348 matches
-
fie țărâna În ciorba copiilor și părinților lor, pentru c-au tras În popor! Dar nu vor avea ei zile ca să stârpească poporul! Doar că ne zburătăciseră cu Împușcăturile lor. Am rupt-o la fugă spre Primărie pe alte străzi, hăituiți și vânturați Încolo și-ncoace de un popor mult mai numeros de militari, milițieni și securiști, care veneau de peste tot dimpreună cu Salvări și mașini de pompieri. Toți au tras În noi. Vânau poporul ca pe iepuri, din Dacii În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lor. Era puțin trecut de miezul nopții.. Răpăielile se reluară cu o înverșunare și mai mare. Trebuiau să părăsească ascunzătoarea. Peste câteva clipe își dădură drumul pe versantul nordic al Grințieșului, pe cursul abrupt și prăpăstios al Borcăi. Istoviți, flămânzi, hăituiți, asudați.. alergau bezmetic sub o ploaie de gloanțe și foc. Un snop de gloanțe se înfipse scormonind pământul la câțiva pași de Baltă. În spate se auzi un icnet și un geamăt greu. Oanță zăcea prăbușit cu fața în jos
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
strigând.. cuprins ca de o desperare... „Trebuie să-mi văd mama... trebuie să o văd pe mama.. acum !”, și, începu să-și dea drumul pe povârnișuri abrupte. Din spate, securiștii începură urmărirea cu rafale fără întrerupere. Într-o goană bezmetică, hăituit ca un lup, s-a refugiat într-un unghi mort, unde ieșea din bătaia gloanțelor... Mintea, ca o placă de patefon spartă, repeta mereu... „frații Arnăuțoiu au fost... Vreau s-o văd pe mama,,, vreau s-o văd...”. Vroia să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a fost.. În locul ei am găsit o stradă dărâmată, în cea mai mare parte, tristă și pustie, plină de dărâmături și șanțuri, doar câteva clădiri din partea dreaptă de sus, a străzii, ramăseseră în picioare triste și însingurate, ca niște oameni hăituiți. Într-o zi pe neașteptate, intrară în acțiune buldozerele și în nori de praf, și scrâșnet de șenile sfărâmară neîndurător și ultimele ziduri din partea de sus a străzii, scăpate de demolarea precedentă. Aceeași tristă soartă a avut-o și faimoasa
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
surprins mâncând sarmale, mai multe porții deodată, în timpul distribuției de sarmale ce a avut loc în după-amiaza zilei. Mi-ar fi plăcut atât de mult să vorbesc cu el, dar evita orice contact, pur și simplu reacționa ca un om hăituit. Oare ce l-a împins să comercializeze reproducerea celebrei icoane făcătoare de minuni de la Mănăstirea Ghighiu, județul Prahova, și nu altceva ? Reputația aces teia ? Exotismul numelui ? știu din experiențele mele anterioare că marile pelerinaje atrag irezistibil numeroși „activiști” neoprotestanți, aflați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
celor care înconjurau casa mea. S-a uitat la mine cu o privire calm-resemnată, ca a unui om căzut în transă, privindu-mă fix, fără să zâmbească, și totuși îmi puteam da seama că tremura, pe dinăuntru, ca un animal hăituit. Umbra întunecată a unui zid cădea asupra curții, tăind stânca și întregind într-un fel compoziția tabloului, acoperind picioarele lui Hartley, așa cum stătea acolo ținând în mână un coș și poșeta. Astăzi purta o rochie de stambă albastră, imprimată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aici, să rămâi aici cu Titus și cu mine. I-am aruncat lui Titus o privire plină de tâlc. Simțeam că inoculez rațiune în mintea ei. Hartley se așeză. Se uita de la mine la Titus cu o privire de animal hăituit. M-am așezat și eu lângă ea. Tremura toată, dar în ochii ei terorizați mi s-a părut că deslușesc o mijire de înțelegere. Se crease brusc o atmosferă de criză. — Vrea să se întoarcă, spuse Titus. Și eu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
naiv domnitorul nostru, mare mehenghi Împăratul! Măcar de ne-ar fi Învățătură de minte! Îl cunoșteam pe Alexandru Gonța de când eram studenți. Niciodată nu l-am văzut mergând cu pas obișnuit. Totdeauna precipitat, privind În dreapta și În stânga ca un om hăituit, cu ochii aprinși, cu bustul ușor aplecat ca sub o anume povară. Se purta În veston militar, bocanci și moletiere, ca toți studenții demobilizați - prototipul boemului sărac. Oprit din drum pentru o vorbă, dădea semne că e grăbit, mai ales
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
cenaclului EURIDICE, vol. 6, ed. Pontica, 2008; Mircea Martin (coordonator), UNIVERSITAS. A fost odată un cenaclu, Editura Muzeul Național al Literaturii Române, 2008; Prima petrecere cu poezie, prieteni și trufe de ciocolată, ed. EIS ART, Iași, 2008; Ion Barbu, Imn hăituit de bărbați (o antologie de distihuri românești), ed. Brumar, 2008; Maratonul de poezie și jazz, ed. Tracus Arte, 2009; Antologia Artgothica, ed. A.T.U., Sibiu, 2011; A pleines mains, Bacchanales, Revue de la Maison de la poésie Rhône-Alpes, nr 48, 2012
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de încredere, preotul din sat, o corecție soră cu linșajul? L-au scos din casă, apoi din sat și l au dus într-un lan de porumb, unde, după ce l au bătut bine, l-au lăsat în pielea goală și hăituit mai rău decât pe porcii mistreți care călcau din când în când gospodăriile. Ce se întâmplase? Un țăran, care era de rând la muncile din curtea preotului, căci sătenii, neoficial, în contul credinței, fuseseră convinși să presteze pentru ocrotitorul lor
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
să știu de ce alerga omul acela și am luat-o la fugă după el. Alergam amândoi cât ne țineau puterile. Omul a întors de câteva ori capul, intrigat că eu aproape că îi suflam în ceafă. Avea expresia unui om hăituit. Am întors și eu capul, să văd dacă în spatele meu alerga cineva. Mi s-ar fi părut normal să alerge cineva și în spatele meu. În spatele aceluia, altcineva... În dreptul Pavilionului bărbatul a virat la stânga, dispărând în zmeurișul dintre copacii de acolo
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
din perioada interbelică nu exista așa ceva. "Curbele de sacrificiu", atunci, au ținut șase luni și, apoi, salariile au fost returnate. Greviștii celebri din manualele de istorie erau oameni îmbrăcați la costum și cu pălarie, normali, hrăniți și decenți, nu masa hăituită și disperată de azi a "oamenilor muncii", batjocorită de o clasă politică hrăpăreață și cinică. Dacă va fi adoptat, acest Cod al Muncii (la care va fi adăugată legea de modificare a Statutului Funcționarului Public) ne va întoarce la condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
reprimarea spontaneității și creativității. În acest context, învățarea este redusă la o simplă obligație, poate chiar o obligație importantă, dacă avem în vedere implicațiile posibile ale notării asupra relațiilor în familie. În același timp, se cultivă o anumită mentalitate de "hăituit" pentru elev și de "urmăritor" pentru profesor, situația educativă astfel concretizată neavând, în mod evident, nicio legătură cu educativul. Situația de învățare descrisă mai sus este tipică pentru ceea ce Bochenski a numit autoritate de sancționare, ea fiind departe de a
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
prin asfixiere și bombardare politico-ideologică; un al doilea element a fost cultivarea în securiști a unei loialități pavloviene, mecanice, față de regimul comunist; în al treilea rând, securistul generic a fost marcat psihologic de posibilitatea de a deveni el însuși un hăituit în teritoriul fricii care domina în sistemul comunist: securistul era consacrat ca instaurator al terorii, dar putea să devină, dacă greșea, și o victimă (deși acest lucru s-a întâmplat foarte rar, de obicei securistul reprofilându-se și adaptându-se
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
cu nici unul. Îndeosebi în Est, și anume în spațiul concentraționar, adevărații intelectuali au fost însă repede marginalizați și, dacă respingeau vehement o complicitate benignă care li se sugera, o cumetrie cu fel de fel de meschinării, atunci ei erau numaidecît hăituiți, batjocoriți, anatemizați. Cîți dintre ei n-au zis, deschis sau în gînd, vorbele poetului Philoxene în fața tiranului Dionisie: "Duceți-mă înapoi la cariere", numai că protestul multora a eșuat lamentabil. Fascismul, socialismul dinastic (de tip românesc) și stalinismul au fost
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
capitală și se dovedește salvatoare. - Indiferența se face vinovată de ucidere. Comunitatea evreiască îndură cele mai oribile tratamente și pentru că ceilalți, conlocuitorii, se complac într-o tăcere ucigașă. Frica este paralizantă pentru cei mai mulți dintre noi. Cei mai mulți, avem comportamente de animale hăituite atunci când semeni de-ai noștri sunt masacrați lângă noi. Nu avem cultul curajului, al eroismului, dimpotrivă, cei mai mulți ne complăcem într-un ermetism pe care-l considerăm salvator. Puțini sunt cei care acceptă să-și expună indignarea ori opoziția. Puțini adoptă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Împotriveau ideologic unei alcătuiri străine, ci luptau să-și apere agoniseala lor de-o viață, adunată prin efortul mai multor generații. Ne putem gândi imediat și la consecințe: soți și soții, părinți și copii intimidați și demoralizați, familii destabilizate, Înspăimântate, hăituite. Copii care n-au mai putut urma școli Înalte, din cauza etichetării, Înlăturarea din funcții. Oameni care și-au părăsit rosturile, gospodăriile, pierzându-și urma pe șantierele construcțiilor socialiste. Împotrivirile au primit riposte extrem de violente. Am ales doar două cazuri din
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
s-ar iubi Putin cu Basaev și Bush cu Osama?”. Tot acest talmeș-balmeș, în care amestecă ceea ce nu poate fi amestecat, poartă titlul „Înfrățirea”. N-aș vrea să practic un recurs la memorie prea radical, dar pe când familia mea era hăituită, de la Sighet la Canal, alt tip de familii striga: „Trăiască înfrățirea între popoare!”, primea sau împărțea insigne la Casa ARLUS și se gudura la poalele protectoare ale mantalei „soldatului sovietic eliberator”. Nu e prima oară când îl surprind pe dl
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Pericolul era iminent la tot pasul. Zi și noapte până În 1989 se găsea cineva după gratii, În beciurile securității, păziți de torționari În uniformă, cu arme și alte instrumente de tortură și moarte. Mai toată lumea a fost urmărită, spionata, păzita, hăituita, stresata. * Părtașa la o astfel de viață a fost familia Alexandru Tăcu, despre care au scris atât de mult, dar Încă insuficient, scriitorii și ziariștii. Servindu-mă de lucrarea lor, realizată pentru a se face Înțeleasă atmosferă timpului, viața celui
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un proprietar. Norocul familiei Tăcu, dacă putem spune așa, a fost că reușise să pună pe picioare un mic local a cărui suprafață nu ajunge nici cât cea a unei garsoniere. Barul „La Matale” a devenit astfel casa unei familii hăituite pentru că are păreri proprii, pentru că are o libertate necondiționată de motive. Și așa poți să rămâi fără locuință” Poate că după pierderea tinereții În pușcăriile comuniste, a unuia dintre copii În răfuiala cu securitatea și a locuinței În cea cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mai pronunțată, cu buzele tremurându-i, Împleticindu-se din genunchi dar și În cuvinte, coborât la statutul de om pitic, peste care pedeapsă lui Dumnezeu nu iartă, nici În ultima clipă. O spunea privirea și figură lui rătăcita, de animal hăituit, Încolțit, fugărit, Îngrămădit la limita explicațiilor... ic, un a adus, si mai și, la ăbușir ușescu nu i-au dorit moartea prin loiali ori mai puțin dinci Gestul lui Miron Cozma, ieșit din pușcărie, de a-l arată cu degetul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
agenți care recrutează informatori, delațiunea devenise o politică de partid și de stat, mai eficace decît orice pluton de execuție. Denunțul e ridicat la rang de lege, un proiect de lege demonic, care îi face pe partizani mai singuri, mai hăituiți, mai lipsiți de apărare. Schingiuiții-schingiuitori, călăii-victime, vinovații-nevinovați, cei care au fost siliți să-și vîndă, de frică, din supliciu, din șantaj, semenii au fost la rîndul lor destinați unor cazne morale cumplite. Nu numai în rezistența din munți erau recrutați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de ceva întunecat. Pe măsură ce mă apropiam, transfocând spre portbagaj, apoi spre geamul din spate, însăși mașina păru să detecteze acest lucru - de parcă ea luase decizia și nu șoferul - și dispăru din colțul străzii Elsinore cu Bedford. Eram amețit. Mă simțeam hăituit, după care a început să adie o briză caldă și să se-audă în surdină bâzâitul a ceva ce putea fi o sculă electrică, și m-au trecut toate apele. Pulsul mi s-a accelarat, apoi, inexplicabil, am simțit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
el a fost legătura de solidaritate: Matei, Cezar, Nichita și Grigore. Trei poeți și un critic, Matei. Ce-i unea, în primul ceas, poate, a fost „spaima socială”, erau toți fii ai unei clase care pierduse și care era, literalmente, hăituită. Matei venea din burghezia „așezată”, la bourgeoisie aisée, Cezar, fiu de preot, ca și mine, cu părinți fugiți din Basarabia; Nichita, nepot de general rus, alb-gardist, general al Țarului, refugiat după revoluție în România, în Dobrogea, apoi la Ploiești, a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
posibil model, în "Rost", an VII, nr. 80-81, octombrie-noiembrie 2009, pp. 66-67. 9. Traian Popteanu, pilot de hidroaviație După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și instaurarea dictaturii comuniste în România, foștii ofițeri au format o categorie cu predilecție hăituită, marginalizată, umilită. Fiind oameni formați în spiritul demnității și onoarei, considerați o elită a vechii societăți, s-au adaptat greu unei situații în care erau puși în imposibilitatea de a-și câștiga o pâine altfel decât prin munca fizică cea
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]