40,230 matches
-
aici, în Austria, de preferat, în Viena poate. Să strîngă bani, da, să pîndească momentul cînd va putea aduce încoace fata. Cum s-o aducă, aia e, cum, singur gîndul ăsta răsucindu-l pe toate părțile devenea o povară mai grea și mai de neîndurat decît toți kosovarii ăia care o călăriseră non-stop două nopți la rînd, pînă n-ar mai fi avut mult ca s-o omoare. Răsuflă ușurată altminteri cînd îi expiră luna de carantină. Ana Maria, draga mamei
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Emil Brumaru Îngerii de duminică Au cam băgat-o pe mînecă; Prea s-au uitat la femei Cu-aoreola și cu ochii lor grei De sfințenie și puritate, Ba chiar au văzut cum își mișcă, la spate, Dînsele fesele mari, orbitoare, În găurica din mijloc c-o floare! De-aceea stau rușinați și spășiți Și-așteaptă să fie pocniți De mînia lui Dumnezeu C-
Îngerii de duminică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7361_a_8686]
-
Emil Brumaru Pădurile sunt pline de dughene Vin zîne ca să-și cumpere mătasă, Vopseli albastre pentru grele gene, Sticloanțe cu țuici vechi sau cu melasă; Balaurii se tîrguiesc întruna Pentru un solz mai aurit, vreun ochi de sticlă Ce bagă spaima-n orice furnică, Umbrele de purtat cînd bate luna Prea tare, să-i ferească de blesteme
Pădurile sînt pline de dughene... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7472_a_8797]
-
a retras pentru totdeauna dar dacă tu ai să treci strada pe sub crengile de gheață ale merișorului sălbatic din care picură o lumină de oțet fără cuvântul Tatălui fără chei fără lumina lină a înserării fără iarba fiarelor pentru lacătele grele de dincolo de ape de dincolo de vise cu mărul lui adam înțepenit în gât mă auzi? ție îți vorbesc ție îți trimit învelită în hârtie de ziar inima acestui poem care nu poate sfârși acum și niciodată în față cu fantasma
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
și poate că ai înviat un pic doar cât să-mi vezi coșmarul, în aldine. Ori poate - cine știe - ești din nou o flacără țâșnind abrupt din stele spărgând această coajă ca de ou a lumii ce întinde-n spațiu grele tăceri tânjind ca din cavou spre existențe noi, dintre zăbrele. Cine Mă gândesc numai la lucruri ciudate la disperarea de-a spune sau de-a nu spune ceva la ființa mea ce se clatină pe picioarele-i iluzorii la nenorocirea
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
imaginea mea sau a oricărui altuia pentru a-i da sau a-i cere certificate de bună purtare Trebuie să ne purtăm bine pe drumul spre ultimele sclipiri cele de dincolo de lună, de sori unde se sparg cuvintele ca nucile grele ce cad din copaci de greutatea zumzetului interior Dar cine să stea în spatele acelor minuni prezumate cine altcineva decât propria, ideala-ți proiecție ființă de abur și fum a pierderii de sine a câștigării de tot Începutul spectacolului Ce nervi
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
deasupra casei mele sunt ghimpele de trandafir în care își zgârie tălpile noapte de noapte De fapt, îmi dau seama că nu sunt decât cauza propriei mele existențe pe cale de-a se curma la fiecare adiere de pleoapă Aud tropăitul greu al eroilor lui Homer pe strada mea înconjurând ca un șanț de apărare cetatea lui Priam iar Elena pe care o strâng noaptea în brațe privește încrucișat în oglinda ochilor mei cu ochiul morții spre ochiul strălucitor pâlpâind al vieții
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
Emil Brumaru De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată, Chiag cald de carne-amestecat cu suflet. De-aceea să-ți scriu limpede mă-ncumet, Femeie grea de sîni, turlă perlată În roua dimineții, clipă lentă Ce mă atinge-n trecăt, ca pe-un stîlp, Cu șoldurile, drogul meu de mentă Și cimbrișor. În jur melcii tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi de
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7823_a_9148]
-
Emil Brumaru Era un înger care se oprise Nedumerit de-nfumurarea mea De-a scotoci prin lucruri și prin vise Semnele calde, moi și nepermise Ale femeilor cu coapsa grea? Era un înger ce mă dojenea. Aoreola i se aburise și aripile le mișca abia În aerul albastru ce încins e De-adolescența-mi frîntă-n catifea?...
Întîmplare... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7803_a_9128]
-
Emil Brumaru Dragostea-și are grijele-i mărunte: S-oprească fluturii pe buze de pahare, Să facă roua ziua grea s-o-nfrunte, Seara să ducă melcii la plimbare, Și să te-mbrace numai în veșminte Ce-arată multe și ascund puține Din farmecele tale fără minte, Picioarele-n cizmoance lungi să-ți țină, Și-o bluză pe sîni mici
Dragostea-și are grijile-i mărunte... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7730_a_9055]
-
Emil Brumaru Vai, ceața nu-i frumoasă, ți-am răspuns, Ascunde, moaie chiar ce ai mai sfînt Și luminos pe-acest negru pămînt Din care s-a-nălțat deja Isus. Noi cum rămînem? Trupurile-s grele De carnea-mpătimită la plăceri, Iubita mea, atît de caldă ieri, Și-atît de rece azi, cu palme rele Jucîndu-te c-un înger adormit, Lîngă altar, în cel mai fraged schit Pe care Dumnezeu l-a-nchipuit... Nu-ți da degeaba sufletul
Vai, ceața nu-i frumoasă, ți-am răspuns... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7703_a_9028]
-
hotelului îl extragem cu greu din vehicul, toți trei, spre hazul nespus al nemților și altor gură-cască. Mersul pe coridoare a fost un adevărat supliciu. Îl trântim în pat cu hainele pe el, e o masă inertă devenită brusc extrem de grea. De sub pat cată gâturile câtorva sticle goale. Mă jenez să privesc în ochii însoțitorilor, dar băieții nu comentează în nici un fel. Ziua pare compromisă. Ne dăm întâlnire pentru "mańana". Mă mir că n-am înțeles de la bun început despre ce
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
De la geam îl văd pe N. șezând pe unul din tunurile din curtea hotelului. Aveam timp și chef să-i citesc ceva din operă, dar n-a luat cu el nici o carte... Hotelul "Nacional". 1.II. După miezul nopții. Zi grea. De dimineață schimbăm cecurile la banca de stat, zâmbetele cu care suntem întâmpinați dispar după lectura hârtiilor noastre: ah, ruble!... O dată cu foarte simpaticii și ușureii pesos ni se înmânează câte un formular, pe care orice magazine ce ne-ar vinde
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
își afundă palmele în noroi steaua lui printre buruieni piranda și țâncii măslinii se revarsă cu mândrie pe-acel walk of fame parcelat luna face pui în salbe culorile țipă una la alta pe fuste într-o limbă ca mâncărurile grele și nu mai pleacă apare-apoi de nicăieri un palat cu turle kitsch o măsea de aur... ars amandi (I) (cei care merg pe aer) nici cei mai frumoși din orașul acesta nici... încă un pas și încă pe mijlocul autostrăzii
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
în umerii ei aproape transparenți sub plete castanii de basm - cortina se lasă ca giulgiul peste scenarii închipuiri o! dragoste o! singurătate nimeni în afară de mine nu intră în umezeala înaltă până la brâu zbătându-se să mai simtă ceva - inima căzând grea în pântece avortată-apoi sângerează și se deschide precum gurițele pisicilor încă orbi dâra fosforescentă din urmă poate-ți va arăta vreodată drumul spre casă trebuia să mă salvezi te-ai salvat pe tine în schimb ești fericit scrisoare în vid
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
mai întâi peltic să o rupă pe păsăreasca ta ca o coasă ruginită prin iarbă îți mângâie suflul abia mijit pe buze apoi ți se-ntinde pe trup - una dintr-acele plăpumi sub care singurătatea te siluiește și te lasă grea micuța madlenă ( ce copil înșelător ) te duce-ntr-o lume a piticilor și te abandonează acolo între ceșcuțe și pătuțuri să te imaginezi potolindu-ți setea dormind...joaca asta chircită maturizează prea repede trece cu viteza tgv-urilor ani lumină povestea-miriapod
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
elefănței din praf, cu pete prăfuite de pantere. Sub abajurul de praf, mama coase cu praf tot ce îi desenez eu în praf și bem amândouă cafeaua de praf. Măndița scutură harnic, în fiecare secundă, vagoane, tone de covoare, metalice, grele cu zgomot de porți de fier de închisoare. Si praful urca docil în sus, pentru că în jos stă cineva care face scandal. Pîmânt roșu negru Allumette Pe piele mi se plimbă agale nu muște, costelivii îngeri. Femeia de culoare doarme
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Neabătut de lene sau rușine. Mă strădui să plătesc cu carnea mea, Spuzită-n răni, ce ai tu mai agale, Mai nefiresc de dulce, mai lalea Larg desfăcută-n în odaia-n care Numai o zi am stat sub roua grea?
Poate că mor... de-aceea-ți scriu întruna? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7783_a_9108]
-
personal mi-a revenit scrisul cărunt soare nori somnii mâncăruri spălări de vase puterea înnebunește și pe cei tineri și pe cei bătrâni azi e ziua de ieri și mainimicul a rămas în cartier ca un incendiu nereușit iar partea grea a slujbei mele: să-mi amintesc timpul să cânt iertările să ieșim împreună pe unde-am venit Romanță Voi obosi. Romanțele în schimb vor fi tot mai vitale mai netoate ce-am spus acum o clipă cade dintr-un nimb
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
vechi vise Ce ți se-ndeplinesc, trăite-aievea, Din zori de ziuă, cînd începe veghea... Femeia ta frumoasă te așteaptă Să-i speli în ceaiuri verzi făptura coaptă, Fără rușine, -ntîrzîind pe-alocuri, În gălăgii suave și în jocuri Cu stropi grei de cleștar, oh, printre bile Pline de muzici tandre și fragile... și s-o hrănești cu fructe moi, rotunde, Pe care ea într-însa le ascunde, Mai speriindu-se, mai a plăcere, Mai a durere și-a îngenunchiere... Să-i
Duminica, te strînge blînd la pieptul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7930_a_9255]
-
Iulia Sala Totul începuse pe la prânz, când se întorcea de la biserică. Pe drumul spre casă își simțise picioarele pătrunse de o toropeală deasă și grea, de parc-ar fi fost o păpușă de porțelan umplută cu o smântână groasă. Văzuse o singură dată o păpușă de porțelan, atunci când băiatul lui venise să-l vadă împreună cu nevasta și cu fata lor. Asta se întâmplase acum mulți
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
-l vede, ba-l chiar strînge-n aripi La pieptul lui cu fulgi; tu vii cu plîngeri Că iar îți este greață și-un pic de sîngeri, înmlădiată-n tulburări secrete, Și degetele-s prinse în inele Atît de-nvăpăiate și de grele, De-abia le duci, te clatini, mori sub ele, Iar părul o ia razna-n raze calde, Fin împletindu-se cu cele de la soare, Piticii monstruoși vor să-ți doboare Parfumul de pe sîni, te bate-o boare De vînt parcă
Ce întîmplări nevrednice de-un înger by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8208_a_9533]
-
Emil Brumaru Îngerul de miercuri e un înger Ce mă așteaptă să-i aduc moi plîngeri Că mi-a lovit privirea cu răsfrîngeri Si nu mai văd decît femei frumoase Împleticite-n plete și-n mătase De rochii grele, deodată scoase; Dar cînd le-ating cu degetul dispar, Sau se prefac în stane de mărar, Mă-nvăluiesc în roiuri dulci de fluturi De nu mai știu de ele să mă scutur, Sau se scufundă-n lacuri de magiun Lăsîndu-mi
îngerul de miercuri... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7908_a_9233]
-
un surâs/ în plus sau în minus-/ pe față/ și la inimă/ fiecare mișcare/ de umbră mă doare/ insuportabil// (...) și iată-mă cum/ am devenit cu timpul/ un fel de piatră migratoare,/ un surâs cusut pe buze/ și sub sprâncenele grele// un cuvânt zburător/ spus abia numai/ pe jumătate, frate// adevărat/ că sunt/ un înger de tot// dar vitreg! Îndemnul din titlu este o invitație de a vorbi împotriva solitudinii și a morții, în primul rând a marilor săi prieteni Nichita
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
și merg mereu spre o țintă de lângă somnul tău tu mă vezi doar cu ochiul sintetic de după somn, cum migrez eu în apele formelor înspre splendoare și merg mai departe și-n cele din urmă adorm cu mâinile-n materia grea din viața de după lume trec pe lângă somnul tău, urc scara celor 72 de stări fiecare stare e-atâta agonie câtă splendoare. Anamneză mă trezește sângele; e mereu pe acolo pe unde eu dorm este el mesagerul care umblă pe urmele
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]