate, desprinse din mitologia greco-latină sau din istoria autohtonă. Nu există devieri semnificative de la modele, nici interpretări ale acestora dintr-o perspectivă proprie. Figurile istorice sau mitologice evocate sunt aidoma celor intrate în uzul cultural, iar limbajul este conformist, lipsit de vitalitate. De cele mai multe ori
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
semnifică, în bună măsură, altceva decât ce înseamnă „clasic” în artă sau în limbajul de zi cu zi. Provenit din limba latină, classicus (de primă clasă, de cea mai înaltă clasă), cu referire la literatura beletristică, designează „lucrările din antichitatea greco-latină, care au conturat peste secole educația din Europa de Vest” (Ernan McMullin, 1994, 266). Termenul îl întâlnim cu acest sens în limba franceză încă din secolul al XVI-lea. În limba română îl regăsim două secole mai târziu. Lingvistul Dorin Uritescu îmi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
mai luminați monarhi ai perioadei medievale, care a imprimat un spirit liberalist, detașat de Biserică. Om politic rafinat, bun diplomat, a fost în același timp un spirit renascentist, prin interesul mare acordat științei, filosofiei și artei, nu numai celor clasice (greco-latine), dar și celor arabe. A întreținut, de altfel, relații cu sultanul al-Kamil, și el un protector al erudiților, specialist în drept și poet. Biblioteca lui Frederic II cuprindea în special opere de știință ale autorilor clasici, catalogate după materii. La
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
venit la Veneția (printre ei și Erasmus) pentru a învăța greaca, acest centru venețian devenind principalul focar de difuziune a culturii grecești în Europa și în lume. Totuși, timp de aproape două secole, tipografiile au imprimat lucrările clasice din antichitatea greco-latină și mult mai puțin lucrările scrise de contemporani. Primele reviste științifice, ca periodice, apar: în Anglia: „Philosophical Transactions giving some Account of the World” (organ științific al Societății Regale, apărută în 1645 prin contopirea Societății Filologice din Oxford cu Colegiul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]