1,968 matches
-
Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sângelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i‑ar fi putut trezi pe păgânii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să‑și slăvească zeitățile păgâne, căci, de bună seamă, afară era lună plină. 8. Nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care‑o Îngâna Întruna În sinea sa, abia mișcându‑și buzele uscate, căci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sinea sa, abia mișcându‑și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s‑ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încât toți s‑ar fi prăvălit În adâncurile neguroase pe deasupra cărora bâjbâiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scânteieri vâscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i‑ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
era nici băiatul și nici Kitmir, căci băiatul rămăsese În fundătură, ca să‑i lase pe cei care‑i purtau pe cei trei, adică pe Ioan, pe Malhus și pe el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptând parcă să‑i vină rândul ținându‑l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pâlpâitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe care i‑o spusese Ioan, cuviosul păstor, În primul său vis sau poate În prima sa trezie, că trecerea fusese lărgită, sau cel puțin așa i se părea lui acum, Încât putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stânca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vârfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și scârnă de om păgân. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scârnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stânca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori poate mântuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de care‑și ferea ochii până n‑avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca‑ntr‑o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, până la gât, amețindu‑l cu o blândă desfătare care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care oricum răzbate prin pleoapele oblonite, lumina care, aidoma unei rumene văpăi, se strecoară prin Împletitura deasă a genelor, care se vâră sub porii trupului, lumina zilei care se simte cu fiece părticică a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blândă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce‑i intrase deodată În sânge, invadându‑i trupul și inima care acum tresăltau, oare sângele cald și năvalnic, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pământului care‑i umplea nările amorțite de atâta somn și lâncezeală, mirosul reavăn al pământului și al ierbii, binecuvântata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvântata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea de care nu se Încumeta să deschidă ochii, pentru că‑l pălea În frunte cu atâta silnicie, Încât văzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sângele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stâncile greoaie ale grotei, așadar, ale mormintelor lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei, Își putea aminti totul, dureros de clar, pentru că trupul Înghețat Își putea Închipui căldura, pentru că sângele Își putea Închipui lumina, pentru că ochiul Își putea Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
seva dătătoare de viață, pentru ca sângele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stâncile greoaie ale grotei, așadar, ale mormintelor lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei, Își putea aminti totul, dureros de clar, pentru că trupul Înghețat Își putea Închipui căldura, pentru că sângele Își putea Închipui lumina, pentru că ochiul Își putea Închipui albastrul cerului, pentru că auzul Își putea Închipui cântările și sunetele muzicii. Numai că acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vârau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cântările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cântările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, când vacarmul mulțimii Încetase, iar scârțâitul carului Încremenise, și când În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormântul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
grotei, În mormântul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic Încerca să‑și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormânt. Se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a lor va fi ziua și a lor va fi noaptea. Doamne, ferice de cei care pe timp de ziuă nu‑și amintesc căile nopților lor, căci a lor va fi lumina zilei. 20. Zăceau cu fața‑n sus În grota Întunecoasă din dealul Celionului, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor și câinele său pe nume Kitmir. Zăceau ca și morții În somnul morții. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
alții asistară, doar, ca la spectacol, din pricina fricii ori, cine știe, poate că erau din aceia care aveau de toate. Un vatman își lăsă tramvaiul pe șine și se prinse în lanțul tinerilor. Urcau Copoul răcnind: "Noi nu trăim în grotă! Nu trăim în grotă!" Lângă Luana, urla din toți rărunchii un grup de unguroaice. Fetele strigară și strigară, mai-mai să-și spargă plămânii, iar la un moment dat una din ele se întoarse spre Luana și-o întrebă: Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la spectacol, din pricina fricii ori, cine știe, poate că erau din aceia care aveau de toate. Un vatman își lăsă tramvaiul pe șine și se prinse în lanțul tinerilor. Urcau Copoul răcnind: "Noi nu trăim în grotă! Nu trăim în grotă!" Lângă Luana, urla din toți rărunchii un grup de unguroaice. Fetele strigară și strigară, mai-mai să-și spargă plămânii, iar la un moment dat una din ele se întoarse spre Luana și-o întrebă: Nu te supăra, ce înseamnă "grotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
grotă!" Lângă Luana, urla din toți rărunchii un grup de unguroaice. Fetele strigară și strigară, mai-mai să-și spargă plămânii, iar la un moment dat una din ele se întoarse spre Luana și-o întrebă: Nu te supăra, ce înseamnă "grotă"? Ieșiră și cei din Pușkin, Codrescu, Târgușor, toată studențimea Iașului. Toți cei care au avut ceva de spus și au avut curajul s-o facă. A doua zi, o dată cu răsăritul soarelui, au început represaliile. Luana a auzit, numai, despre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu pietre și acoperită ici-colo cu cactuși și cu tufișuri pitice. În depărtare, locul se ridica spre vârful vulcanului stins care domina insula. Neng dispăruse după niște bolovani, iar când Adam a ajuns-o din urmă, se strecurase Într-o grotă de pământ, o groapă la adă post de soare și de ploaie, atât de bine fățuită, Încât părea să fie săpată de mâna omului. — Ia te uită, a spus Neng, arătând spre un mic teanc de obiecte. A ridicat un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lautezi, ori poate lauțieni? Da, asta parcă sună ceva mai bine, nu-i așa? Amestecul acesta ciudat de popoare Își găsise de-a lungul secolelor calea fericită de existență, printre altele În construcția vechilor locuri de cult, a templelor, a grotelor, a altarelor, precum și a locurilor de Înmormântare, toate Înghițite treptat de junglă. Localnicii știau de locurile astea, dar se mai gândeau la ele, erau acolo dintotdeauna, făceau parte din peisaj. Apoi, Într-o bună zi, apare un geolog, un om
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bomboane, ciocolate, turte dulci, acadele, torturi și altele. Apoi am mers în camera curățeniei unde săpunuri, periuțe și paste de dinți, prosoape și multe alte obiecte aveau mâini, picioare, nas, gură, ochi, și se comportau ca oamenii. Am vizitat și grota în care era ascunsă lampa lui Aladin, iar noi ne-am putut îndeplini toate dorințele. Tom și Jerry încă se mai fugăreau și făceau tot felul de pozne. Bugs-Bunny ronțăia din morcovul său. Acolo tot timpul e cerul senin, iar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
omorît în bătaie de Securitate pentru că și-a notat exasperările și "exasperanțele" anticeaușiste, adevărurile în Jurnal, să fie luat de Andrei Cornea, cel care improvizează adevăruri. Nepoții lui Leonte Răutu, un călău sinistru al culturii române, vorbesc de "ieșirea din grotele comunismului". Nerușinarea persecutorilor în a-și declara vinovate victimele se varsă peste tot și toate. Autori morali (ce-o căuta aici vocabula asta, moral?) ai crimelor pozează în inocenți. Da, nerușinarea e principala trăsătură a democrației cu față brucană. Profetologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iar odată ajunși în față încep să facă rău în jurul lor, încercînd prin orice mijloace să-și depășească condiția mizerabilă din care provin. Scîrnăviile astea seamănă cu niște lilieci, sau cu niște vampirași, cărora după o noapte îndelungă petrecută în grotele sau cavourile propriei lor frustrări li se oferă din nou șansa de a ieși în lume ca să facă prăpăd. Fusese nevoit să se ferească atît de ei, cît și de autorități, avusese casa pusă sub supraveghere imediat ce devenise comandant al
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aula" sălbatică îmi amintea, mai ales, de o seară similară petrecută în Teheran. Primarul dorea să ne ofere ceva mai deosebit. Mașinile derapau urcînd pe un deal abrupt. Era zăpadă și șoferii nu erau prea experimentați. Restaurantul era într-o grotă, doar una din cele 4 părți dădea înafară. Un foc imens încălzea o parte a corpului, apoi te întorceai și încălzeai și restul. Era o luptă continuă între cald și rece. O să fac gîlci, pneumonie, degerături și cumătra cu coasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]