450 matches
-
indiferent și tenace. Calul i se neliniști și începu să tresalte. Se cabră odată cu el, dar nu era ceea ce așteptase. O porni sforăind în galop, până când se- nălță și îl aruncă dintr-un salt, făcându-l să se despartă de hățuri. Plonjă ca o săgeată lansată din arc și căzu pe spate în desișul unor bețe și țepi de gherghin sălbatic. Îi vâjâia capul, dar nu simțea încă vreo durere în corp, ci o amorțire ușoară, care îi urca dinspre degete
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
asta. Păi, cu siguranță merge într-una mai bună. ă Încă un motiv să ne grăbim, spuse Ulitin. Nikita se uită la adjunctul magistratului investigator pentru ceva vreme, ca și cum acesta tocmai rostise o prostie incomensurabilă. Ridică din umeri și apucă hățurile din nou, scuturând din cap și lăsând energia uimirii sale să treacă jos în frâie. Cei doi cai trăgeau greu înspre zi, neghezându-și îndărătnicia înapoi către vizitiu. § Când primii fulgi le-au atins fața, Nikita se întoarse, cu aceeași mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spirale, însă majoritatea cădeau cu o insistență nătângă și amețitoare. La început, pădurile de pe marginea drumului dispărură cu totul. Apoi, și stâlpii care marcau drumul. Acum Ulitin nu mai vedea, în agitația a viscolului, decât cozile cailor. Nikita trase de hățuri și aceștia se opriră. ă Am pierdut drumul, spuse el, acoprindu-și ochii și uitându-se printre straturile de ninsoare constant în mișcare. Fiindcă Ulitin nu spuse nimic, Nikita sări jos de pe capră. Își lovi mâinile, dădu din cap, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ochi pe Gumbert și l-am văzut pierit. I-am hotărât soarta și am ridicat spada de care făcusem rost în luptă, ca să-l omor. La vârsta lui fragedă, n-ar fi putut să se țină pe cal doar de hățuri și fără șa. Atunci el m-a implorat cu aceste cuvinte precise, ca și cum mi-ar fi citit gândurile: - Nu mă omorî numai pe motivul că nu știu să stau călare! Între timp, fiecare fugea pe unde apuca. Mulți încă zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe ceilalți în mâna sorții. La un moment dat calul mi s-a lovit cu crupa de o cracă și a virat brusc de partea opusă. Gumbert mi-a alunecat din brațe și a căzut la pământ. Am tras de hățuri, uitându-mă înapoi. Un avar gonea după mine cam la o jumătate de milă, așa că am dat pinteni și l-am lăsat pe Gumbert acolo unde căzuse, trăgând nădejde să i se fi rupt osul gâtului. Am gonit mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și negru îl înșfăcase cu colții de braț. Am reușit să-l eliberăm și să punem animalul pe fugă; spre norocul nostru, bătrân și bolnav, era de unul singur, gonit de haită. Caii însă i-am pierdut. Speriați, au rupt hățurile cu care erau legați și au luat-o la fugă. A doua zi dimineața am găsit scheletul lupului. Probabil că el ne salvase de ceilalți lupi, potolindu-le foamea. A doua zi Gumbert avea febră, locul mușcăturii din roșu devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atras ca de un magnet de partea femeiască, pe care căuta s-o spioneze și s-o stingă. Când cei doi bandiți nărăvași au început să se hârjonească cu nevestele unor vasali, nesatisfăcute și plictisite, a fost nevoie să punem hățurile pe ei și să-i trimitem pe-amândoi să se răcorească într-o mănăstire din munți. Ni i-a adus înapoi abatele după câteva săptămâni, disperat din pricina plângerilor multor părinți, din fericire toți din pătura țăranilor și a servitorilor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la draft... și m-am simțit de milioane. Dar a fost un fel de vacanță. Nu poate dura la nesfârșit. Nathaniel clatină din cap disperat. — Deci după toate astea o să te întorci pur și simplu înapoi, o să iei din nou hățurile și-o să te faci că nu s-a întâmplat nimic ? — De data asta o să fie altfel ! O să am eu grijă să fie altfel. O să am grijă să păstrez un echilibru. — Pe cine crezi că păcălești ? Nathaniel mă apucă de umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îl excită instantaneu. Se desprinse cu greu din îmbrățișare, îi puse mâinile pe umeri, o privi direct în ochi și o întrebă: - Lucia, spune-mi sincer, am murit? Mă duceai către cimitir, într-un dric tras de patru cai, iar hățurile erau în mâinile unui magician? Râsul ei îl atinse ca o adevărată binecuvântare. - Încă nu, dragul meu. Dar poate că vei muri. De plăcere. Mai încolo. Iar hățurile le voi ține eu, n-avem nevoie de magicieni sau de costume
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Mă duceai către cimitir, într-un dric tras de patru cai, iar hățurile erau în mâinile unui magician? Râsul ei îl atinse ca o adevărată binecuvântare. - Încă nu, dragul meu. Dar poate că vei muri. De plăcere. Mai încolo. Iar hățurile le voi ține eu, n-avem nevoie de magicieni sau de costume de magicieni, deși nar fi, poate, o idee așa de rea. Așa că hai să ne grăbim, micul meu pervers, mi-e o foame de lup. De tine. Te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
reflectau în câteva bălți. Până și mașinile se împuținaseră, dintr-o dată, iar bărbatul din mijlocul străzii întinse mâinile în fața sa și țipă:Lucia, spune-mi sincer, am murit? Mă duceai către cimitir, într-un dric tras de patru cai, iar hățurile erau în mâinile unui magician? Fu cuprinsă de un fior. Nu înțelegea nimic. Bărbatul privea către ea, dar era evident că nu ei i se adresa. Se trase doi pași înapoi și blestemă în gând absența unui taxi și acea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
moloz a unei străzi italice. În apropierea mânăstirii și peste drum de ea, o casă cu ferestre înalte era încă luminată. În fața ei staționa o trăsură luxoasă cu doi cai albi, înăuntrul căreia dormea, cu capul în piept și cu hățurile în mână, un birjar gros, înfășurat în tipicul veșmânt lung și încrețit de catifea. Tânărul ajunsese cu greaua lui valiză în chip de balercă în dreptul ei și, după oarecare examen, se opri lăsând o clipă jos povara. Casa avea un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decât era într-adevăr. Otilia se repezi la moșier, care îi sărută prelung încheietura mâinii subțiri și o ridică de subsuori în trăsură. După ce fură așezați câteșitrei pe larga banchetă din față, Otilia stând între Felix și moșier, care luase hățurile, trăsura porni cu un huruit lin. Șoseaua era lutoasă, încărcată de un strat gros de colb uscat, și caii alergau fără greutate. Moșia se afla la vreo cincisprezece kilometri depărtare de Ciulnița, în direcția Dunării, departe de linia ferată, fiind
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stropită cu albăstrele, sau cu galbene flori de sunătoare. Otilia nu mai înceta de a arăta cu mâna în dreapta și în stânga, pretinzând a distinge o floare dintr-un miliard. Câteva berze își plimbau pașnice picioarele înalte. Pascalopol opri brișca, înnodînd hățurile în jurul manivelei de frânare, și coborî jos, unde începu să adune, cu fruntea brobonată de sudoare, albăstrele pentru un buchet. Felix se dădu și el de partea cealaltă și începu să culeagă flori. Când se apropie de brișcă, văzu că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moștenite de la surorile mai mari, alunecate sub șolduri și care scărpinau, măturând cu degetele încîrcite ale unor târnuri de nuiele, bătăturile curților. N-aveau ele timp de întîlnire, deși tocmai timp de întîlnire ar fi avut. Genel trase mașina, de hățuri, în fața unei vilișoare cu portița deschisă. Cu ormamente și nu știu-ce-uri turcești. - Ma-mare... - strigă către curte lighioana de taximetrist - m-a rugat vecina de la un coleg s-o ajut să-și mute căruța asta cu boarfe până la strada PERONE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unul dintre cei mai atractivi și fercheși suferinzi, dintre cei după care, cu cea mai adâncă ardoare, își deschideau venele pacientele sanatoriului. Afost singurul care s-a împrietenit cu Regele Bolilor Nervoase. Când se întîlneau pe coridoare, se zvârcoleau sub hățuri, se înfoiau și făceau unul la altul: Mîîîr! Mîîîr!... Într-o pauză de tratament, Regele și-a deznodat, cu gingiile, curelușa cu care fusese priponit în cârlig, s-a apropiat, s-a înseninat și i-a întins Sinistratului gustarea lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o plătea, că avea pâinile cu socoteală! Când stătea soarele sus, proțap, trecea pe la Tarapana înapoi, cu căruța goală. Tabla droaștei zdroncănea pe drumul prost al 169 Filantropiei. Sluga lui domn' Bică se oprea sub un salcâm, la umbră, lega hățurile de un cui bătut anume în capră, se dădea jos, își ștergea frumos fruntea de sudoare și se așeza pe trotuarul de pământ. Scotea tașca în care ținea banii, și-i număra. Căuta un creion bont și o hârtie în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
într-o sâmbătă. Prin mahalale, ieșiseră femeile cu împărțitul pentru sufletul morților. Lângă o poartă, pungașii dădură cu ochii de o fetișcană, năltuță și făcută bine, care mai mult alerga decât mergea. Coadele părului îi săltau pe spate ca niște hățuri. - Ia privește, Treantă, a zis Nicu-Piele. S-a uitat ăl bătrân. Bună bucățică! Lunganul o apucă de braț: - Und' ti-i drumul? Copila avea în mină o oală cu sfinți de cocă. - Mă duc să-mpart, a răspuns. - Mie nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o șuviță subțire de sânge, ca arniciul. Stere n-a scos un cuvânt până acasă. A sosit în goana cailor, pe crucea căruței, în fruntea căruțașilor. Din Grivița, trecuse el înainte și uscase gloabele în bătăi. Cu o mână ținea hățurile, cu alta codirișca de piele cu plumbi în vârf. Pocnea să audă toată mahalaua că se întorcea de la drum cu marfă nouă. Muierile ieșite la pompă priveau după el cu mâna la gură. Copiii se feriră din calea cailor și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ciolan, apucat de bătrânețe, moțăia cu capul în piept, dărunat de osteneală. Numai Dumitru ridica pleoapa lui vânătă și îl grăbea pe ăl de mâna sania: - Dă-i bice, că ne-apucă viscolul... Către bariera Bucureștiului, omul a tras de hățuri: - Hooo! Eu aici vă las! Lăutarii s-au scuturat din amorțiri și-au privit norii de deasupra. Caii sforăiau speriați. - Mă duc, m-apucă ninsoarea și rătăcesc drumul. Voi luați-o drept înainte și-o să dați de fortu Cățelu, treceți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
orice concesie și slăbire a vigilenței sînt aspru sancționate. Maleabilitatea și supraviețuirea cu orice preț sînt cele mai proaste instrumente cu putință. Cedînd asupra unor puncte aparent minore, ne trezim că le pierdem și pe cele esențiale. Cum slăbim puțin hățurile, cum ne trezim împinși în valurile călduțe ale supunerii. V În această primă parte a lucrării, am trasat harta și am schițat peisajul mental al psihologiei maselor. Am dorit să furnizez cîteva date despre originea ei, despre fenomenele pe care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
curaj, ci o stare hibridă de curaj, spaimă, instinct de supraviețuire. Radu Ciobotea trage următoarea concluzie: „Nimeni n-a avut controlul total asupra evenimentelor din Timișoara. Nici o agentură străină nu și-a executat scenariul sofisticat, nici o personalitate n-a tras hățurile politice. ș...ț Frontul Democratic Român s-a născut dintr-o buimăceală continuă, platforma era mai degrabă morală (o platformă a revenirii la bun-simț, la normalitatea vieții cotidiene), marea revendicare fiind schimbarea lui Ceaușescu și a guvernului. ș...ț Realitatea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
nivelul „temei”, sub semnul freneziei caracteristice provocate de eros. Iată una, la Întîmplare, din partea a 4-a a poemului: cristale de aer stau limpezi În ospățuri paharele-n dantelă cu chei de buruieni rupi sufletu-n privire și tîmplele ca hățuri cînd vorbele-n Întoarceri ca turmele le-ndemni cu pulpa În ferigă urci dură din visare și mă cuprinzi ca-n trestii te-adun ca un năvod cu frunțile-n descreșteri și membrele În sare dar trupu-ntreg spre tine e
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
managerialetc " 1.2.6. Argumente manageriale" Există o multitudine de definiții ale managementului și multe dintre ele sunt cuprinzătoare și științifice. La origine, cuvântul provine din latinescul manus și desemnează strunirea cailor, care trag un car sau o căruță, cu ajutorul hățurilor. Această imagine poate fi folositoare în studiul celorlalte definiții. Pentru a clarifica conceptul de management, trebuie avute în vedere: • sensurile verbului englezesc to manage. Acestea sunt surprinzătoare, dar o parte dintre ele pot contribui la o mai bună înțelegere a
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
ultimele case din Aix-en-Provence se sfârși, Tommaso se simți îngrozitor de singur și avu senzația că este, cine știe de ce, alungat încă o dată din Calabria. Se oprea în poieni să doarmă, înfășurat în vechea și uzata sa manta. Mârțoaga, priponită cu hățurile de copac, își vedea de treabă adulmecând văzduhul și cercetând iarba care nu-i prea era pe plac. Se odihnea cât putea, își dezmorțea oasele când soarele era deja sus, pe cer, căuta un pârâu să bea oleacă de apă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]