412 matches
-
și acum te trezești spunând-o. N-are rost, pricepi? Nu vreau să aud, pentru că... pentru că nu vreau să aud!“. „Dar așa este.“ „Și ce-ai vrea să fac? O, Doamne! Am așteptat ca un câine, cu sufletul la gură, gudurându-mă, și n-ai spus vorba asta! De parcă ți-ar fi fript limba. Și acuma începi... Nu pricepi că n-are nici un rost să-mi spui asta sau să mai aflu asta? Nu pricepi?“ Dar Andrei Vlădescu continua să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încântare, dar nici cu cerbicie la cele date omului. Și, strecurându-mă prin lume, m-am trezit că mut lumea cu mine, acolo unde eram eu, era și ea, și de unde plecam, mă urma precum un cățel, care, când se gudură, când mușcă, dar nicicum nu mă părăsește. Am trecut prin cele școli, m-am foarte însurat și m-am foarte tătic. Am început a publica versuri prin reviste. M-am repezit la dictatură și ea, iubitoare, m-a ascuns după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pot alcătui un întreg. * Decât prea târziu, mai bine niciodată. * Decât șchiop la minte, mai bine la picioare. În locul picioarelor, vorbesc urmele; în locul gurii - gândurile. * Ochiul este un aparat care filmează artistic. * Și ceea ce nu cunoaștem noi există. * Câinele se gudură din iubire, nu din lingușire. * Luptele cu tauri nu sunt semne ale curajului, ci ale cruzimii. Nu toate ceasurile dau ora exactă. * Cea mai primitivă satisfacție este vânarea de sălbăticiuni. * Ne este milă să sacrificam animale, dar le consumăm cu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
uiți la un animal și să crezi că el Își amintește lucruri de care oamenii au uitat deja. Sau cel puțin așa pare. În tot cazul, era un câine murdar și destul de enervant, plin de purici și căpușe, care se gudura mereu pe lângă fiecare, implorând, căruia Îi plăcea să-și culce tot timpul capul pe genunchii tăi, picurând pe ei salivă. Ideea lui, a lui Dimi, a fost să culeagă rămurele verzi și flori și să Împodobească altarul. I-a aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să Împodobească altarul. I-a aranjat și lui Winston un buchețel mic pe cap, așa cum se face la grădiniță la aniversări. I-au legat strâns labele din față și cele din spate, dar totuși el nu a Încetat să se gudure și să se bucure și să dea tot timpul din coadă, de parcă era chiar fericit că toți se ocupau numai de el. Cine nu se ferea era lins imediat. Apoi au tras la sorți. Ninja Marmelstein a fost Însărcinat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Teofana. Ai cântat superb, i-a întins buchetul de flori și-a îmbrățișat-o cu buchet cu tot. Să-mi spui pe cine să sărut, pe „țâfnoasa” de ieri sau pe madona de azi. — Pe amândouă i-a răspuns ea gudurându-se în brațele lui, când el i-a preferat buzele-i catifelate ca de fiecare dată. — Hai să mergem că sunt gata. Au ieșit la braț. În hol era așteptată de cei din șatră care au năvălit cu întrebări și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
curte. Luna plină de pe cer disipa întunericul și potența asprimea gerului. Zăpada scârțâia la fiecare pas și reflecta steluțe albastre-argintii. În jur nici țipenie de om. Numai câinele Ursu a apărut parcă de nicăieri și a început să i se gudure pe la picioare și să-i sară până la umăr pentru a-l săruta. De la fântâna din colțul ogrăzii și până la moară era o cale de cinci minute. Odată ajuns aici, și-a dezbrăcat flaneaua și s-a strecurat în marea roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a ciocanului ca pe un cântec ce voia neapărat să-i prindă zborul de pasăre măiastră. Bucata de tablă de aramă se supunea docilă, dobândind treptat forma dorită de tânărul meșter. Corbu, câinele lui drag, se apropie de el, se gudură, voind să-l distragă de la ale lui, lătrând ușor, alintat. - Mukh les1, măi frumosule, mai zise băiatul, dar se văzu nevoit să lase totul baltă și să-i alinte un timp blana moale și mătăsoasă a câinelui, fiind mereu cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fi destul de lapidară. Nu spunea nimic mai mult decât îi relatase omul în uniformă albastră. După ce semnă, curierul salută și se retrase. Alex intră în curte, mângâie câinele ce îi ieși în întâmpinare dând vesel din coadă la vederea stăpânului, gudurându-se și arătându-și în acest fel întreaga afecțiune. Lăsând patrupedul dincolo de prag, străbătu întreaga casă până o întâlni pe Ina care robotea în bucătărie, urmărind mâncărurile ce clocoteau zorite pe aragaz. - Bună, draga mea! Cu ce ne ospătăm astăzi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
onest/ Stai cu anii la arest”. Curcanul: „Înfoind penajul, gata de bătaie/ El era stăpânul de necontestat/ ...Că umflat în pene el vroia să zboare/ Din curte modestă în ...Academie”. Dobitocul: „A intrat degrabă-n Front,/ A lătrat, s-a gudurat/ Și l-au ales deputat/...Ia cuvântul la ședințe,/ Mai combate liberalii,/ Dă cu ghioaga în canalii/ Și pe la lăsatul serii/ Vrea să cheme iar minerii” ( Se vede cât colo cam despre cine e vorba, zic eu). Lingăul: „Cât de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
așeză, alături. Cățelul se duse la ea. Mușcă?, Întrebă. Nu. E tare cuminte, răspunse bătrânul. După care, adaugă: numai, dacă-i pui mâna pe coadă, se supără și latră, ferinduși-o. Lia-l mângâie, fără să-i atingă coada. Cățelușul i se gudură, se lăsă dezmierdat, angajându-se Într-o joacă nebună, cu fata. Lia nici nu observă când i se dezgoliră picioarele, ceva mai sus de genunchi, fusta, largă și lungă, alunecându-i pe margini. Bubu Întinse mâna, cu siguranță, și-ncercă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că tinde și el. Era un băiat înalt, slab, cu fața plină de pistrui și cu părul roșu ca morcovul. Barosanul, noul nostru diriginte, îl numise cestor pe Ciurea, și el era tare măgulit când noi, elevii de rând, ne guduram pe lângă el, spunîndu-i lingușitor: "Stăpîne!" Stăpânul avea o foarte mare însemnătate în clasă, pentru că de el depindeau multe! Întotdeauna, așa-zisul "șef al clasei" a avut cuvânt greu în fața profesorilor, care, convinși că este cel mai bun element, îl ascultau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nasului cu limba și promit că nu-ți iau nici un bănuț. Și, În plus, am să latru pân’ la ziuă... Și la nevoie, Îmi pun și grumazul În lanț. Voi fi câinele tău de pază, de ce nu. Am să mă gudur la picioarele tale și am să ling mâna care mă va mângâia...“ „Lăsați palavrele, Îi spusese Mașa, și vă culcați aici, pe lavița din tindă, unde aveți suficient loc...“ „Asta Îmi mai lipsea, Își spusese ea În gând. Să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o nuia. De ce îl bați, mamă? Că e animal, nu știe ce face. Dar rele știe să facă? —Lupaș, vino aici! îl striga Elena. El pășea încet a vinovăție și văzând că Elena îl mângâie, dădea din coadă și se gudura. Odată Silvia a pus-o să refacă stratul de flori pe care Lupaș, jucându-se cu un alt cățel intrat în curte, îl făcuse harcea parcea. Altădată a luat bătaie de la Alexandru. Tatăl trebuia să plece la o ședință. Silvia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
text august și revelat. Leneșă iarăși, poezia francis-jammistă, așa de nainv instalată în orthez-uri evidente. Poezia în cădere silogistică, deșelătoare ca un tobogan. Poezia veristă, docilă, aplicată ca eroii lui Flaubert pe copia lor din enciclopedie. Poezia regionalistă: Oswald tîrgovăț, gudurând la soare o scrofuloză moștenită și un destin cabotin. * De obicei toate aceste nevrednicii își zic singure: disociative, sănătoase, vii sau vioaie. Cunosc însă nepregetul ca singura viață; singura sănătate, liniștea dincolo-luminătoare a sufletului. Singura noutate, un gând preexistent și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rarefiat. Băltesc sub lichenul amar al lunii, iar pleoapa mă-ngînă și mă minte. Valuri de sînge mi se rostogolesc În vene, lungi drumuri Îmi stau adînc Înfipte-n inimă. Dintr-un somn de pelin mă trezesc și limba mi se gudură-n gură, o, cît de sălbatic mă lovesc de timpul Înțepenit În pendulă!... Mă vindec de boala cuvintelor tocmite-ntr-o doară, călindu-le-n flăcări, scăldîndu-le-n smoală... Vine diavolul sub Înfățișarea unui zeu tînăr, cu nume de Înger fiorentin
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ovații, cu iubire și dragoste nețărmurită, pe genialul Conducător, cu ocazia noii sale vizite de lucru pe străzile orașului B., înveșmântate falnic în faldurile roșii ale steagurilor clasei muncitoare. Exact acestea erau relatările-stereotip ale ziarului departamental de partid, care oglindeau, gudurându-se cu supușenia de rigoare, într-o republică de democrație populară , aliniindu-și rândurile de plumb și felul de a scrie după modelul jurnalului central. Îmbrâncelile inutile ale prostimii congestionate de mârlănia predominantă te iau și te duc ca apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trec prin inima mea de două ori în zi: la 7 și la 13 le deschid poarta. Matei, pedofilul băgat la balamuc pentru că și-a violat copiii, profesor de filozofie, singurul nebun cu mintea limpede. Ochi de vultur, de cățea gudurându-se la picioarele stăpânului, de păianjen ce sugrumă razele soarelui, ochi absenți de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
e cea cu banii. Avionul e al ei, nu al lui. Toată lumea știe asta. Ah! am murmurat. —Au o convenție. Nimeni nu pune mâna pe Patrick Saxton. Lui îi convine situația. Nu-i așa că bărbații însurați sunt adorabili? Nu se gudură ca niște cățelandri bolnavi de dragoste. — Mda, iată un avantaj, am răspuns. — În fine, spune-mi, ai noul număr de mobil al lui Patrick? M-a invitat la festivalul de film de la Veneția din toamnă - mă duc sigur. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Patrick Saxton i-a lăsat mesaje lui Jazz Conassey la șase numere de telefon diferite. Evident, ea nu i-a răspuns la nici unul. 10. Charlie a închiriat castelul, pe termen nelimitat, Adăpostului pentru mamele singure. Acum toată lumea din sat se gudură pe lângă ele, inclusiv mama, care încearcă să-l facă pe tata s-o părăsească pentru a se putea muta la castel. Între timp, am pus ochii pe un apartament formidabil din Soho, pentru noi doi. 11. Acum sufăr de hipoglicemie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
câștigată chiar de directorul magazinului. Acesta are motive serioase să se grăbească: chiar în acea dimineață primise un avertisment de la patronat - sau face o minune ca să crească vânzările, sau e dat afară. — Vă interesează ceva anume? începe el să se gudure pe lângă Lionel. — Un costum negru, sobru. — Sunteți invitat la un faliment? întreabă directorul, aflat încă sub impresia avertismentului primit. — La o înmormântare. Directorul îi strânge mâna dreaptă între mâinile sale și încearcă să-l consoleze: — Îmi pare rău. Condoleanțe. — N-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
amânările, să se poată, în sfârșit, regăsi. Da, îi era dor de Irina, cea de departe, care ar fi putut fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
conu Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu. Singurul „grande“ din oraș, care mai rămăsese în stare de funcționare dintre foștii politicieni de odinioară de la vârf. Era tânăr Băcănel pe-atunci, când se sfârșise cu politicienii de demult, nu ajunsese chiar la vârf, se gudurase mai pe la poale. Totuși avea prestigiul că fusese printre mai marii Vechiului Partid Istoric. Făcuse pușcărie din gros, scăpase, se potolise. Măturase o vreme străzile în mahalaua Brandaburlenilor, apoi intervenise Macatist și-l angajaseră marcator silvic. La cei peste șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sâsâie pe lângă zid, dar nici ele nu reușesc să pătrundă fiindcă tot zidul este stropit cu mir... Mă uit la cer. Mi se trimite un semn:răbdare, fiica mea, răbdare! Meditație Tentaculele lingușelilor nasc caracatițe; șarpele crescut la sân se gudură pe lângă dușman. Întotdeauna este bine să stai în banca ta. Ascultă sfatul meu: “apa trece, pietrele rămân”. Stare Singurătatea, un cântec din bucium. Ecoul ei, mătură în cale, bucuriile... Stare 1 Turțuri de gheață se scurg din ochi de atâta
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Dacă ar ști albina ce ființă firavă este omul multiplicat în hexagoanele retinei! Da, omul era diform, da, o diformitate multiplicată la infinit, o oglindă paralelă cu paralelele timpului și spațiului. DA, CERUL! Doamne, tare Ești singur! La radio se gudurau note mieunând din trompete un remember amar. Culorile rafinate ale sunetelor o duseră cu gândul la împătimitele gânduri ale copilăriei. Mamă, vreau un căluț zburător. Mioara avea un balon-cal. Dincolo, Mama se juca între ziduri cu o gărgăriță-balon. Căluțul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]