967 matches
-
lucru și în spectacolul liric. Cei doi, tenorul și soprana, tineri, frumoși, perfecți, stăteau lipiți unul de celălalt și muzica le învelea trupurile. Și așa, învesmântați în acorduri sublime, isi trăiau povestea lor de dragoste, fără rușine, fără patimă, fără grimase inutile. Spoturile au coborât binișor lumină și i-a scăldat, începând de la cap, pe piepturile avântate în sonorități minunate, pe sâni, pe mijloc, pe solduri și mai jos, pe picioare, într-un mod cât se poate de firesc, de parcă nimic
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355264_a_356593]
-
alb orbitor ca varul. Nici câinii de azi nu mai sunt ce erau odată. E un maidanez blănos bine hrănit de femei mai puțin miloase cu bărbații, iar ce poți citi/ghici postmodern în sufletul lui sub drapel e o grimasă șmecheră, una a scârbei de binefăcătorul din mila căruia face umbră ca un bocanc de Arhanghel asfaltului românesc. Poate îi e și rușine cu așa stăpân jerpelit, ar prefera unul occidental, s-ar aventura el acolo, privește-n zare la
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
a spune ce nu am spus până-ntr-o vreme decât îngerilor și asta doar dacă am fost convinsă că nu mă aude nimeni pe lume . Felul cum știu țăranii să primească moartea m-a uimit întotdeauna. Fără văicăreli, fără grimase. O respirare, atât. Un suflu care se stinge. Cu seninătatea celui care-L iubește pe Iisus și știe că-L va întâlni în clipa supremă. Țăranul îi spune fiicei sale, cu oarecare grijă paternă și cu umor vânos și plin
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
fiica la altar în fața zecilor de ochi străini care poate măsurau orice mișcare a pașilor și-ți tălmăceau orice tresărire a feței, situație în care mă socoteam de-acum pierdut în perspectiva gâfâiturilor și “emisiilor” de transpirație greu reținute, cu grimase adunate într-un rictus paralizant care ar fi putut reflecta, îmi imaginam eu, fie o bucurie împlinită și pustiitoare (dacă așa ceva ar fi posibil!) fie un fiasco de proporții pe care nu știu dacă (și cum) l-aș suporta... Înainte de
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (6) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355187_a_356516]
-
să mi-l ferească. Să rămână lângă mine și să sper că, niciodată Umbra, ce-mi intră-n chilie, nu va fi, nicicând, furată; Cu icoana și cu ruga, în genunchi, cu vina-n brațe Voi trăi, murind, ferită de grimase de paiațe. Nu mi-e teamă de-ntuneric, fără el, ar fi lumină? Și nevinovații-ar plânge, de n-ar fi pe lume, vină? Eu mă-ntreb, de unde-mi vine liniștea ce mă-nfioară, Când din adâncimea nopții, aud scâncet de
ŞI DE-AR FI SĂ CÂNT VREODATĂ... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368927_a_370256]
-
Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Coboară noaptea peste mine și un coșmar îmi intră-n oase, Paingu-și țese pânza morții din excremente de mătase; Se strâmbă luna cu-a ei mască, grimase de dureri nespuse, Ascunse-n țipetele mute...Venit-a moartea, un'se duse? Un întuneric ca de smoală, se cască-n Iad și Purgatoriu Și Raiul, o himeră-albastră în peisajul iluzoriu Se scurge-n râuri de negare și îngerii se
UCIGAŞII IUBIRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370086_a_371415]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > IUBIRE Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1266 din 19 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Desenez în Sufletul tău un zâmbet Pe chipul tău Apare o grimasă Cu care scrijelești Un bun venit în inima mea Mă doare ploaia De nimicuri din jurul meu Tremur prin sânge Dar nu mai suntem vii Bun, buni ..tot mai buni Ne stingem pentru a fi mai buni Cine cere asta ? Masca
IUBIRE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370443_a_371772]
-
Se putea altfel și a ta e vina c-ai ales greșit încurcând adese răul cu ce-i bun,bezna cu lumina fără să-ți pese. Însă nu regreți,n-ai lacrimi sub pleoape și zâmbești știind că e o grimasă privirea ce vrea de tristeți să scape părând voioasă. Și totuși arar,uneori,din minte fulgeră idei,care poartă-n ele seve clocotind și-arzând în cuvinte care par stele. Un albastru Mi-amintesc de noi care-am fost odată
PLOUĂ CU IDEI UN ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369380_a_370709]
-
pentru clasicii literaturii române. Nici scriitorii și publiciștii contemporani nu scapă atenției criticului literar, exegeta constatând că „Elena Buică a simțit nevoia imperioasă de a-și exprima admirația” față de confrații din țară sau din diaspora, „cu extremă onestitate[...], franc[...], fără grimase, fără conveniențe, din pură iubire de oameni față de actul creației în sine” (Un gest de reverență scriitoricească). Rodul acestor preocupări sunt evidente în paginile mai multor volume încă din 2009 (Oglindiri) sau din 2011 (Luminișuri), dar, mai ales în cele
PASIUNEA, TALENTUL ȘI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369390_a_370719]
-
zbucium lângă femeie, atâtea frământări înaintea rostirii! Deși totul e dor: viața, rostul, zorii, amurgul, căutarea, ieri-ul și mâine-le, azi e incertă secunda, pentru că inevitabil vine și taina ce și-o ascunde și argintul oglinzii o deformează-n grimase, pentru că sigur, absolut sigur, se-ntunecă și cade în hău, în neant... în uitare. Iubirea lui e spaimă și totuși, rugăciune; cuvintele lui strigă, de-aceea se repetă, obsesiv se repetă, până la teama de a fi trecut dincolo de dor, în
DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370646_a_371975]
-
soțul sau copilul, să nu mă las doborâtă de nicio privire piezișă, venită de oriunde, de niciun gând vrăjmaș. Ce bogată aș fi .... dacă aș avea în buzunar câte un zâmbet pentru cel de lângă mine, nu unul schimonosit, nu o grimasă, nu unul forțat, sau smuls cu greu, ci unul firesc, simplu, pornit cu sinceritate, din inimă...m-aș simți mai primenită și decentă. M-aș înălța în proprii mei ochi.... Ar fi zâmbetul de dăruire și primire, în același timp
UN ZÂMBET PENTRU FIECARE de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370697_a_372026]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBIREA NU EXISTĂ Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1541 din 21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Centauri croncănesc în ploaia de mătase În inima cioplită se-nghesuie grimase Pe malul plin de faguri și temătoare vise Se-apleacă sălcii blânde, cu priviri nestinse Săgeți de întâmplare-și croiesc drum înțepat Cu vârfuri pișcătoare de-un ultim, trist, păcat Iubirea e poveste, iubirea nu există În plânsul meu de
IUBIREA NU EXISTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353440_a_354769]
-
a tresărit așa, cum să mă explic io pe mine..., așa am simțit mai mult decât am văzut... O încordare așa, domnu’ doctor, de parcă ar fi dorit să deschidă ochii, să miște ori să vorbească, nu știu cum să spun... Privindu-i grimasele am avut senzația că băiatul acesta fie visează, fie își amintește ceva care l-a marcat în viața lui și se chinuia să strige... Io cred că m-a auzit și m-a înțeles, zău așa! - Cum să spui mai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]
-
tremur ușor,cuprinse de dor Te-ncântă de-a lor slăbiciune Narcoză subtilă produc fără grabă Din câmpul de maci ,înflorit Mișcări rafinate,pornite din suflet Spectacol oniric transmit Din zâmbet șăgalnic,provoacă incendii Spontane în inimi novice O mică grimasă,de plictis de-apare-i Semnalul ca vraja să strice Poeme în râuri prăvale tăcute Când ele se întredeschid Sau spun fără vorbe-n a lor încrețire Că poți ca să fii insipid Ușor umezite,propun cu blândețe Să vrei să le muști
BUZE DE DOR de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353520_a_354849]
-
sau un pachet de cafea, gândi Mărășteanu, insistând: --Chiar dacă nu mă credeți, să știți că v-am dat trandafirii din suflet, pentru că eu tot vă... --Tot...ce? Hai, spuneți, fiți clar! --Vă...simpatizez. --Aha! spuse șefa Marketingului, cu o grimasă dureroasă. Să știți că nu putem să vă achităm deocamdată marfa, din cauza unor indisponibilități temporare. Cred că peste câteva luni vom încerca, după ce vom face și noi încasări de la beneficiarii noștri. --Să mă duc la depozit ca să vă aduc actele
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
fotoliul lângă plita Ceva mai greu cu lipsa de putere Și simt cum tensiunea din artere Mi-aduce brusc aminte de artrită Închid ochii, incerc sa ma destind Îmi spun că sunt iar tânăr și ferice De n-ar veni grimasa ca să-mi strice Tonusul spre care cât cu jind Am rispit averi pe câte un fleac Și prețuiesc acum oricare clipă Dar cand rămâi cu-o singură aripa La orișice efort presimți un trac Parcă-mi doresc vorace un delir
AM INCERCAT CA SOLOMON... de ION UNTARU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353010_a_354339]
-
onor. Clienți ai lui Gambrinus să primească astă cărticică în dar pentru Anul nou 1902 și le urează la mulți ani cu cele dorite.” Scârbit de viața din România el se exilează la Berlin, părăsind definitiv țara. Glume primite cu grimase ● Când se întâlnea cu cei de la „Junimea” unde-și citea piesele, glumea pe seama lui Alecsandri, care-l ura de moarte pe autorul „Scrisorii pierdute”, se certa cu Negruzzi și îl irita printr-un mahalagism ostentativ pe Titu Maiorescu. ● La un
BERARUL CARAGIALE(162 DE ANI DE LA NAŞTERE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353824_a_355153]
-
există remediu: “În sudoarea feței tale îți vei mînca pîinea ta, pînă te vei întoarce în pămîntul din care ești luat; căci pămînt ești și în pămînt te vei întoarce” (Facerea 3, 19). Semnele iconice (figurile umane, marcate adânc de grimase, deformările corporale și peisagistice, operate, foarte semnificativ, după același cod, și cu același țel, al “eșecului” existențial, și al biruinței estetice, chipul zâmbitor, dar îndurerat și înlăcrimat, iluminat de un sceptic optimism, ce se ivește , fie de unul singur, fie
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
apoi apropie încet buchetul de față și inspiră cu nesaț mirosul plăcut al florilor. Fața i se ilumină de plăcere. Ochii îi străluceau. Luminițe vii i se aprindeau în pupile. Din nou îl privi pe Ștefan mai mult cu o grimasă decât cu un zâmbet. Se vedea cât erau de dureroase urmele accidentului din care o salvase bărbatul care tocmai i-a adus cel mai frumos buchet de trandafiri albi, primit vreodată. Doar prin strălucirea ochilor putea să-i spună cât
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
leagănă și iar salța, Un copac se odihnește, Altul cengile-nvarteste: E un dans în colț de bloc, Șapte copaci la un loc; Cel mai ’nalt e mai vioi, Leagănă crengile moi Și-i îmbie pe cei șase, Să se-ntreca în grimase Și-n valuri de foșnet verde: Frunză în neant se pierde! Referință Bibliografica: DÂNSUL VERDE / Sofia Raduinea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1184, Anul IV, 29 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Sofia Raduinea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DANSUL VERDE de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353695_a_355024]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CÂND RĂUTATEA INVADEAZĂ NEURONII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului Când răutatea invadează neuronii, Sau este-acolo chiar din embrion, Degeaba cauți strălucirea ca bufonii Într-o grimasă ce se crede de bon ton... De semeni peste tot venin, conflicte, Bătându-te cu cărămida-n piept mereu Și aruncând în toate părțile verdicte Înlocuind pe sfinți și Dumnezeu, Tare mă tem că slabă ți-e recolta Pe care
CÂND RĂUTATEA INVADEAZĂ NEURONII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354196_a_355525]
-
dumneavoastră”: - Eu cred că în România oamenii nu sunt pe deplin liberi! Stupoare printre colegi... Abia scăpasem de acuzația aceea de anticomunism, în urma căreia fusesem convocat la Rectorat, că acum iar o „comisesem”. Asistentul era în continuare calm, doar o grimasă trecătoare i-a schimonosit figura la auzul răspunsului meu nesăbuit. După câteva momente de adâncă tăcere, m-a întrebat în sfârșit: - Cum așa?! Păi cine te oprește să te duci la București, în Piața Palatului și să strigi cât vrei
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
tăind apa, arcuindu-și înotătoarea codală, răsucindu-se, ridicându-se, coborând...Vedea și bustul gol al femeii, părul unduitor înfăsurând-o. Peștele și femeia se rostogoleau, se luptau parcă...I-a privit chipul, îi părea surâzător, sau disperat...Îl contraria acea grimasă... Îl cerceta cu priviri curioase, se unduia în jurul lui, îl atingea, se simțea tras, prins, încolăcit, nu reușea să distingă fința în întregime, îl cuprinsese, nu mai avea aer în plămâni, lupta să se ridice, să scape din acea îmbrățișare
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
Or, aceasta presupune o perspectivă specială, unii ar zice deformată sau perversă chiar, așa cum o făcea și Jean Baudrillard („simulacrul acum ocultează nu adevărul, dar faptul că el nu există și nu e decât continuarea nimicului“, „Gândirea radicală“). Dar nici grimasele nihiliste care l-au consacrat ca precursor al „terorismului cultural“ nu vor fi în stare să depășească archetipalitatea măștilor din jocul himeric intitulat „Masoretul“, exprimat exemplar de Hemingway în inegalabilul său text „Bătrânul și Marea“. „Semnificație“ vs. „limbă națională“ Motiv
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
în care trecerea se face greoi, monstruos, înfiorător. Viața nu e un voiaj de plăcere; moartea nici atât. Dacă Vlahuta se cutremura de veșnicia morții, eu m-am cutremurat de agonia ei. De ceea ce poate preface splendoarea unui zâmbet într-o grimasa sinistra; rotunjimile unui obraz drag în umbră unui bocet; o explozie de viață într-o masă diforma de suferință. De toate zbaterile durerii neputincioase, de moartea cuvintelor și de deznădejdea gesturilor; de dureri fără nume care pot zgudui fără limite
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]