892 matches
-
alții au plecat; Eu mă bucur încă de blânde adieri Și poate de furtună spre înserat. Zilele-ți ploioase mă țin mereu acasă, De la geam îți număr frunzele căzând Și numai un ciorchine am acum pe masă! Și doar o gutuie stricată, putrezând. Așa-i toamna mea? Ai venit atât de săracă! Nu ca-n alte dăți cu viile-aplecate, Puteam să am mai multe la mine pe masă Dar n-ai adus nimic, tu le-ai uitat pe toate! Eu te
CULOARE DE AUR de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340612_a_341941]
-
fi zăpada cât de-un pumn. Și de Paști cu iarbă lipsă Iepuraș cu blana ticsită- De fulgi de nea; și-n coșul lui Va avea globuri de gheață În locul oului. Cândva în toamnă adunai din vie- Struguri, piersici și gutuie Și strada plină mai era De fum greoi și frunze. Colțuri de stradă fumegau, Copiii nucile-adunau Și prin grădini munceau vecinii, Erau harnici bănățenii. 25 sep.2013 Beatrice Lohmüller Referință Bibliografică: Ce este, ce nu este / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare
CE ESTE, CE NU ESTE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340607_a_341936]
-
-mi amintească gustul bun din vremea când eram fată și le căram din livadă! Eșarfă îmi legam la brâu, să-mi țină merele în frâu! Că îmi sărutau picioare când scăpau din cingătoare! Pe izlaz alergam haihui, să găsesc galbene gutui! Să le așez la fereastră, în căsuța mea sihastră! În coș adunam prune dulci, iar în trăistuță puneam nuci. Dar, cele mai preferate erau alunițe coapte! Băteam cărări până în crâng, un pumn de alune să strâng! Și cântam mai mult
TOAMNA NOSTALGIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341079_a_342408]
-
Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În rama plumburie cu arabescuri grele a norilor fățarnici și prea îndestulați, noiembrie întinde din funigei perdele și-ncepe a picta cu ochi înlăcrimați, gutui rubensiene cu licăriri solare, pălind însângerarea fondului tițian, trădând natura moartă cu tușele polare stropite prin ferestre de-albastru marțian. Fântânile-nghețate cu licăriri cubiste, ornează câmpuri nude și poleite trist, cu linii alungite și mult prea pesimiste, trasate alegoric
TABLOU DE NOIEMBRIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341124_a_342453]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > TOAMNĂ AMĂRUIE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1372 din 03 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Această toamnă amăruie, Cu gust de struguri și gutuie, Paradoxal, nici dulce nu e Și are-aromă de tămâie ... Copacii-și schimbă lent veșmântul, Tristele frunze-ating pământul, Le poartă-n zare, aprig, vântul, Suratele-și așteaptă rândul... O bufniță întârziată, Cu ochelari din pene, roată, Stă pe o cracă,-nfrigurată
TOAMNĂ AMĂRUIE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341143_a_342472]
-
tren în gară, Dar nimeni din tren nu coboară ... Pustiu e totul, parcă plânge ... Inima-n mine mi se frânge, Sufletu-i gol, lacrimi de sânge Picură-ncet, oful mă strânge ... Și-n toamna asta amăruie, Cu vagi arome de gutuie, Umbrele nopții-n mine suie, Speranță de mai bine nu e ... Referință Bibliografică: TOAMNĂ AMĂRUIE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1372, Anul IV, 03 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TOAMNĂ AMĂRUIE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341143_a_342472]
-
ai ajuns acolo cu liftul și dacă n-ai vedea crestele celorlalte clădiri, ai crede că te afli într-un colț de grădină botanică, în care cresc, în peste 170 de ghivece, brazi argintii și chiparoși pitici, peri mici și gutui japonezi, pini și ienuperi, rododendroni și cedri libanezi, hortensii și molizi albaștri de Colorado, lângă care înfloresc toporași și narcise, zambile și ghiocei. Este o grădină la înălțime pe care Angela Tudorache, de profesie medic oftalmolog, a creat-o, în
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” () [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]
-
Tudorache. Trece pe lângă fiecare plantă și îi spune povestea. Alunul cu trunchiul contorsionat, mărul japonez crescut din semințele merelor dintr-un aranjament de anul nou, sălciile pitice, unul dintre gutuii japonezi cu florile roșii, care a făcut anul trecut o gutuie. Un metasequoia care toamna se face arămiu. Mai multe conifere bicolore. Doi butași de vie uscați, vechi de o sută de ani, pe care i-a luat pentru frumusețea lor dintr-o florărie de pe Știrbei Vodă. Celor care ajung aici
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” () [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]
-
în geam, cu rugina de pe frunze Se adună chiar poeții și din foi fac alte pânze... Crengi uscate le par brațe ce îmbrățișează vântul, Dintr-o cană, doar cu must a gustat parcă Cuvântul! Se aprinde-n vatră focul și gutuile în lămpi, Noptea prinde-n sac lumina și chiar bruma de pe tălpi. Feți frumoși și Zâne bune aduc zilele înapoi, Când din muguri Primăvara se uita frumos la noi! Ștrengărește un copil umple casa cu lumină Și-nfloresc în geam
VREMEA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344399_a_345728]
-
Și cum nimic altceva decât cerul albastru și curat le poate urma, nici una, nici două, mi-a și ieșit porumbelul pe gură: «vine seninul!» De parcă seninul ar fi ceva compact și material, pe care poți pune mâna ca pe o gutuie, ca să-l muți mai încolo! “ - mărturisește Gabriela la începutul cărții sale, ceea ce este relevant pentru a-i creiona din start starea de spirit cu care a pornit în realizarea acestui proiect inedit, o explicație logică a orientării ei spre frumosul
CUM M-AM ÎNSENINAT CITIND O CARTE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343777_a_345106]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ȚĂRM DE TOAMNĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 623 din 14 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului țărm de toamnă Toamna pleacă-n cocori, culegându-și castanele rumenite de vreme, iar soarele-i atârna gutui cu gust strepezit în plete. Iubito, sunt velă arcuind peste zări și tare-aș mai vrea să plec, undeva unde țipătul lumii coace struguri de fericire. Te-aș lua să gustăm boabele de rubin ca inimile noastre, fiindcă numai cu
ŢĂRM DE TOAMNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343821_a_345150]
-
să stea cuminte, să se fardeze bine Cu farduri pe alese, c-o doamnă-așa se ține: Cu un rimel de firmă și cu-n parfum de soi Să nu se disperseze rimelul pe sub ploi. Și nici mireasma-aceea de galbenă gutuie Să nu dispară iute când razi prima lămâie. M-a ascultat și iute a părasit hotarul Și a făcut la METRO,cumpărături, cu carul. A cumpărat vopsele, uleiuri dintre cele Mai scumpe și arome, parfumuri și mărgele, A căutat raionul
NU ŢI-E RUŞINE, TOAMNĂ, CÂT DE BOGATĂ EŞTI? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343812_a_345141]
-
Se-mpachetau colete grămezi, ce nebunie! Cu porții de tristețe și cu melancolie... Avea bogata toamnă la ea bănet, nu glumă Și-a cumpărat raionul cu totul. Ca arvună A dat o vie-ntreagă cu struguri cardinal Și mere și gutui și prune și un cal... Și se uitau clienții: o verde primăvară, O vară cam cochetă, cu umerii pe-afară Și-o iarnă cu o blană de vată argintie Cum toamna le-a luat tristeți, melancolie. Le-a așezat în
NU ŢI-E RUŞINE, TOAMNĂ, CÂT DE BOGATĂ EŞTI? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343812_a_345141]
-
răscopt de nuci și alune, Te înveșmântez în al meu nume; De belșugul tău să-mi leg menirea. Dulceață din prunele brumate Îți voi savura cu prisosință, Să-mi revigoreze conștiință Ce îmi face gândurile coapte. Aromele de mere și gutui Ți le voi păstra în sân la mine, Să dau și prin anul care vine, Savoare și balsam, sufletului. Gândul cu aromă de cuvinte Îmi voi duce pe Calea Lactee, Să-i dau a eternițății cheie, Din suflet în a toamnei
TOAMNĂ CU AROMĂ DE CUVINTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343928_a_345257]
-
De sub păpușoi, bostanii, Vrăbiile ciripesc, Vântul scutură castanii. Se întinde și în crâng Toamna blândă, fermecată, Fluturii în vii se strâng, Unde-i poama parfumată. Măcieșii, cu năduf, Se dezbracă-n deal de straie, Să își spele finul puf, O gutuie cheamă-o ploaie. Ultimele berze trec, Gâfâind pe bolta rece; Un harbuz bătrân și sec Le-ar urma, dar cum să plece? Referință Bibliografică: TOAMNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2058, Anul VI, 19 august 2016. Drepturi
TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342749_a_344078]
-
-o-ntarzie din drum măcar o lună, Să mai amâne gerul vremii crunte. Dar zarurile lumii-s aruncate, Căci rostul lor așa a fost să fie, Prințesa Iarnă în mantii fermecate Încet se-apropie de-a noastră glie. Sunt coapte-acum gutuile în ram, Ne luăm adio, deci, frumoasa doamna Și de-oi veni la fel ca-n fiecare an Promit că ne vom revedea... la toamnă. Căprar Florin Referință Bibliografica: Povestea toamnei / Căprar Florin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1767
POVESTEA TOAMNEI de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342819_a_344148]
-
încep să se arate. Abia atunci se potolește jocul, Când ne retragem obosiți în zile, Dar, chiar și-așa, unii nu-și află locul Și clipele se scurg iar, inutile. Doar, undeva, neostoit e focul Ce mistuie tot suflete fragile. GUTUI Cu-arome tari, mireasmă amăruie Ne-ademenește toamna și ne-mbie, Culori foșnesc în frunza ruginie Și-i miezul cald și galben în gutuie. Iar vinul cântă și se-așează-n vie, Tristețile le-alungă și le-ncuie. Și totuși, toamna-aceasta
TOAMNA BOGATĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342991_a_344320]
-
Și clipele se scurg iar, inutile. Doar, undeva, neostoit e focul Ce mistuie tot suflete fragile. GUTUI Cu-arome tari, mireasmă amăruie Ne-ademenește toamna și ne-mbie, Culori foșnesc în frunza ruginie Și-i miezul cald și galben în gutuie. Iar vinul cântă și se-așează-n vie, Tristețile le-alungă și le-ncuie. Și totuși, toamna-aceasta încă nu e Așa cum am visat și-am vrea să fie. S-aștepte în livezile iubirii, Din ramurile pline să-i culegem rodul; Mirosuri
TOAMNA BOGATĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342991_a_344320]
-
mi-e toamnă, ce nu vrea să-nvețe, Ca vară-i plecată cu turme de miei, Lotuși de vis, în cui de tristețe, Pe colțuri de stele îi spânzura zei. Chipuri de vânt pândesc suspinând, Poem ne-ntâmplat scâncește-n gutui, Ploi de-arabescuri în foșnet de gand Mosc risipește în ochii căprui. În mine uitat, în tine pierdută, Vâltoare de brumă-n amestec de tei, Trestii de jar, în prăpastii de iuta, Ecou prin vitralii de albi porumbei. Tumult și
CHIPURI DE VÂNT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343428_a_344757]
-
lumină și nucul își aruncă tristețea-ngălbenită; gutuile-aurii și calde tufănele scânteie printre frunze ca parfumate stele. Grădina, în somn adânc, sub verdele de aur, de toamnă-i prăbușită, arar și-aprinde tufănica o lampă pe tulpină și cade-o galbenă gutuie din creanga obosită. În sufletul misterios al Toamnei, e cald și bine... ascunsă în semințe adormite, se plămădește dalba Primăvară. (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: Toamna în grădină / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1750, Anul V, 16 octombrie
TOAMNA ÎN GRĂDINĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344125_a_345454]
-
nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Se poartă gri și mov în toamna asta , Și sal de frunze maronii se poartă , Cercei de stele , colier de brumă Și rochie cu amintiri brodată . Se poartă-n ramuri și gutui , și nuci , Și struguri dulci în vițe agățate . În slăvi se poartă șir de rândunele , Și, raze de lumină peste toate . Se poartă verde de smarald pe coaste , Și galben parfumat printre livezi , Cărări spre vise și iubiri se poartă
MODA TOAMNEI de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343224_a_344553]
-
tălpi. Mi-e dragă pădurea în toate anotimpurile, dar în toamnă devine magică, semănând cu un tablou pictat în nuanțe de galben, maro, verde gălbui și ruginiu. Vântul, ce adie plăcut, aduce de pe dealuri miresme de struguri copți, și de gutui, pânze de păianjen ce se agăță de crengi, sunet de tălăngi, și încă ceva ... ce seamănă cu o chemare-un dor intens. Și, cum mă plimbam eu, vrăjită de peisaj și cu gândurile aiurea, descopăr o potecă ce se prelinge
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
Autorului Vine un vânt, în pas de vals, pe dealuri, vara își pierde urma prin parcuri și livezi. Spre școală, veseli, curg copii în stoluri și razele de soare zâmbesc pân' la amiezi. E-atâta revarsăre de lumină, încât galbenul gutuii îmbată zarea. Doar amurgul se umple de rugină: a venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar și licuricii i-așez
TABLOU DE TOAMNĂ CU FINAL ÎN DOI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343625_a_344954]
-
2015 Toate Articolele Autorului calul alb al liniștii se adapă din stele curg toamnele mele/grauri gureși în vie/ secunde silfide aburesc peste dealuri se așază la masă să tacă rotund cine se îndrăgostește în prag de toamnă are o gutuie în piept sub frunzele roșcate îmi despletesc singurătatea și-o mușc de buză cum te-aș mușca pe tine cel ce dansezi cu fragilitatea mea /licurici pe șaua nopților/ greieri amorțiți îmi cântă în piept într-un vibrato perfect dau
VIBRATO de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377439_a_378768]
-
Acasa > Poezie > Familie > PĂRINȚII Autor: Victor Bragagiu Publicat în: Ediția nr. 2350 din 07 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Părinții-mi vin adesea pe undele de Lună În noaptea potopită-n lumina de gutuie - Ei vor a fi o clipă cu mine împreună Nedumeriți că fiul, demult, copil mic nu e. Cu palme mici ating ei argintu-mi de la tâmple Și nu pot înțelege triumfu-acestor mreje: Cum a putut în viață așa să se întâmple
PĂRINȚII de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377648_a_378977]