1,509 matches
-
Deci, zece - a făcut socotelile profesorul. ― Eu gândesc să comandăm de mâncare la un restaurant. De ce nu mai viază „Hanul lui Topor” așa ca pe vremuri? - s-a Întrebat Petrică cu nostalgie. ― Întrebarea e cine să le aducă? - a vorbit Gruia. ― Nenea Mitru. Cine altul? ― Numai să nu-l ia cineva la ochi, domnule profesor, și... ― Acest om a făcut războiul cu mine. Știu pe mâna cui mă dau. ― Vă rog să mă iertați, domnule profesor, pentru că am avut Îndoieli. ― Trebuie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a dat cu părerea profesorul. ― Apoi față de tine nu poate omul să ascundă nimic - a făcut-o pe supăratul Petrică. ― Cum să ascunzi? În fața unui medic nu poate rămâne nici o enigmă nedezlegată. Altfel cum ar pune un diagnostic? - a intervenit Gruia. ― Mulțumesc, pentru lămurirea lucrurilor. Și să nu uit. Sâmbătă seara, pe la ora douăzeci și treizeci de minute, va sosi nenea Mitru cu cele necesare. Să-i deschizi repede poarta Hanului tău. ― Ai de-a face cu un cercetaș, nu cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a treia generație care viețuiește În el - a găsit de cuviință să precizeze Petrică. ― Ce ar mai fi de pus la cale, dragilor? - a Întrebat profesorul. ― Doar să-l rugăm pe Cel de Sus să ne țină sănătoși - a răspuns Gruia. ― Dacă așa stau lucrurile, nu avem decât să-i așteptăm pe musafiri... ― Ar mai fi ceva, iubiților - a intervenit Petrică. ― Te ascultăm. ― Spuneți-mi dacă mai zăbovește vreun birjar prin Piața Unirii? Așa, la vreme de seară? ― Din câte știu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
viitoare, așa pe răcoare, Îi pot lua eu cu bihunca, fiindcă voi sunteți ocupați. Locurile pe unde să-i duc le vom hotărî sâmbătă - a luat inițiativa Petrică. ― Doamne, ce se vor bucura! În special tata Toader - s-a entuziasmat Gruia. ― Știți voi una? - a Întrebat Petrică pe nepusă masă. ―??? ― Ar cam fi timpul să plec. Vorba ceea: am să dispar ca măgarul În ceață. Vă Îmbrățișez cu mult drag. Să ne vedem sănătoși sâmbătă seară. Acum să vezi tu numai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
retrăim chiar și momentele dramatice, fiindcă și ele fac parte din viața noastră - a dat glas părerii sale profesorul. ― Rămâneți cu bine, dragii mei dragi, și să ne revedem sănătoși... ― Mergi În pace, Petrică - a răspuns profesorul. În seara aceea, Gruia nu-și găsea locul. ― Mami, cât e ceasul? ― Abia e ora șapte și trenul sosește la ora opt. Ai tot timpul. Când ajungi În gară, caută o birjă. Arvunește-o, că dragii noștri n-o să aștepte tramvaiul. Știi cum merg
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
feciorului să fie În ceasul cel bun ― La noi sî spuni: baftî! ― Atunci: baftă ! ai sî ti afli În fața la oamini mari șî ai sî treci cu ghini di ei... - au fost ultimele cuvinte pe care le-a mai auzit Gruia, În timp ce se pierdea În mulțimea străzii... S-a oprit În piața gării, să găsească un birjar. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci un puhoi de călători sosiți cu un alt tren să ia toate birjele... Alarmat, Gruia s-a uitat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a mai auzit Gruia, În timp ce se pierdea În mulțimea străzii... S-a oprit În piața gării, să găsească un birjar. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci un puhoi de călători sosiți cu un alt tren să ia toate birjele... Alarmat, Gruia s-a uitat la ceas. Până la sosirea trenului mai erau vreo douăzeci de minute. Timp destul pentru a se Întoarce vreun birjar. A rămas În așteptare. Norocul nu l-a ocolit. O birjă tocmai se Întorcea În trapul Întins al
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a uitat la ceas. Până la sosirea trenului mai erau vreo douăzeci de minute. Timp destul pentru a se Întoarce vreun birjar. A rămas În așteptare. Norocul nu l-a ocolit. O birjă tocmai se Întorcea În trapul Întins al calului. Gruia a urmărit pasul Ducipalului... I-a plăcut. A alergat spre locul unde s-a oprit birja. ― Bună seara, stimate domn. Unde doriți să vă duc? - l-a Întâmpinat birjarul. ― Bună seara. V-aș ruga să zăboviți câteva minute, până sosește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să vă duc? - l-a Întâmpinat birjarul. ― Bună seara. V-aș ruga să zăboviți câteva minute, până sosește trenul de Dorohoi. Atunci vom pleca spre Sărărie. ― În Sărărie mergem, stimate domn, dar... ― ??? ― Un aconto... ― Cât ar trebui? ― Vreo zece lei... Gruia i-a oferit banii ceruți și a alergat pe peron. Chiar În acea clipă s-a auzit fluier și oftat de locomotivă. Trenul intra În gară... A alergat spre mijlocul șirului de vagoane, ca să poată În toamna asta ― SÎ trăiești
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vagon, se ițea capul cu plete albe al cercetașului. Alături a apărut și chipul zâmbitor al mamei Maranda. A alergat În Întâmpinarea lor. Dintr-un salt, a urcat În vagon. ― Bine ați venit! Vă sărut mâinile - a reușit să rostească Gruia, pierzându-se În Îmbrățișarea celor doi... ― Bine te-am găsit, dragul nostru - au răspuns amândoi Într-un glas. După ce s-au privit a cercetare reciprocă, tata Toader a luat comanda: ― Mâna pe armi și bagaje și coborârea, că pleacă trinu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mâna pe armi și bagaje și coborârea, că pleacă trinu’! ― Nu pleacă nicăieri, tată. ― Adicî cum nu pleacî? ― Abia mâine dimineață o ia Înapoi de unde a venit. ― Știem asta, da’ cum să vă urnesc din loc? - a răspuns cercetașul râzând. Gruia a coborât bagajul și apoi i-a ajutat și pe ei... Abia atunci și-a dat seama cât de mult i-a cuprins bătrânețea... Se mișcau mai greu, cu multă băgare de seamă să nu calce nepotrivit... Pentru tata Toader
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dat seama cât de mult i-a cuprins bătrânețea... Se mișcau mai greu, cu multă băgare de seamă să nu calce nepotrivit... Pentru tata Toader, fiecare pas făcut pe scările vagonului era un efort vizibil. Îl durea piciorul rănit... Când Gruia a pus mâna pe valiza din scândură vopsită În verde, cercetașul l-a atenționat: ― Ai grijă, dragu’ tatii, cum Îmbli cu valiza ceea. Nu-i o ladă oarecare, ci una care o făcut cercetășie ani buni di război!... Încă miroasî
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
atenționat: ― Ai grijă, dragu’ tatii, cum Îmbli cu valiza ceea. Nu-i o ladă oarecare, ci una care o făcut cercetășie ani buni di război!... Încă miroasî a praf di pușcî și aaa... ― A ce mai miroase, tată? - a Întrebat Gruia, curios. ― A rom, băieti! A rom! Da’ asta-i altî povesti... ― Când o aflu și eu? ― Apoi, când om sta și noi di vorbî pi așazati... ― Acum, hai să pornim spre... ― Spre Toadiri cel mititel - a completat cercetașul, cu ochii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spre ieșirea din gară. ― Apâi așă sânteț’ voi târgovețî’. Vă Închedicaț’ di vorbi ca baba În poalili cămeșî. ― Încă n-am devenit târgoveț, tată Toadere. Până atunci mai este oleacă de cale... Au pornit. Când au ieșit În piața gării, Gruia a privit spre locul unde Îl lăsase pe birjar să-i aștepte. Țipenie! „Să știi că pezevenghiul a luat banii și m-a lăsat cu buza umflată”. ― Aici suntem, boierule! - l-a atenționat birjarul, care se găsea chiar lângă trotuarul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i aștepte. Țipenie! „Să știi că pezevenghiul a luat banii și m-a lăsat cu buza umflată”. ― Aici suntem, boierule! - l-a atenționat birjarul, care se găsea chiar lângă trotuarul unde s au oprit ei. ― Atunci, să urcăm - a hotărât Gruia, cu inima venită la loc... Când i-a văzut așezați, birjarul a Îndemnat calul la drum. ― Hai, flăcăule, că ne apucă noaptea și dumnealor or fi flămânzi, venind atâta drum! - a vorbit birjarul privind spre cercetaș și mama Maranda, care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne apucă noaptea și dumnealor or fi flămânzi, venind atâta drum! - a vorbit birjarul privind spre cercetaș și mama Maranda, care, la auzul acestei remarci, au zâmbit. Odată ajunși, birjarul a anunțat: ― Toată călătoria vă costă doar cincisprezece lei, boierule... Gruia a achitat costul drumului și a sărit jos. I-a ajutat apoi pe bătrâni să coboare. A luat valiza și a oferit brațul mamei Maranda. ― Ia vezi, fata moșului, să nu te dedulcești la boierie, că ci pacatele mele oi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
popșoiști? Numa’ de-a brățăta nu ti-oi pute’ duci - a atenționat-o cercetașul cu glas șăgalnic. Acasă mă-i duci de mână, că așa-i la tinerețî... - a răspuns mama Maranda, cu un crâmpei de râs, strângând brațul lui Gruia.. „Vor arăta ca <două jucării stricateă ce <merg ținându-se de mânăă, cum a spus poetul” - a intervenit gândul de veghe. Ajunși În fața casei, cercetașul s-a oprit și a privit cu luare aminte În jur. ― Da’ parcă aici În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ferita Sfântului. Și unde mai pui că pomul și vița vor crește odată cu băiatul!” - a apreciat gândul de veghe. „În multe locuri din țară a sădi un pom când ți se naște un copil este o datină” - i-a răspuns Gruia. Maria, care pe semne i-a zărit pe geam, le-a ieșit În Întâmpinare, cu băiatul În brațe. Tudorel privea cu ochii dilatați la cei veniți și cu zâmbet când a Întâlnit privirea caldă a lui Gruia. ― Sărut mâinile și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
i-a răspuns Gruia. Maria, care pe semne i-a zărit pe geam, le-a ieșit În Întâmpinare, cu băiatul În brațe. Tudorel privea cu ochii dilatați la cei veniți și cu zâmbet când a Întâlnit privirea caldă a lui Gruia. ― Sărut mâinile și bine ați venit! - i-a Întâmpinat Maria, Îmbrățișându-i cu căldură. Mama Maranda a rămas lipită de Maria mai multă vreme, sărutându-l pe Tudorel pe obraz... ― Bine v-am găsit, dragii noștri. Să vă dei Dumnezău
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
numai lumină. ― Poftiți În casă - i-a invitat Maria, luând-o Înainte. Când s-au văzut Înăuntru, au răsuflat ușurați. ― După ce vă veți Înviora trecând pe la baie, om sta la masă și apoi ne-om ține de cislă - a propus Gruia... Fiindcă Maria era ocupată cu pregătirea mesei pentru musafiri, mama Maranda l-a luat În brațe pe Tudorel, care o privea cu o curiozitate deosebită, fără să scâncească sau s-o caute din priviri pe Maria... ― Apăi băietu’ aista a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am pupat pi obraz o zâmbit a râdi. Seamănă cu tat-su, că nici el nu zâce’ nimica, orice i-ai fi făcut... Nu-i plăce’ doar să stei sângur. Încolo... ― Așa-i el, mamă Marandă. Parcă știe că tata Gruia vine obosit peste măsură de la spital și Îi trebuie liniște, ca să se poată odihni... Da’ ia poftim la masă, că v-o fi trecut de foame... După ce i-au așezat pe „musafiri” În capul mesei, Gruia a umplut câte un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Parcă știe că tata Gruia vine obosit peste măsură de la spital și Îi trebuie liniște, ca să se poată odihni... Da’ ia poftim la masă, că v-o fi trecut de foame... După ce i-au așezat pe „musafiri” În capul mesei, Gruia a umplut câte un păhărel cu o palincă de „numa-numa”. ― Gustați din „jin-ars-ul” acesta, primit de la un ardelean pe care l-am operat. Când a venit să-mi aducă „glaja” cu pălincă, mi-a spus că s a „măritat” la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și Îți spuneau: „De-amu’ mergi la comisii”. Și acolo nu știei ci ti așteaptă - a reflectat tata Toader a aducere aminte. ― Eu cred că trebuie să lăsăm amintirile pentru sâmbătă seara, când au să curgă precum Dunărea - a Îndrăznit Gruia, ridicând paharul. ― Ei? Ci zâci, mamă Marandă, fata moșului? Am și eu voi’ să mă Înfrupt din pălinca aiasta? ― Voi ca de la vodă, tată Toadiri - a răspuns bucuroasă mama Maranda. Maria și Gruia se priveau din când În când cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au să curgă precum Dunărea - a Îndrăznit Gruia, ridicând paharul. ― Ei? Ci zâci, mamă Marandă, fata moșului? Am și eu voi’ să mă Înfrupt din pălinca aiasta? ― Voi ca de la vodă, tată Toadiri - a răspuns bucuroasă mama Maranda. Maria și Gruia se priveau din când În când cu zâmbetul pe buze, care vorbea de la sine: „Privește la ei și te minunează... Câtă viață se ascunde dincolo de pletele troienite de ninsorile anilor!”... ― Apoi, dacă mama Maranda o aprubat să beu’ oleacă di
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l beu În cinstea lui Tudorel. Să crească mare, sănătos și să aibă minti bogată... Iar voi să fiți sănătoși și să vă bucurați di el. ― Mulțumim din suflet pentru urări și pentru că ați venit să ne vedeți - a răspuns Gruia, luând-o martor din priviri și pe Maria... După ce au stat la masă, mama Maranda a vorbit așa, ca pentru ea: ― Fii omu’ cât de mic, după masă doarmi-un pic. ― Trebuie să doarmă de-a binelea, fiindcă unii au venit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]