KorAP: Find »[drukola/base=guler & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...140 >

3,476 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

copil?!" mi-am zis stupefiat, speriat de-a binelea, gata să fug, dar a întins o mînă mică spre mine și, fără să înțeleg, am luat-o în brațe. Aveam un palton grozav, din șiacul cel mai bun, cu un guler mare, brumăriu... Cred că gulerul o fascinase. L-a atins cu vîrful degetelor, a oftat un "mă-măi" și și-a lipit obrazul de el. Era cît o păpușică; avea un funduleț mic de-l puteai cuprinde în palmă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
speriat de-a binelea, gata să fug, dar a întins o mînă mică spre mine și, fără să înțeleg, am luat-o în brațe. Aveam un palton grozav, din șiacul cel mai bun, cu un guler mare, brumăriu... Cred că gulerul o fascinase. L-a atins cu vîrful degetelor, a oftat un "mă-măi" și și-a lipit obrazul de el. Era cît o păpușică; avea un funduleț mic de-l puteai cuprinde în palmă și niște ochi mari, speriați. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vodcă? Da. Am să pun deoparte, pentru mîine dimineață. Bine? Halatul ăsta l-ai luat de gata? întreabă Mihai. De comandă răspunde fata roșind, simțindu-i privirea pe pieptul ei. Superb lucrat! Uite, își plimbă Mihai vîrful arătătorului pe deschizătura gulerului dacă era mai lung, ar fi fost vulgar; mai scurt, ar fi semănat a tunică. Un seif minunat chiar și pentru o privire de admirație nu numai pentru un obiect de aur oprește Mihai vîrful degetului deasupra adînciturii dintre sîni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
s-a imprimat adînc în obrajii lor, făcîndu-i să semene cu coșarii, cînd termină de curățat un horn. Actorul și-a găsit o poziție comodă, cu fruntea pe brațe, în timp ce femeia de alături, istovită de-a binelea, și-a scos gulerul alb, l-a împăturit, făcîndu-l pernă, în care obrazul ei, îngropat, pare al unui copil mofturos, frînt de plîns aiurea. Mircea Emil, întins pe cele trei scaune, doarme dus, cu palmele sub cap, cu pălăriuța peste obraz. De teama lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai multe ori capul din puful alb, ca în final, cînd simte că nu mai poate să doarmă, se ridică de-a binelea. Trage cu coada ochiului spre paharul cu băutură, înghite în sec și-și face de lucru cu gulerul, aranjîndu-și-l la gît. Cafeaua dumneavoastră spune chelnerul, înclinîndu-se în fața actorului. Da' mîncare nu doriți? Mai avem cîteva jumătăți de pui, costiță cu ouă, cașcaval. Costiță cu ouă. Femeia își ia poșeta și pleacă spre capătul celălalt al sălii, dînd colțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pesmet muiat în ceai. Uite în ce hal te-a murdărit oftează soția, observînd cum copilul scoate mîncarea din gură, întinzînd mîna spre gura tatălui și, dacă acesta nu o ia la timp, i-o îndeasă în obraz, ori pe gulerul cămășii sau al hainei. Să mănînce, asta-i important răspunde soțul. Să nu faci și tu așa c-o iei! șoptește femeia spre copilul din brațele sale. De ce scoți mîncarea din gură? Acuși o iei, na-na! Lasă-l că-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fără să ridice privirea. Docil, actorul se așază, privind-o lung, stăpînindu-și cu greu surîsul din colțul stîng al gurii. Mîinile nervoase ale femeii, tremurînd vizibil în ciuda efortului făcut de-a se stăpîni, desfac unul din ziarele de pe masă, arătînd gulerul alb, împăturit: Spuneai că prietena dumitale... Ți-l vînd. Actorul scoate din buzunarul de la piept portomoneul și trage din el o bancnotă de 50, așezînd-o pe masă, lîngă mîna femeii, care, surprinsă, ridică spre el doi ochi bulbucați, cu cearcăne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ceva surprize tari; mai tari decît brandy-ul: sculament sau sifilis îi șoptește apăsat actorul, cît mai aproape de ureche, să-l impresioneze. Chelnerul se îndreaptă încet, întorcînd capul. Ei, ce zici? îi surîde incisiv actorul, coborîndu-și mîna dinspre umăr spre guler, prinzîndu-l cu două degete. Am auzit că mai ai o jumătate de pui, un brandy și o cafea. Imediat încuviințează chelnerul, plecînd în direcția bucătăriei. Femeia a rămas cu privirea ridicată. Cînd o întîlnește pe-a actorului, încearcă un surîs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așa am înțeles, că nu oricine-i Marcu profesorul. Cînd nu-ți mai place de tata-socru, te urci pe motocicletă și evadezi... ...de socru? repetă Vlad bîntuit ușor de gînduri. Păi el e cu averea. El te va lua de guler la cea mai mică nesupunere. Înțeleg că vrei să locuiești la ei. În nici un caz, acolo, nu vei fi tu cap de familie. Dacă mai stau mult de vorbă cu tine, zice Vlad ridicîndu-se furios voi sfîrși prin a-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din cap, privindu-l cum fuge spre autobuz. Înalt, frumos, studii superioare, delicat la vorbă, afemeiați sîntem majoritatea, așa că... -, gînduri serioase, bine pregătit profesional după cîte am auzit, soacra numai bună de crescut nepoți, socru cu bani..." Îndesîndu-și gîtul în gulerul ridicat al paltonului, cu fularul strîns sub bărbie, Mihai se avîntă prin viscolul turbat spre centrul orașului, să treacă mai întîi pe la teatru, că la ora nouă a început ultima repetiție dinaintea vizionării de deseară. Cînd autobuzul ce merge la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în cazul oricărui student. Ca și chestia cu studentele care iau ore sau dau examene acasă la profesor. Nu înțeleg comparația, dar îmi dau seama că, din agasant, devii vulgar. Devin?! rîde Lazăr, făcînd un pas spre profesor, atingîndu-i încet gulerul paltonului cu vîrful arătătorului, într-un gest de intimitate. Am fost întotdeauna, iubite maestre; am dovedit-o, cum spuneați dumneavoastră cînd am fost discutat, prin însăși metafora celor cinci foi de viță, măr al discordiei, ori mai degrabă pretext, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
foi de viță, măr al discordiei, ori mai degrabă pretext, din care ați mușcat cu plăcere la momentul oportun. Profesorul nu se mai poate abține: repetă gestul făcut de Lazăr, numai că el sfîrșește prin a-l prinde serios de gulerul hainei, scuturîndu-l: Drept cine mă iei de-ți închipui că-ți suport glumele proaste și insinuările?! Măcar diferența de vîrstă ar trebui să-ți impună... Respect! conchide Lazăr. Ceea ce nici dumneavoastră n-ați prea avut față de înaintași acum vreo douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bărbatul străin care îi intrase în casă. Cine ești și ce vrei? Retrăiește totul parcă a fost ieri... Ușa era deschisă... Am tot ciocănit... se scuză bărbatul, un flăcău înalt, îmbrăcat în haine din șiac negru, cizme negre, cu un guler mare la palton, dintr-o piele brumărie, scînteind ca argintul topit, în valuri, și o căciulă tot brumărie, înfiptă bine pe cap. La oraș există sonerie, bade îi rîde în nas femeia, recunoscînd în cel din fața sa pe elevul de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bucățile de hîrtie îndesate de Lazăr cu cuțitul. Mulți dintre cei aflați pe scaune în apropiere fug de teamă să nu li se spargă sticla în cap. În clipa următoare, cînd lumea s-a retras cît mai departe, șoferul, cu gulerul ridicat, se repede pînă lîngă geam, se întoarce și se îndeasă cu spatele, oprind vibrația sticlei. Lazăr aduce un cuțit și, ajutat de studentă, îndeasă la loc hîrtia. Matematicianul s-a trezit de-a binelea și se uită la copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în prag -, dar latina încă nu s-a prins de mine a continuat el gluma, intrînd. Vedeți ce bine ne împăcăm a arătat spre copilul din brațele sale, mic cît o păpușă, cu ochii mari, speriați, îndesat cu totul în gulerul brumăriu al aceleiași haine din șiac de acum trei ani. "Dumnezeule, exiști cu adevărat?! Și dacă exiști și pretinzi că ești "bun și de oameni iubitor", de ce-ți bați joc de mine?" s-a întrebat Maria cu groază, simțindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sprijin în noaptea de coșmar, ce nu se mai sfîrșea. A treia zi, seara, soneria a țîrîit o dată, scurt, așa cum cei ce o luau la anchetă nu erau obișnuiți să o facă. În prag, cu aceeași căciulă mare și cu gulerul ridicat din cauza lapoviței, stătea Săteanu. Sărut mîna! i-a spus încet. Am auzit de necaz, toți sîntem nemulțumiți de ce-a pățit dom' profesor, dar... M-am gîndit că-n oraș nu se găsește mîncare... a strîns bărbatul din umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lor se impunea luat în considerație. Fata a apărut pe cealaltă ușă, auzind ceva vorbe, înțelegînd că a venit el, preocupată să pară naturală, ca să facă o impresie bună. În brațele bărbatului, fetița a scîncit, lipindu-se mai bine de gulerul moale. Mama și fata au schimbat între ele o privire violentă, plină de neliniște, de întrebare, de rugă și de ură. Pe ea am luat-o în brațe a încercat un surîs Săteanu, să împrăștie atmosfera -, dumneavoastră va trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
continuat Săteanu și femeile au răsuflat ușurate, că nu despre îngrijirea dată de ele ar fi vorba. Fetița a stat tot timpul în brațele lui, iar dacă încerca să o pună pe pat, țipa și se ținea cu mîinile de guler, că, mult timp, pînă spre seară, nu a putut nici haina să și-o lase. Nu te temi că o să ai neplăceri la serviciu ? își amintește Maria Bujoreanu că l-a întrebat pe un ton cald, prietenesc, în clipa cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd ajunge în ușă, rămîne așa, privind afară, indiferent la protestele cîtorva că intră frigul. Se dă la o parte, făcîndu-și cruce: Doamne, omule, nu ești întreg!... Mircea Emil, vînăt de frig, cu pălăriuța înfiptă adînc, plin de țurțuri la gulerul hainei strîns la gură, cu zăpadă pe pantaloni, intră cu pași mărunți, ajunge în mijlocul sălii, și-și lasă sacul de pe umăr: Am venit! zice el victorios, cu glasul tremurat de frig. V-am zis doar c-o să cinăm... Și, vrînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
invitînd-o spre ieșire. Aude lîngă el pasul ușor, pierdut în mocheta de pe culoar și i se pare că, aruncînd privirea pieziș, vede liniile plăcute ale trupului în mișcare, frînte de cîte o zvîcnire a capului ce-și reașază părul în gulerul ridicat al hainei de blană un gest spontan, plin de tinerețe. Afară, un vînt nebun învăluie din toate părțile. Mihai întinde mîna, iar Doina i se agață strîns de braț. Ce grozăvie! clatină din cap fata după ce intră și încuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
regulă, nu fac parte din acel "oricui", și-aici am vrut să ajung. Primele mele amintiri sînt o nebuloasă: copii mulți, murdari, plînsete... Și dintr-o dată, imaginea unui bărbat înalt, frumos... Apoi, îmi amintesc de o haină mare, neagră, cu guler din pielea unui miel brumăriu. Iarna dormeam învelită cu ea. Cît despre mama... Prima amintire legată de ea e dureroasă: era studentă, și eu, care probabil c-o deranjasem de la învățat, stăteam la colț și scînceam. Dacă nu taci, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tata a fost o dragoste mai mare și mai frumoasă decît poate reieși din toată psihanaliza lui Freud. Eu n-am avut pragul bucătăriei de vară, unde, ca o cățelușă, să aștept prima plăcintă. Am avut, în schimb, haina cu guler brumăriu și serile tîrzii, cînd se întorcea tata și mă întreba, cum a făcut-o aseară: "Unde pupă tata fata?". De aici pornește dragostea mea pentru tăticu', de pe o treaptă superioară celeia discutată de Freud. Iar de substituit, în nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
știam de unde-l cunosc; de la televizor, apare uneori la varietăți. Ptiu! Să vezi ce-i fac! se înfurie Ovidiu. Credeam că-i din Direcția Comercială, altfel îl sictiream!... Aaa, rîde Sultana de-aia o serveai așa ceremonios pe cucoana cu guler de blană albă... Ei da, se îmbunează ea și-și toarnă un pahar noroc, bărbate! Bea și tu, ce naiba! Nu ești bărbat rău, hai, bea de-aici... Noaptea asta zice femeia, vorbind împleticit, legănîndu-se de-a binelea în timp ce merge spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre ea, așa, să fac un gest. Ochii ăia mari parcă mă înghițeau; o clipă am avut impresia c-o am în față pe bunică-sa teribilă clipă! Am luat-o în brațe. Ea a întins mîinile mici, a atins gulerul hainei mele, un guler mare, dintr-un miel brumăriu, să se convingă că-i real, a șoptit un înfiorător "mă-măi", apoi și-a culcat obrazul pe blana moale, căutînd cu degetele firave să se prindă mai bine... Sînt clipe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fac un gest. Ochii ăia mari parcă mă înghițeau; o clipă am avut impresia c-o am în față pe bunică-sa teribilă clipă! Am luat-o în brațe. Ea a întins mîinile mici, a atins gulerul hainei mele, un guler mare, dintr-un miel brumăriu, să se convingă că-i real, a șoptit un înfiorător "mă-măi", apoi și-a culcat obrazul pe blana moale, căutînd cu degetele firave să se prindă mai bine... Sînt clipe în viață care-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]