461 matches
-
incomplet evacuate, fierul s-a cerut și l-au smuls, zidurile pier în ritmul căruțelor cu cărămizi, răspunsul orașului viu de partea cealaltă, ce au avut de tencuit se ține în sfîrșit alb, urcă lucrători cu dezafectarea, vesta portocalie de gunoier, iar Balcanii nume de război pe alveolele retrase ale Ardealului, izvoarele lui, primenite să curgă iar la lume, halta Măceu România îndesată priveliști inventează țări densitate, grele dor, de aceea și el inventat, nestrăbătute nume de pitoresc în toate părțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
funcționarul public e agasat de petenți, chelnerul e iritat de pretențiile clientului și nu se simte deloc îndemnat să-l răsfețe. Instalatorul zice că vine și nu vine, sau întârzie, sau nu se pricepe. Zidarii te lasă cu pereții neterminați, gunoierii nu iau gunoiul decât pe bacșiș, serviciile în genere nu se pun în mișcare decât la suprapreț. Toți vor să câștige rapid, pe socoteala celorlalți. Trăim în epidemia talentelor negative: talentul de a fraieri, de a da „țepe“ și „tunuri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
gunoaiele aruncate dezinvolt oriunde. Și, pentru că orice acțiune cere energie, fiți siguri că dacă nu va găsi de mâncare, nedoritul - câine ori cioară - va părăsi de bună voie orașul. Trebuie doar să vă civilizați, lăsând fără „obiectul muncii“ pe acest gunoier, necalificat dar eficient. Natura apreciază doar eficiența, nu diplome și nici pretenții. Cât despre berea cu care mi-e datoare fabrica pentru reclamă, i-o cedez, laolaltă cu microfonul, lui Cristi. Eu prefer cărnița... „Meridian“, 11 mai 2001, ora 12
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În noile construcții religioase nu sunt În stare de așa ceva... Nu-i așa că’s bun de consilier la Patriarhie? Dar mi s’a făcut foame. Și, vânător cum sunt, să aleg, nu să mă mulțumesc cu ce găsesc, precum hoitarul/gunoierul de „concurent“: un șoricel - de aceeași factură energetică ca mine - ori un peștișor - la fel. Cât de „papă lapte“ n’aș fi, prefer chișleagul - mă rog - smântâna de pe el. Căci doar covăsindu-se laptele capătă exact biocâmpul meu, grație bacteriilor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nimic, dimpotrivă: ne lăsau să ne vedem de ale noastre în camera mea, ne tratau cu dulceață sau - când făcea tata - cu peltea sau dulceață de trandafiri. Ceva mai târziu, când copiii au început să îmi strige batjocoritor că sunt gunoier și că mă joc cu Jungla (așa îi spuneau fetiței respective), l-am întrebat pe tata, iar el mi-a spus: "E țigancă..." (pe vremea aceea denumirea de rom nu era larg cunoscută). Am fost și eu marginalizat în clasă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
cunoscuți și sub denumirile de: băieși (= mineri), lingurari, blidari. 5.6. Cocalarii. Fabricau obiecte din oase de animale (piepteni, mânere, ornamente etc) După ce, odată cu industrializarea, produsele lor n-au mai avut căutare, majoritatea cocalarilor s-au orientat, devenind În special gunoieri sau negustori de fulgi și pene de pasăre și vase de bucătărie. Cocalarii sunt, cel mai probabil, urmașii prelucrătorilor de fildeș din India. 5.7. Spoitorii. Se ocupă cu spoirea (cositorirea) de vase sau cu cerșitul. După colectivizarea forțată Începută
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
salubritate Iași își face de lucru în preajma cortului. Spune că „anul acesta nu au fost prezenți prea mulți oameni politici, doar Domnu’ Becali și Domnu’ Vadim. Vadim Tudor. Să știți că Domnu’ Gigi a dat mâna cu toată lumea. și cu gunoierii !”. Mai aflu și faptul că resturile de sarmale risipite prin interior provin de la Primăria din Iași, „sunt de la cantina de ajutor social, au muncit femeile de acolo toată noaptea, săracele, știu de la nevasta mea, că-i angajată acolo, pe curățenie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un puternic accent moldovenesc, de altfel. De fapt, el nu este disprețuitor sau critic la adresa pelerinilor, indiferent de cine ar fi aceștia, ci mai degrabă încearcă să-și exprime public nedumerirea în fața a ceea ce se întâmplă cu adevărat aici. Un gunoier de la serviciul de salubritate, angajat de Primăria Iași pentru eveniment, cu salopetă verde-lăcustă, trage cu urechea la discuția pe care o port și simte nevoia să adauge și el: „Da, da, domnule, cel mai mult murdăresc ăștia de la București, aruncă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
instalatorul, surorile medicale, dentistul, cântărețul din club, masorul, casiera de la magazin, electricianul, bona, grădinarul, menajera și avocatul care se ocupă de divorțuri. De remarcat că unii au slujbe de vârf (avocatul și dentistul), sunt muncitori calificați (instalator, tâmplar) sau necalificați (gunoier, menajeră). Indiferent de gradul de sofisticare al muncii lor, salariile le vor fi dictate de jocul cererii și ofertei locale. Astfel ajungem la cea de-a treia mare categorie. Este vorba despre posturile care până nu demult Își Încadrau posesorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ne așezarăm la un fel de masă, sub umbra unui mesteacăn.” (C. Hogaș, 111) • posterioritate; regentul se situează într-un timp posterior celui fixat de circumstanțial. Posterioritatea poate fi: • imediată, când se confundă cu simultaneitatea momentană: „Ajunsă sus, la bordeiele gunoierilor, se trezea din visare.” (E. Barbu, 298) „Cum el din cer o auzi / Se stinse cu durere.” (M. Eminescu, I, 171) • îndepărtată: „Oglinda-ți mai păstrează chipul / și după ce-ai plecat.” (L. Blaga, 118) • simultaneitate; timpul regentului și timpul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
amantă, abia deslușită în chinurile bolii tot mai devastatoare... undeva... în Belgia... Brusc, reintri în clipa ta, în cotidian: țiuiturile sfredelitoare din urechi, urletul permanent al hidroforului dezlănțuit, zgomotul sacadat al tramvaielor, surprizele acustice iscate de toboganul de tablă al gunoierului, răbufnirile industriale, apocaliptice, când crezi că totul s-a terminat... Și, uneori, romantic, țipătul dezamăgit al unei locomotive, amintindu-ți copilăria, înviindu-ți regretul că nu ai reușit niciodată să prelingi în versuri inefabilul feroviar. Și doar ai locuit în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
la săvârșirea infracțiunii, ci doar văzuseră încărcătura explozivă, înainte de a se produce deflagrația. Întâmplător, prima persoană audiată mi-a furnizat și prima importantă deziluzie pe care am avut-o în ancheta îndelungată care a urmat. Era vorba de unul dintre gunoierii care, dimineața devreme, a intrat în piață pentru a începe curățenia și care mi-a declarat că, în jurul orei șase, a observat amplasată, între baza cozii și picioarele din spate ale calului din bronz, o cutie din scândură prevăzută cu
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
dispozitiv, crezând că este un aparat...meteorologic. Am făcut menționatele precizări, legate de amplasarea încărcăturii explozive, pentru a releva că făptuitorul alesese cu inteligență punctul nevralgic al statuii, pentru a o putea arunca în aer. Următorii martori au confirmat declarația gunoierului, dispozitivul fiind văzut în tot cursul dimineții, fiecare privindu-l ca pe un fapt banal, cu cele mai diverse explicații: se repara statuia, urma să se facă o filmare etc. Nici măcar la doi militari, ce trecuseră prin piață, respectivul obiect
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
urmă, am pus mâna pe o cărticică, m-am uitat pe preț și am cumpărat-o. Exercices de style, Raymond Queneau. Măști. La modă: costumele stil Louis XIV. Clasic: mască albă, tricorn și pelerină neagră, stil Casanova. Alternativ: uniformele de gunoieri, de preoți catolici, salopetele pentru deratizare, măștile românești care se vindeau la Palazzo Correr. Costumul perfect: Maria Antoaneta, care chiar a luat premiul la parada măștilor, mai ales că fata chiar semăna cu Kirsten Dunst, interpreta Mariei Antoaneta în filmul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
dorm o vreme, până când sunt surprinși și alungați. Mai există zgomotele cerșetoarelor-țigănci, care sună mieros la ușă, la orice oră, sau bătrânii cu mintea rătăcită care caută ceva în blocul respectiv, fără să știe pe cine și de ce. Sau falșii gunoieri, cu tupeu, care se recomandă ca deratizatori performanți și care au voci de tenori! În afara blocului (chiar dacă într-un asemenea edificiu locuiesc și destui gospodari și oameni cu bun-simț) este vraiște: dezordine, urâțenie, mizerie, violență, promiscuitate (adică exact invers decât
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
parte și de cealaltă a străzii. Comunică prin semne și strigături, în timp ce împing niște tomberoane imense pe roți. Sunt îmbrăcați în salopete stridente, portocalii, o culoare foarte persistentă, care forțează echilibrul natural al retinei. Asemeni unor albine mutant, cuplul de gunoieri umblă din stâlp în stâlp, din coș în coș, coșuri de gunoi verzi ca niște fructe pline cu gunoiul-nectar, gata să plesnească și care au nevoie de aceste ființe minunate, să-i elibereze de povară. Face parte din ciclul vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
am auzit vorbindu-se (îi las pe cititori să deslușească titlurile reale ale cărților cu pricina, întrucât nu este deloc greu) despre Cântăreața ogivală sau acefală, Așteptându-l pe Poirot, Un veac de lactate, Războiul sfârșitului spumii, Mătușa Iulia și gunoierul, Copiii miezului burții, Lacrimi și dinți, În astuparea timpului durut (sau cusut!) etc. Iar ceva mai aplicat pe stâlcirea literaturii române, am auzit vorbindu-se despre Împărat și provensal, Odă în metru cuantic, Ușa dezisă, Apel către izmene, Omul indecent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
făcut cu atenție, străduindu-se să pară, dacă nu chiar un Țepeș, măcar un Cuza care surprinde și condamnă, în văzul camerelor de luat vederi, ocaua mică a vreunui amărât de lucrător la drumuri și poduri, a vreunui amărât de gunoier, a vreunui amărât în general. Exemplul prezidențial, de real succes electoral, a făcut rapid prozeliți. Însuși premierul Tăriceanu, care se străduia să arate că face o politică după modelul occidental, și-a expus costumul la riscul murdăririi în groapa de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
respectarea standardelor minime, în condițiile în care numărul arestaților va fi tot mai mic de la an la an. Dotările celulelor și bunurile deținuților Că vrem sau nu să recunoaștem, închisorile sînt pubele ale societății, deținuții sînt gunoaiele, iar angajații sînt gunoierii statului. În fiecare zi, duba deversează în pușcării noi gunoaie, iar pe altele le returnează societății, reciclate adesea anapoda, strîmb, cu defecte ascunse de controlul tehnic de calitate. Locuri vetuste și insalubre, dominate de suprapopulare și promiscuitate, arbitrarii și inegalități
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
veac de singurătate, Madona fără cercel, Garcia Marquez și Vladimir Ilici la cina cea de taină, un Remember Mateiu Caragiale sau bastardul, B.B. într-un ciorap găurit, cap de bour cu bizon, biberonul lui Napoleon, virginitate în devenire, memoriile unui gunoier. De un timp în țară bântuiau tot felul de zvonuri. Alias n-a aplecat urechile la acele vorbe, continua să fie egal cu el însuși în toate. Zvonurile creșteau ca valurile uriașe ale unui ocean în furtună, ele zguduiau pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
au zis mitraism - adică religia înțelepților. El mai este perceput în textele vedice și ca ,,prieten”, iar cultul lui apare și în textele hitite din secolele Xlll dar și mai tîrziu în culturile populațiilor din Capadocia și nu cum spun gunoierii de stîr-vuri că acest cult ar fi apărut nu se știe de unde prin secolul l sau ll al al erei noastre în imperiul roman. Dar cununa ca simbol al comuniunii și cunoașterii divine este menționată și pe tăblița 2 unde
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
această nouă "știință a sufletului" nu întârzie să-și atragă înverșunarea Bisericii și a comuniștilor. Într-un articol publicat în 1953 în La Pensée catholique, este definită ca o "colecție de complexe josnice scoase la iveală după multe opinteli de gunoierii pubelei psihice"! În ceea ce privește revista comunistă La Nouvelle Critique, aceasta nu ezită să pună semnul egalității între psihanaliză și dolar sau Coca-Cola și să o denunțe ca fiind un agent corupător menit să anestezieze lupta de clasă. În ciuda tuturor acestor păreri
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de invidiat, după cum tu însuți ai remarcat-o. În timp ce îl privea, Lăură se gândea din nou la teatru, cum i-ar fi stat ei că actrița cu un șef că cel de colo. El era tot la geam, atent la gunoierul care dialogă acum cu un polițist din rondul de noapte. Polițistul îi dăduse gunoierului o țigară, iar acesta îi mulțumea respectuos, o duse cu grijă la gură și-l salută militărește, ducând și mâna la pălărie. Scenă îl lașase pe
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din nou la teatru, cum i-ar fi stat ei că actrița cu un șef că cel de colo. El era tot la geam, atent la gunoierul care dialogă acum cu un polițist din rondul de noapte. Polițistul îi dăduse gunoierului o țigară, iar acesta îi mulțumea respectuos, o duse cu grijă la gură și-l salută militărește, ducând și mâna la pălărie. Scenă îl lașase pe iubitul Laurei prizonier în spatele draperiilor de matase grena, obligat să râdă de el
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ai sec. XX că macrofagele, considerate celule tipice de apărare imună, intervin totdeauna numai în favoarea supraviețuirii organismului, fagocitând „non-selful“, prezentând oligoelementele acestuia limfocitelor helper (a se vedea mai departe), debarasând țesuturile de resturile tisulare inutile. Într-adevăr, acest rol de „gunoier“ este jucat de macrofage și în cazul morții prin apoptoză a unor celule tumorale (fig. 7-10). Este de reținut însă că nu întotdeauna macrofagele apără organismul fagocitând intrușii (bacterii, virusuri, toxine, țesuturi străine) sau de barasându-l de detritusurile inutile. Aceste
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]