884 matches
-
care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Dacă la început țarul Alexandru I a încercat să câștige simpatia noilor supuși prin asigurarea unor condiții de dezvoltare autonome a provinciei, în scurtă vreme s-a trecut la reorganizarea Basarabiei ca gubernie, populația fiind supusă
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Dacă la început țarul Alexandru I a încercat să câștige simpatia noilor supuși prin asigurarea unor condiții de dezvoltare autonome a provinciei, în scurtă vreme s-a trecut la reorganizarea Basarabiei ca gubernie, populația fiind supusă politicii de rusificare (vezi istoria moldovenismului). Drept rezultat, la 23 iulie 1812, amiralul P.V. Ciceagov semnează regulamentul organizării temporare a noii provincii anexate, remis lui Scarlat Sturdza, primul și de fapt, ultimul nobil moldovean, care va ocupa
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
familii sosite din Elveția înființează colonia Șaba. Basarabia ocupa colțul extrem de sud-vest al Rusiei țariste, între Prut la vest, Nistru în partea de nord și est, Dunărea, în partea de sud, Marea Neagră în sud-est, și doar în nord-vestul extrem al guberniei nu exista o graniță naturală bine definită; la hotarul cu ducatul Bucovinei (Austro-Ungaria), frontiera era separată de râuri mici care se vărsau în Prut și Nistru, iar o parte a graniței era trasă peste câmpuri. Prutul și Dunărea separau Basarabia
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
graniță naturală bine definită; la hotarul cu ducatul Bucovinei (Austro-Ungaria), frontiera era separată de râuri mici care se vărsau în Prut și Nistru, iar o parte a graniței era trasă peste câmpuri. Prutul și Dunărea separau Basarabia de România. Teritoriul guberniei ocupa o suprafață de 44.399 kilometri pătrați; în conformitate cu Enciclopedia lui Brockhaus și Evfron - 40.097 km. Gubernia nu avea munți, însă suprafața părții de nord, și în special zona de mijloc a provinciei era una foarte inegală, cu numeroase
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
vărsau în Prut și Nistru, iar o parte a graniței era trasă peste câmpuri. Prutul și Dunărea separau Basarabia de România. Teritoriul guberniei ocupa o suprafață de 44.399 kilometri pătrați; în conformitate cu Enciclopedia lui Brockhaus și Evfron - 40.097 km. Gubernia nu avea munți, însă suprafața părții de nord, și în special zona de mijloc a provinciei era una foarte inegală, cu numeroase văi adânci și ravene abrupte. Cel mai înalt punct al guberniei se situa în nord-vestul extrem, în ținutul
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
lui Brockhaus și Evfron - 40.097 km. Gubernia nu avea munți, însă suprafața părții de nord, și în special zona de mijloc a provinciei era una foarte inegală, cu numeroase văi adânci și ravene abrupte. Cel mai înalt punct al guberniei se situa în nord-vestul extrem, în ținutul Hotin, la granița cu Bucovina austriacă - 469 m, în același ținut existau de asemenea, mai multe înălțimi de peste 320 m. Situate mai la sud, ținuturile Soroca, și Iași (ulterior ținutul Bălți) erau mai
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
atunci "Măgura") măsurând 428 m. La 32 km sud de Bălți și, de asemenea în ținutul Chișinău, și părți din ținutul Orhei, se întindea un lanț de dealuri și văi de separare denumite Codri. La sfârșitul secolului al XIX-lea gubernia era un loc foarte pitoresc, bogat în mănăstiri vechi și plin de păduri de foioase, mai ales de stejar, carpen și fag. Dealurile din partea de mijloc constau din calcar, cele mai multe de formare cretacică, iar la sud se întâlneau formațiuni miocenice
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
ținuturi sudice (Akkerman/Cetatea Albă, Ismail și Bender/Tighina) erau mult mai nivelate, cu toate că se mai găseau denivelări, adevărate câmpii plate se întindeau doar de-a lungul Dunării și Mării Negre. Granița dintre partea de sud plată și cea centrală-deluroasă a guberniei, era parțial delimitată de Valul lui Traian, care pleca de la Leova pe Prut până la confluența Botnei cu Nistrul, la sud de Tighina. Această parte de sud a provinciei era caracterizată doar printr-o vegetație de stepă, regiunea respectivă fiind numită
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
recensământ rus din 1817 populația era formată din: Structura etnică după ținut (recensământul țarist din 1897): Structura religioasă potrivit datelor din 1889: În Basarabia a activat Pavel Crușeveanu, ziarist cu renume pentru publicațiile sale. Basarabia nu făcea parte din categoria guberniilor industrializate. Numărul fabricilor supuse taxării era următorul: 29 de distilerii, care produceau anual 47 milioane de grade de alcool; o fabrică de zahăr, cu o producție de 133.000 puduri (1 pud = 16,4 kg) de zahăr granulat; 9 fabrici
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
era de 731.625 ruble; venituri urbane în 1900, au fost percepute în sumă de 1.869.298 ruble (în Chișinău - 1.216.000 ruble), fiind cheltuite pe servicii orășenești - 1.780.811 ruble. Erau 4 căi ferate, care traversau gubernia, cu o lungime totală de peste 786 de verste (839 km). ocupa primul loc în imperiu la producerea vinului și era, de asemenea, remarcată pentru dezvoltarea horticulturii și cultivării tutunului (în special soiuri turcești). Pe lânga regiunea deluroasă-centrală, vinificația și horticultura
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
vinului și era, de asemenea, remarcată pentru dezvoltarea horticulturii și cultivării tutunului (în special soiuri turcești). Pe lânga regiunea deluroasă-centrală, vinificația și horticultura erau în special dezvoltate în valea și pe malurile Nistrului și de-a lungul limanului acestuia. Spre guberniile interioare și ambele capitale (St. Petersburg și Moscova) din Basarabia, se exportau mere, pere, prune uscate și caise. La sfârșitul secolului al XIX-lea în ținuturile centrale au fost deschise uscătorii de fructe (în stil american), iar fructele uscate nu
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
din Basarabia, se exportau mere, pere, prune uscate și caise. La sfârșitul secolului al XIX-lea în ținuturile centrale au fost deschise uscătorii de fructe (în stil american), iar fructele uscate nu cedau în calitate celor străine. Principala „pâine” în gubernie, cu excepția ținutului Akkerman, era porumbul, o parte din el fiind exportat în afara guberniei și în străinătate, însă cea mai mare parte era folosită în alimentație pentru producerea mămăligii. Porumbul din cele mai vechi timpuri alterna cu grâul. În valea Prutului
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
al XIX-lea în ținuturile centrale au fost deschise uscătorii de fructe (în stil american), iar fructele uscate nu cedau în calitate celor străine. Principala „pâine” în gubernie, cu excepția ținutului Akkerman, era porumbul, o parte din el fiind exportat în afara guberniei și în străinătate, însă cea mai mare parte era folosită în alimentație pentru producerea mămăligii. Porumbul din cele mai vechi timpuri alterna cu grâul. În valea Prutului puternic „domina” porumbul. Grâul era elementul principal de export al guberniei, de asemenea
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
exportat în afara guberniei și în străinătate, însă cea mai mare parte era folosită în alimentație pentru producerea mămăligii. Porumbul din cele mai vechi timpuri alterna cu grâul. În valea Prutului puternic „domina” porumbul. Grâul era elementul principal de export al guberniei, de asemenea, se mai exportau orz și semințe de in. Pentru desfășurarea muncilor sezoniere erau folosite vitele cornute, mai ales rasa gri de Ucraina, doar în ținutul Akkerman predomina calul. Creșterea ovinelor era importantă, cu o răspândire a rasei locale
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
muncilor sezoniere erau folosite vitele cornute, mai ales rasa gri de Ucraina, doar în ținutul Akkerman predomina calul. Creșterea ovinelor era importantă, cu o răspândire a rasei locale („țigănească”) cu lâna lungă, aspră. Date statistice cu privire la numărul animalelor domestice în gubernie, 1900: Animalele crescute pentru carne erau vândute, în principal în străinătate. În plus, terenul de stat constituia 11.854 de zeciuieli, ter. bisericilor - 21.717, ter. mănăstirilor - 165.011, terenul orașelor - 17.932, iar companiilor și întreprinderilor private le aparțineau
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
plus, terenul de stat constituia 11.854 de zeciuieli, ter. bisericilor - 21.717, ter. mănăstirilor - 165.011, terenul orașelor - 17.932, iar companiilor și întreprinderilor private le aparțineau 12.241 de zeciuieli. Astfel, după cum se poate observa din tabel, în gubernie mai mult de jumătate din proprietățile funciare aparțineau țăranilor, Basarabia în acest se diferenția cardinal de guberniile vecine și era similară cu regiunile cernoziomice din nordul și centrul Rusiei, Kursk, Orel, Tula, Riazan. Din categoria terenurilor private, mai mult de
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
terenul orașelor - 17.932, iar companiilor și întreprinderilor private le aparțineau 12.241 de zeciuieli. Astfel, după cum se poate observa din tabel, în gubernie mai mult de jumătate din proprietățile funciare aparțineau țăranilor, Basarabia în acest se diferenția cardinal de guberniile vecine și era similară cu regiunile cernoziomice din nordul și centrul Rusiei, Kursk, Orel, Tula, Riazan. Din categoria terenurilor private, mai mult de jumătate aparțineau boierimii/nobilimii. În Basarabia multe terenuri aparțineau mănăstirilor și altor instituții religioase. În perioada inițială
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
în ) (n. 1880, orașul Orhei, Basarabia - d. 1937) a fost un politician sovietic, care a îndeplinit funcția de secretar executiv al Comitetului Regional Moldova al Partidului Comunist din Ucraina (1924-1928). s-a născut în anul 1880, în orașul Orhei din gubernia Basarabia, numindu-se după unele surse Suslik și după alte surse Vanstein. A participat la mișcarea muncitorească începând din anul 1903, devenind membru al Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din Rusia (Bolșevic) în anul 1917 și participând la tentativa de revoluție
Iosif Badeev () [Corola-website/Science/311979_a_313308]
-
29 iunie 1994: este vorba de Tratatul de la București din 1812, prin care partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei a intrat în componența imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui ținut formând gubernia Basarabiei, două concepții identitare potrivnice: « "românismul" » care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și « "moldovenismul" » susținut de autoritățile rusești, care promova deosebirea
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
(n. 27 iunie 1907, Bolgrad, Basarabia, astăzi în Ucraina - d. 28 iunie 1999, Iași) a fost un matematician român, profesor la Universitatea din Iași. S-a născut la 27 iunie 1907 la Bolgrad, judetul Ismail, pe atunci în gubernia Basarabia a Imperiului rus, azi regiunea Odesa a Ucrainei. A urmat liceul de băieți la Bolgrad în anii 1916-1925, după ce a susținut examenul de bacalaureat la Ismail în iunie 1925. Îndată după absolvirea liceului s-a înscris la facultatea de
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Noua Suliță
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Noua Suliță făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin , ca reședință de ocol. În anul 1882 este
Noua Suliță () [Corola-website/Science/310991_a_312320]
-
în centrul unuia din cele mai vechi colhozuri din țară - "Sovhozul lui Lenin". În martie 1920, moșia «Vîbiti» a fost declarată monument istoric sub paza statului și aici a fost organizat unul din cele trei muzee de viața cotidiană din gubernia Novgorod, dar în 1975 a fost declarată monument arhitectonic de secole al XVIII-lea-al XIX-lea. Lângă moșie, este un parc cu suprafață de 60 ha ce are multe specii de arbori prețioși, acesta fiind de asemenea un monument
Vîbiti () [Corola-website/Science/309616_a_310945]
-
numeroase lucrări despre el ca, un deceniu mai târziu, să apară chiar un cult al lui Repin, el fiind considerat un model „progresiv” și „realist” ce trebuia imitat de artiștii sovietici „social realiști”. Repin s-a născut în orașul Ciuguev, gubernia Harkov, în inima regiunii istorice denumită Sloboda Ucraina. Părinții săi au fost coloniști militari ruși. A luat primele lecții de desen când a început să lucreze ca ucenic pentru I. M. Bunakov, un talentat pictor de icoane din orașul natal
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
din Finlanda. La scurt timp după asasinarea țarului Alexandru al II-lea în 1881, Repin a pictat o serie de lucrări având ca temă mișcarea revoluționară rusă: "Refuzul spovedaniei", "Arestarea unui propagandist", "Întâlnirea", "Nu l-au așteptat". "Procesiune religioasă în gubernia Kursk", o pictură de mare anvergură, este considerată uneori arhetipul „stilului național rusesc” ce expune clase sociale diferite și tensiunile dintre ele în contextul unei practici religioase tradiționale. Atât în tabloul "Edecarii de pe Volga", cât și în "Procesiunea religioasă în
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]