1,082 matches
-
de Elvira Sorohan. Iași: Junimea, 1988, 648 p. (Scrieri românești esențiale) Elvira Sorohan: Postfață, p. 593 648. CREANGĂ, Ion. Povestiri. Povești. Amintiri. Postfață de Elvira Sorohan. Iași: Junimea, 1990, 470 p. (Scrieri românești esențiale; 4) Elvira Sorohan: Postfață. Rîs și grotesc în opera lui Ion Creangă, p. 368-463. Măștile puterii. Traducere din italiană de Nina Façon, traducere din franceză de Lăcrămioara Petrescu. Ediție îngrijită și prefațată de Elvira Sorohan. Iași: Institutul European, 1996, 233 p. (Civitas; 2) Cuprinde: Principele; Discursuri / Niccolo
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
înaintași. Ediție bilingvă. Iași: Junimea, 2009. SOROHAN, Elvira. Cozerii colorate erudit și poliglot de Șerban Foarță. În: Convorbiri literare, 143, mai 2009, nr. 5, p. 27-29. Șerban Foarță, Iolanda Malamen. Cozerii în lila. Iași: Eis Art, 2008. SOROHAN, Elvira. Estetica grotescului. În: Vitraliu (Bacău), 17, nov. 2009, nr. 3-4, p. 5. SOROHAN, Elvira. Humorul ca artă de a trăi. În: Convorbiri literare, 142, febr. 2009, nr. 2, p. 31-34. Harald Höffding. Humorul ca sentiment vital. Traducere din limba germană de Val
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2002, 333 f. MORAR, Ovidiu. Lecturi în palimpsest: Avatarurile suprarealismului românesc: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2003, 279 f. PETRACHE, Gabriela. Forme și funcții ale grotescului în proza românească (sec. XVIII-XIX): teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2005, 236 f. CREȚU, Bogdan. Utopia negativă în literatura română: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Este vorba despre un principiu pe care în fond, l-am aplicat și eu, la modul intuitiv necesar. De exemplu, am avut unele cursuri opționale care se pretau la asemenea abordări. La un moment dat, am predat un curs despre grotesc în literatură. Am făcut atunci vaste incursiuni în artele plastice, veneam la cursuri cu tot felul de albume... Era o formă de a arunca punți între literatură și artele plastice, după cum mai târziu am făcut un curs special despre ironie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
moto precaut al criticului foarte conștient de cele două biografii ale sale una a operei, cealaltă a omului. Toți acești autori au în comun categoriile revoltei, revoltă prezentă explicit în titlul Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu și Eminescu: ironia, grotescul, fantasticul, comicul, urâtul, absurdul sunt semnele concrete ale acestei atitudini de regăsit la nivelul discursului. Revolta se îndreaptă succesiv și simultan împotriva societății, a literaturii consacrate și, în cele din urmă, împotriva existenței și condiției umane înseși. Categoriile revoltei nu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
examinării microscopice nu exclude perspectiva larg desfășurată. Evaluările nu se produc în afara contextului, ci, neapărat, în "cheia epocii" și, într-o extensie rareori forțată, în "flux european". De aici jocul spumos, dar riguros de asocieri și disocieri ("tipul și funcția grotescului" la Cantemir, Creangă, Urmuz), care, iarăși, au menirea să pună în lumină unicitatea unui gest creator, precum și eventualele priorități (Dimitrie Cantemir e plasat, astfel, "în avangarda prozei românești de analiză psihologică", iar Urmuz, la rându-i, inspiră o pledoarie: "De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dată când împrejurările vieții m-au adus în apropierea doamnei Elvira Sorohan am avut acest sentiment puternic că altitudinea spirituală și intelectuală a d-sale este similară cu a lui Cantemir și a dublului său ideal, Inorogul. Cursul opțional despre grotesc susținut de doamna profesoară în ultimul an de facultate, m-a făcut să mă îndrăgostesc definitiv de rafinamentul și subtilitatea intelectuală a Elvirei Sorohan. Stăteam în banca a doua, și ascultam la fel de fascinată ca și în primul an cum își
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
m-a făcut să mă îndrăgostesc definitiv de rafinamentul și subtilitatea intelectuală a Elvirei Sorohan. Stăteam în banca a doua, și ascultam la fel de fascinată ca și în primul an cum își desfășoară doamna profesoară demersul academic despre conceptul estetic de grotesc. La unul dintre primele cursuri, vorbind despre potențialul grotesc al lumii pe dos în Evul Mediu, doamna profesoară mă întreabă direct, spunându-mi pe numele de familie, dacă îmi amintesc despre o astfel de imagine răsturnată în romanul lui Umberto
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
le descopăr mecanismele creației. Experiența de doctorand încheie imaginea pe care o am despre Profesorul Elvira Sorohan. În primii mei ani de învățământ, doamna profesoară mi-a sugerat să încep un doctorat pe care să îl construiesc în jurul conceptului de grotesc reflectat în proza românească. Ceea ce m-a impresionat profund este faptul că nu a lăsat nimic la voia întâmplării: sugestii bibliografice și de demers academic, citirea tuturor referatelor și apoi a fragmentelor de teză și a tezei propriu-zise "la virgulă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de material și aplecați cu toată energia spre sensibil și imediat, ideea sfințeniei și a performanței în domeniul ascetic e redefinită în raport cu acest viciu de fond. Așa se face că scopurile cele mai înalte ale monahismului apar imaginate în expresiile grotescului. Asceza radicală e cultivare deliberată a murdăriei (D. Micu), iar adâncirea în lumea spiritului, pentru că trebuie arătată, nu poate îmbrăca decât expresiile burlescului. Memorabile sunt paginile grotești dedicate protosinghelului Macarie sau protosinghelului Visarion, caracterizat scurt și nemilos: Nu-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
preferința accentuată pentru ludic, ironie, contradictoriu, incertitudine referențială, experiment lexical, caracterul fragmentar și dezorganizat al textului, repudierea elitismului și a seriozității convenționale, caracterul aparent fortuit și derizoriu al imageriei și al intrigii (conform unui model entropic), recurgerea la sarcasm, la grotesc și la bizarerie, la elemente tematice șocante și la procedee compoziționale abstruse, amestecul derutant între fabulos și realism, manipularea kitschului și conivența deliberată cu arsenalul de teme și procedee ale culturii „populare”, excelența și sofisticarea tehnicii (dublate însă de refuzul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
dintre povestirile lui sugerează eșecul inocenței, motiv care îl apropie de I. Al. Brătescu-Voinești. De acesta îl deosebește totuși accentul pus pe ironie și sarcasm. Personajele sunt antrenate în intrigi meschine, prozaice, cele care nu se pot adapta fiind excluse. Grotescul se datorează cel mai adesea unilateralității caracterologice. Prozatorul este atras de situațiile comune și descrierile exacte. Biografia personajului este prezentată în amănuntele ei dizgrațioase, în comportamentele duplicitare sau acțiunile veroase. Domină dialogul, pentru care prozatorul atestă o înzestrare deosebită: schimburile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286826_a_288155]
-
luminile din grădină se stinseră și în aceeași clipă ferestrele Palatului din fund prinseră să strălucească, ca și cum în dosul fiecăreia s-ar fi aprins un soare”. Seninătatea și armonia răzbat aici, ca și în toate scrierile lui C., în ciuda satiricului grotesc, în zona căruia se dezvoltă capacitatea creatoare a autorului. Alunecarea din real în miraculos se petrece ca în basm, cu numeroase apariții de personaje și locuri supranaturale: orașul Limonardo și povestea „marelui învățat Biju”, învingător în lupta cu „Mama Petre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
semnele bogăției acumulate prin fărădelegi. Prin integrarea acestora în spectacolul de epocă, prin imaginarea unora din „ciocoii noi” în situații vrednice de Frumoșii nebuni ai marilor orașe, cartea lui Fănuș Neagu, romanul compune o amplă frescă a cărei dominantă e grotescul. Activitatea de prozator a lui S. a fost precedată de una de cronicar literar și, mai ales, de cronicar dramatic, materializată editorial în Teatru românesc și interpreți contemporani și în Al treilea gong (1973). Culegerea Adevăruri de toată ziua (1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
de personaje - locatarii blocului (de toate vârstele, de ambele sexe și cu diferite identități socio-cultural-profesionale), cu toții cât se poate de „tipici” și, totodată, particularizați prin diferite detalii ori atribute (mentalități, preocupări, comportamente etc.), de regulă bizare ori grotești (de un grotesc al banalității, privit de autor cu oarecare blândețe și compasiune). Banalul imobil băcăuan capătă astfel funcția de „model societal”, de „eșantion” ori „machetă” a societății românești contemporane, și nu e de mirare că una dintre cronicile care s-au scris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
lui Antipa, un funcționar ce-și împarte viața între Albala și Dealul-Ocna (trenul de navetist în care urcă în rutină Antipa face patruzeci de minute dintr-o localitate în cealaltă), pendulând între calmul existenței domestice alături de soția sa (Felicia) și grotescul glumelor pe care le face pe seama celorlalți, completând certificate de deces în avans. Structura cărții reflectă dualitatea existenței lui Antipa: romanul este compus din două volume al căror titlu este simplu, dar plin de forță: Ziua întâi, respectiv Ziua a
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în cabinetul doctorului Vlad Cosma, pacienta Ioana Olaru încearcă să înțeleagă sensul unui tablou celebru: Parabola orbilor de Breugel. Parabola pare a spune ceva despre propria-i existență: o cădere în lanț, o cauzalitate obscură, o tragedie teribilă într-un grotesc absolut [...]27. În fine, Gheorghe Glodeanu pune lumea romanului sub semnul unei sartriene stări de greață care se reflectă întâi în imaginarul pictural evocat: Din roman se mai reține nevoia de iluzii a oamenilor și greața ca stare existențială resimțită
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Delsol, Michel Maslowski, Joana Nowicki, Mituri și simboluri politice în Europa Centrală, p. 15. 334 Maslowski, în ibidem, pp. 22-27. Autorul identifică două stiluri estetice adoptate și ca modele de existență în această regiune: patosul discursului eroic sau martirizator, și grotescul, adică deriziunea unei vieți fără repere sub o Lege străină și nerecunoscută, cu reguli fantastice ori absurde din punct de vedre cultural, al cărui expresie tip este umorul negru, "al spânzuratului" (Kafka, Hašek, Kundera). Ibid., p. 26. 335 În Ibid.
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să-și lege numele definitiv de evenimentele din decembrie 1989 indică un complex de vinovăție, dar și un narcisism autoprotector. Acuzându-l pe Ceaușescu că l-ar fi supus unei „reeducări” după metoda chinezească, Ion Iliescu este hilar, dar în grotescul afirmației sale există și un sâmbure de adevăr, în alt sens însă decât cel dorit de Iliescu: spre deosebire de deținuții politici care au fost reeducați prin tortură la Pitești, Ion Iliescu a fost și a rămas un auto-reeducat, în libertate, în
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
speciile literare, întrucât putem întâlni tragicul și în romane, poeme, etc., sau comicul în schițe, nuvele, fabule, romane și altele. În evoluția curentelor literare, putem remarca predilecția pentru unele sau altele dintre categoriile estetice. De exemplu, romantismul reconsideră urâtul și grotescul, categorii negate de clasicism. Frumosul este categoria estetică fundamentală, caracterizată prin armonia dintre conținut și formă, prin proporție și echilibru, care generează sentimente de satisfacție, plăcere și admirație. Frumosul stimulează trăirea spirituală, receptorul reflectând, prin echilibrul lui subiectiv, echilibrul obiectiv
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
în comediile lui Moliere ( Avarul, Tartuffe, Burghezul gentilom), în fabulele lui La Fontaine ( Lupul și mielul, Lupul și câinele) și Grigore Alexandrescu (Boul și vițelul, Câinele și cățelul). Cele mai frecvente modalități de manifestare a comicului sunt: satiricul, ironia, sarcsmul, grotescul și umorul. Satiricul apare ca o formă de ridiculizare nemiloasă a unor aspecte negative din viața socială, a unor trăsături negative de caracter și a unor moravuri, respinse în numele unor valori superioare. Principala specie literară care concretizează această modalitate a
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
critică moravurile politice din Anglia de odinioară: Țara cailor, țara piticilor (Liliput), țara uriașilor sunt alegorii ale societății engleze din secolul al XVIII- lea, constituind un cadru straniu și fantastic în care sarcasmul dobândește forță demascatoare. Sarcasmul îmbracă adeseori forma grotescului. Acesta apare prin exagerarea monstruoasă a unor trăsături negative, evidențiind urâtul fizic și moral. Prezent în unele creații antice, medievale sau ale Renașterii, grotescul a fost respins de clasicismul francez și reabilitat de romantici prin V. Hugo, care, în prefața
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
constituind un cadru straniu și fantastic în care sarcasmul dobândește forță demascatoare. Sarcasmul îmbracă adeseori forma grotescului. Acesta apare prin exagerarea monstruoasă a unor trăsături negative, evidențiind urâtul fizic și moral. Prezent în unele creații antice, medievale sau ale Renașterii, grotescul a fost respins de clasicismul francez și reabilitat de romantici prin V. Hugo, care, în prefața la Cromwell, militează pentru îmbinarea contrastantă a grotescului cu sublimul. Prin caracterul său monstruos, grotescul se situează la limitele dintre tragic și comic. Gargantua
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
trăsături negative, evidențiind urâtul fizic și moral. Prezent în unele creații antice, medievale sau ale Renașterii, grotescul a fost respins de clasicismul francez și reabilitat de romantici prin V. Hugo, care, în prefața la Cromwell, militează pentru îmbinarea contrastantă a grotescului cu sublimul. Prin caracterul său monstruos, grotescul se situează la limitele dintre tragic și comic. Gargantua, eroul romanului lui F. Rabelais, este grotesc prin hiperbolizarea trăsăturilor și faptelor sale de uriaș. Limbajul, pus în slujba grotescului, este plastic, abundent în
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Prezent în unele creații antice, medievale sau ale Renașterii, grotescul a fost respins de clasicismul francez și reabilitat de romantici prin V. Hugo, care, în prefața la Cromwell, militează pentru îmbinarea contrastantă a grotescului cu sublimul. Prin caracterul său monstruos, grotescul se situează la limitele dintre tragic și comic. Gargantua, eroul romanului lui F. Rabelais, este grotesc prin hiperbolizarea trăsăturilor și faptelor sale de uriaș. Limbajul, pus în slujba grotescului, este plastic, abundent în culoare, caricatural, cu calambururi și cuvinte create
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]