56,318 matches
-
Cu alte cuvinte, să-i întrebe dacă găsesc că e moral proiectul lui Dumnezeu legat de suferință! Cu o figură spășită și mai solemnă decît un bolovan, poetul s-a prefăcut mai catolic decît Papa, dar i-a zburat din gură un stol de porumbei. E firesc, a mai întrebat el, ca omul să dea dovadă de smerenie și de umilință? Se subînțelegea că nu. Nici noi nu credem că poetul ar fi fiind capabil de creștinele sentimente cu pricina. Altă
Deliruri by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15231_a_16556]
-
succes sigur e că te vindecă de banii din buzunar și te bagă și la datorii, cu siguranță că ar deveni o celebritate națională și ar fi mediatizat la televiziuni. Acestui doctor, în schimb, nu i se face reclamă din gură în gură, fiindcă e prost de bun. Te jenezi să-l lauzi, așa cum ar merita, fiindcă tu ai o problemă nerezolvată cu el. Ți-a refuzat banii. Și nu știi cum să povestești că te-a vindecat. Sînt unii care
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
e că te vindecă de banii din buzunar și te bagă și la datorii, cu siguranță că ar deveni o celebritate națională și ar fi mediatizat la televiziuni. Acestui doctor, în schimb, nu i se face reclamă din gură în gură, fiindcă e prost de bun. Te jenezi să-l lauzi, așa cum ar merita, fiindcă tu ai o problemă nerezolvată cu el. Ți-a refuzat banii. Și nu știi cum să povestești că te-a vindecat. Sînt unii care, din pricină că doctorul
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
niște instrumente docile ale paranoiei de partid și de stat, dacă își permit să demită conducerea radioului doar pentru a înscăuna o slugă cu mustață, evident că punerea botniței la câini e gestul logic următor. într-adevăr, după ce au închis gura presei scrise, prin legea aberantă a dreptului la replică, după ce demonstrează, aproape în fiecare județ, că mafioți fără scrupule pot face exact ceea ce mușchii lor cerebrali vor, ultima chestiune nerezolvată în țară e aceea a caninilor... cu canini ascuțiți. Nu
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
se pot identifica reminiscențele valorilor pierdute, încastrate în magma imaginarului infernal, în vederea unei reprezentații al cărei titlu ar putea fi luat din Blake: "căsătoria cerului și a infernului": "Trăiam la Veneția, departe de judecata de apoi,/ și stînjenei țîșneau din gura mea./ Sub luna de smoală pluteau palatele/ ca niște vulturi negri cu pliscul prins în dantelă./ Nu știu nici acum dacă era o vestire ori o năpastă de seamă./ Bancherii rîvneau să-ți atingă încheieturile gotice/ sau să-ți cumpere
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
mori ca o leoaică rănită de dogi,/ eu voiam să mor ca un poet al supremei amăgitoare./ Din turn, la campanile, vedeam muzicanții cu ochi de chihlimbar,/ ei scrîșneau despre orașul de dincolo de lună,/ - Veneția, strigau răzbunători cu spume la gură,/ din cer se sfărîmă și se scufundă în lagună./ Femeie din marmură neputrezită,/ peștele sufletului tău cu ochi bulbucați/ înoată în marea mea liniștită" (A treia scrisoare venețiană). Reziduurile creștine sînt incontestabile, dar ele nu par a constitui germeni ai
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
reorientată spre elementaritățile ontologice, spre empirii. Senzațiile certifică în chipul cel mai apăsat alunecarea în anormalitate. "Dereglarea simțurilor" e mijlocul cel mai eficace al poeziei emanate de criza ființei: La miezul nopții am intrat pe ascuns în odaia lui Alois,/ gura mea mirosea a vinuri grele,/ trupul mi se uscase de plictis" (La Cesarina șIIȚ). Sau: " Dragostea cea amintită făcuse ca pe sub piele/ să-mi creacă o blană de jder" (ibidem). Sau: "cuțitul cărnii dospea, putrezea, pîlpîia" (ibidem). Sau: " Ceața mi-
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
de pește mort./ Dintre mucarnițele stinse te auzeam cum rîzi la decalog,/ ți se spunea La Malcontenta,/ țineam pumnalul pe inimă și poruncă aveam să-ți iau viața./ Dar cînd să ucid leoaica de catifea,/ pielea începu să-mi plesnească, gura să huruie,/ biserica-ntreagă se zguduia,/ căci venea de sub lagună,/ mireasma femeii de doge, nebună./ Aveai un singur sîn de tîrfă și el tremura,/ bancherii puseseră preț zeiesc pe carnea ta./ Din păr, cerșetoarele aveau să-mpletească o rochie de
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
bărbătuși proaspeți cu pieile smălțuite./ Către seniorii nopții rosteam vorbe deșarte,/ cînd l-am zărit pe Alois, efeb spasmodic,/ venit din abis./ Atunci pe loc lipitoare mîloasă am vrut să-i fiu,/ carnea să-i mîngîi cu un cuțit argintiu,/ gura să-i scormon ca o motăneasă oarbă,/ falangele mele pricepute să cînte la torsul lui de harpă,/ uitasem de syphalos, de bolile dezmățării și ale pierzaniei,/ trupul era un palat lichefiat, zidit cu poftele gînganiei,/ cea care își decapitează amantul
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
mergi la vot, acolo e tombolă! - Tombolă? - Cu televizoare color din ultima generație - ecran plat, teletex. Ai televizor? - Deci, n-am. - Și este bufet, cu brioșe, cu sărățele, fursecuri, sucuri de fructe - la discreție. De când n-ai mai pus în gură alune americane, migdale. Ce zici de o cafeluță, în pahar de plastic mare? Pierdut, făcu un semn cu mâna: trimitea la un trecut fabulos. - Deci, să mă duc, șopti. Dar să știi că voi vota împotrivă. - Excelent. Totul e să
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
mare? Pierdut, făcu un semn cu mâna: trimitea la un trecut fabulos. - Deci, să mă duc, șopti. Dar să știi că voi vota împotrivă. - Excelent. Totul e să votezi, restul se aranjează pe urmă. - Dar să știi că mi-e gura amară! - Te vei îndulci, îți garantez. L-am petrecut până la ușă, eu n-am mai intrat: m-am dus la primul bistrou, m-am așezat la o mesuță de un singur loc, unde am comandat cea mai scumpă bere, Corona
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
etaje susținu zile întregi că plânsetul lui Rolo fusese ca un urlet înăbușit, un țipăt printre mâinile care vor să-l sugrume și-l rup în bucăți. Și aproape imediat izbitura cumplită a capului de scară, fuga Deliei strigând în gura mare, agitația zadarnică. Fără să-și dea seama, Mario aduna frânturi de episoade, se trezea urzind explicații paralele față de atacul vecinilor. Niciodată n-a întrebat-o pe Delia, aștepta vag ceva de la ea. Uneori credea că Delia știa probabil întocmai
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
printre degetele Deliei, ceva micuț dar viu pe care acul îl străpungea. Mario simți o amețeală stranie, o dulceață cumplit de grețoasă. „Aruncă bomboana aia”, ar fi vrut să-i spună. „Arunc-o, să nu cumva s-o bagi în gură fiindcă-i vie, e un șoarece viu”. Apoi îl cuprinse iar bucuria avansării, o auzi pe Delia repetând rețeta lichiorului de ceai, a lichiorului de trandafiri... Își afundă degetele în cutie și mâncă două, trei bomboane una după alta. Delia
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
nu era mulțumiți; Mario bănui că risipa Deliei îi necăjea. Îi ceru atunci Deliei în secret o listă cu esențele și substanțele necesare. Ea făcu ceva ca niciodată înainte, își trecu brațele pe după gâtul lui și-l sărută pe obraz. Gura îi mirosea ușor a mentă. Mario închise ochii, îndemnat de nevoia de a simți parfumul și savoarea de dincolo de pleoape. Iar sărutarea reîncepu, mai apăsată și tânguitoare. N-a știut dacă a sărutat-o și el, poate că a rămas
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
te gândești la așa ceva, la celelalte lacrimi vărsate în vestibul, în noaptea când cu Rolo. - Peștișorul pestriț e atât de trist, îi spuse Delia, arătându-i bolul cu pietricele și ierburi artificiale. Un peștișor trandafiriu translucid dormita mișcându-și ritmic gura. Ochiul lui rece îl privea pe Mario ca o perlă vie. Mario se gândi la ochiul sărat ca o lacrimă ce-ar aluneca printre dinți când îl mesteci. - Trebuie să-i schimbi mai des apa, sugeră. - În zadar, e bătrân
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
căutând parcă o furnică în salon. Nu vorbiseră niciodată de căsătorie, Delia părea că vrea să se obișnuiască și să reflecteze înainte de a-i da un răspuns. Apoi se uită la el cu ochii strălucitori, ridicându-se brusc. Era frumoasă, gura îi tremura ușurel. Făcu un gest parcă deschizând o portiță în aer, un gest aproape magic. - Atunci ești logodnicul meu, zise. Ce diferit îmi pari, ce schimbat! Într-un rând sau două, în aceste săptămâni de logodnă, a fost pe
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
ar depinde de asta, fără să scoată o vorbă dar grăbindu-l cu gesturi, cu ochii măriți - sau era poate umbra din salon -, abia legănându-și trupul când gâfâia, fiindcă acum era aproape o gâfâială când Mario duse bomboana la gură, gata să muște, dar își cobora mâna și Delia gemea ca și cum în toiul unei plăceri infinite s-ar simți brusc frustrată. Cu mâna liberă strânse ușor bomboana dar fără s-o privească, avea ochii ațintiți asupra Deliei și fața ca
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
din comună dîaici. Un sătean: - Io n-aș băga mort în mașină...! Cineva din mulțime: - Daî ce-are, domîne!? Când era viu era bun, acuma ne doare-n cur! Ce, pute!? Asistenta constată decesul și lumea sare din nou cu gura pe șoferul ambulanței: - Domîle, ce dracuî, nu puteți lăsa mortuî în mașină! Duce-ți-l odată la Morgă! Șoferul autocarului: - Hai, domîne, ce dracuî! Dați odată mortuî jos din autocar să plec și io la București cu oamenii ăștia odată
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
face cu niște mutanți, cu niște constructuri biologice cu aparență umană, dar cu o consistență extra-planetară. Calmul imperturbabil al lui Mircea Beuran, insistența tâmpă pe ideea că furtul i-a fost dovedit de dușmani au de ce să te lase cu gura căscată. Probabil că inșii care-au pus pe masă hoția ministrului nu-i sunt tocmai prieteni. S-ar putea, de asemenea, ca la mijloc să fie și alte interese. Dacă le știe, dl. Beuran e dator să le aducă la
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
tocmai prieteni. S-ar putea, de asemenea, ca la mijloc să fie și alte interese. Dacă le știe, dl. Beuran e dator să le aducă la suprafață. Altminteri, va fi greu să mai credem vreun cuvânt rostit de augusta sa gură plagiatoare și vom vedea doar o minciună în plus, așa cum a mințit și în legătură cu „acceptul” francezilor. Dincolo de toate acestea, rămâne faptul indubitabil că fostul consilier prezidențial, directorul de spital și ministrul sănătății e un hoț dovedit. Când protectorii săi se
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
de stiliștii italieni și livrată contra sumei de 4000 euro (euroi, în idiom local!), un naș avocat, fost procuror, fost parlamentar, fost ministru de Interne, cam tuciuriu el însuși de felul său, televiziuni, presă scrisă și audio de-a valma, gură cască și priviri însetate iremediabil de spectacole în care grotescul periferiei și excesele decadenței nelocalizate nu se mai diferențiază, deasupra cărora tronează, ca un triumf absolut al ficțiunii suprarealiste - al acelei ficțiuni în care se întîlnește umbrela cu mașina de
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
cu ochii pe jumătate deschiși, își așează tacticos banda, o înfășoară puțin cu degetele, îi dă drumul, se ascultă, mut, oprește, se înfurie, reia, oprește, plînge, se înjură, se ascultă, oprește, trage o dușcă după perdea, tușește, se șterge la gură cu dosul palmei, dă drumul, plînge, se revoltă... Nu mai e loc de cuvinte. Ci doar de senzații. După stingerea luminii pe scena de la Act, plec în mine. Simt nevoia să împrumut o bandă. Dar nu mai am magnetofon...
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
Teodorescu Urît s-au dat în stambă autoritățile române după scandalul provocat de nunta fiicei minore a regelui Cioabă. Nici n-a apucat să protesteze bine baroneasa Nicholson, că secretarul general al guvernului, imprevizibilul Șerban Mihăilescu, s-a repezit cu gura la Florin Cioabă și a asmuțit poliția asupra lui. Mirele Mihai Biriță n-a scăpat nici el. Acuzație de viol împotriva lui, Cioabă amenințat că i se vor lua drepturile de părinte, ba nu știu ce Autoritate s-a gîndit să-i
Nuntă cu amintiri de la Michi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13463_a_14788]
-
care la Brăila am iubit-o într-o cameră de hotel/ purta pantofi verzi de piele de șarpe/ și avea nasul turtit. Era o mulatră./ Cum venise aici, habar n-am. Părinții, bunicii purtaseră poate odată în nări un inel.// Gura îi era o ventuză./ Sînii fierbinți ca niște pîini./ Ochii tulburi./ Îmi era trupul claviatură pentru dînsa/ numai mîinile îi erau reci,/ reci ca de gheață/ și degetele cu vîrfuri rotunde/ alunecau pe mine ca boabe de struguri.// Îmi șoptea
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
și de profesionist al televiziunii. Dacă, în schimb, interlocutorul este un ministru, moderatorul devine dintr-o dată timid și cuminte ca o elevă model, încercînd să facă totuși cu ochiul spectatorilor cum că el ar fi de altă părere, dar are gura pecetluită, nu e momentul potrivit să spună ce gîndește. Ministrul iese de data aceasta victorios, și-a demonstrat calitățile civice și de profesionist al unei politici democratice. În privința măștii pe care-o afișează moderatorii noștri la ora actuală ea variază
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]