487 matches
-
ocazie de a-mi schimba unul din vechile tipare comportamentale. Și, m-am gândit iritată, m-am săturat să aud răsunându-mi în creier vocea decorporalizată a lui Josephine făcându-mi tot felul de reproșuri. Și așa am continuat să hălăduim, trecând pe lângă un șir de bistrouri intime, cu lumini difuze. Chris le-a respins pe toate zicând: — Dar nu e puțin cam...? Am început să-mi pierd buna dispoziție și, cu fiecare dezamăgire, frazele mi-au devenit din ce în ce mai scurte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de ce nu primisem nimic? 63tc "63" Când am ajuns afară, în seara călduță, dintr-odată Chris a părut că mă observă din nou. Și-a petrecut brațul în jurul umerilor mei cu un gest firesc, amical, și așa am continuat să hălăduim pe străzi. Nu mă puteam împiedica să fiu fericită. Poate că totuși Chris mă plăcea. —Cum ai venit în oraș? m-a întrebat el. — Cu trenul. Te duc eu cu mașina. Bucuria mi-a încălzit sufletul. Mi-au plăcut cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
O știu și pe asta: vorbește de Rakovski, bulgarul român, antirus, devenit sovietic și mare bolșevic - după unirea Basarabiei cu România; a fost unul din cei mai Îndrăciți dușmani ai „actului”; până să-l belească Stalin și pe el, a hălăduit o vreme la Odesa, unde s-a ținut de mână cu una Roza, din cartierul Moldovanka - dimpreună au inventat ei doi „limba moldovenească”... Pe când depaaarte, la naiba, În Extremul Orient... - Cunosc cântecul, iar ai s-o citezi pe prietena ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nescrise ale deșertului, toate câte se aflau acolo aparțineau celui ce le găsea, căci sufletele care intraseră în rai aflaseră acolo toate bogățiile dorite, iar spiritele blestemate ale celor care, din cauza răutății lor, rămaseră afară nu prea aveau dreptul să hălăduiască pe vecie cu sacii plini. După aceea, împărți apa ce rămăsese între Abdul, care nici măcar nu deschise ochii ca să-i mulțumească, și cămila cea mai tânără, singura care se mai putea ține pe picioare încă vreo două zile. Bău sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
adăugat eu. Părea foarte furioasă. — Păi, asta e, dădu ea din umeri. Cred că, știi tu, n-au făcut-o. Ar fi nițel cam ca În Atracție fatală să ți-o tragi lângă peretele din vestiarul bărbaților, când prietena ta hălăduiește prin apropiere, nu? Dar ceva, ceva tot trebuie să fi făcut ei, pricepi? zise ea, oftând ca cineva trecut prin multe. Naomi e cam toantă În situații d-astea. Rosti acel „toantă“ așa cum o făcuse și mai-nainte, până ce cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
împiedice să intrăm în grădina cea mare. Cred că de asta nu o înșfăcaseră comuniștii să facă acolo blocuri școli spitale grădinițe, pentru că fusese el activist cu acte-n regulă. Maică-mea trebuia să se bată cu unchiu-său ca să putem hălădui în livadă. El ne-a omorât un câine, noi i-am otrăvit găinile. Înainte de a muri străbunică-mea, i-a lăsat casa din mijloc maică-mii. Pentru asta, fiii ei, cel din deal și cel din vale, nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
liberă! Cu băgare de seamă și cu bagdadul deschis, țarul făcu un salt. Portița scârțâi din țâțâni și o contesă din aluminiu îl pupă drept în obraji: poc-poc, apoi pleosc-pleosc și na, hodoronc-tronc! LXI După bacalaureat simt nevoia să mai hălăduiesc. Parcă nu-mi vine să mă întorc acasă, să înfrunt reproșurile Sabinei. Iau autobuzul 104, cobor în apropierea Cișmigiului și mă strecor pe străduțe până în parc. Mă hotărăsc pentru o bancă în rondoul scriitorilor, lângă bustul lui Vlahuță. E soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și nu o să mă mai ia nimeni. O să rămân fată bătrână. Punct ochit, punct lovit. Mă întristez groaznic, mă frâng de mijloc: - Ce vrei să fac? Nu avem casă, tu nu ai încă serviciu, cum vrei să fac propuneri concrete? Hălăduim încă două ore prin bezna cartierului, apoi ne întoarcem frânți. Bag cheia în broască, răsucesc ușor, deschid ușa cu băgare de seamă. Imediat capul cu bigudiuri al lui madam Ciolpan se ivește din dormitor: ce s-a întâmplat? Fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
băștinașe cunoscute, era raiul teratologic și rezervorul perpetuu, al haitelor de câini fără stăpân. Între escatologie și scatologie, nu-i decât un pas! cum ar fi sintetizat lucrurile Poetul. În acest habitat arid și sterp, pelasgic, lăsate de izbeliște ca să hălăduie și să se împuieze anonime, nestingherite, până la a patra și a cincea generație canină crescută exclusiv în sălbăticie, fără să fi recunocut niciodată ascendența și supremația omului, animalele sirepite reprezentau un pericol potențial letal, la adresa fiecărui cetățean al urbei, fie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
va fi niciodată avansat căpitan de navă. Acest post cu răspundere cere o anumită stăpânire dublată de îndemânarea reală de a conduce oameni. Kane nu era hărăzit cu niciuna din aceste calități. În comparație cu acelea ale superiorului său ierarhic, visele-i hălăduiau ca niște umbre confuze, răzlețe, străvezii, așa cum Kane era ecoul mai fin, mai puțin vibrant, al căpitanului. Dar vai, un "pro" are nevoie de o mare risipă de energie, iar Kane n-avea decât de pe o zi pe alta. Visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de insinuări pe care nu le înțelegeam până la capăt. Mă remorca mai departe de un deget și, uneori, când zăboveam mai mult, se aduna lângă umărul meu, mă trăgea și mă împingea până mă urnea din loc. Cu câtă plăcere hălăduiam printre peștii cu pielea plesnită, vopsiți artificial, din sala peștilor! Rechinii, narvalul cu dintele de doi metri care crease legenda inorogului, diavolul de mare, rombic, de patru metri pe diagonală, ca un zmeu de piele neagră, neîncăpînd în vitrine, erau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Când ești mic / nu te ia liftul. Și, dacă, la fel ca mereu, nevoia copilului e să-și hrănească imaginația, privind către alte făpturi, bestiarul la care are acces acum e mediat de factorul cultural, e artificializat de la început, aici hălăduind iepurele albastru sau lupul argintiu. De asemenea, nevoia de dragoste se menține, dar e vorba, mai degrabă, de întâlnire între sexe, care, departe de a fi un fapt cotidian, se transformă într-o întâmplare, și, din acest motiv, când întâlnești
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un om ambițios, tânărul a reușit să-și încropească o fierărie proprie, în apropierea locuinței. într-un spațiu nu tocmai potrivit pentru o asemenea îndeletnicire, meșterul reușea, totuși, să se descurce destul de bine. Acolo, în clipele de odihnă, imaginația lui hălăduia pe unde nu gândea. Biscornet visa tot felul de obiecte, utile și frumoase totodată, unele nefăcute încă de mână de om. Fără să-și dea seama, meșterul devenea un sculptor în metal, iar obiectele visate de el erau opere de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
în acele nopți de vrajă, în sufletul său au răsărit și s-au șlefuit versurile poeziei “Sara pe deal”, pe care apoi a pus-o pe hârtie în cerdacul Bojdeucii lui Creangă... Ajuns pe creasta Repedii, am lăsat privirea să hălăduiască asupra Iașilor - o reptilă antediluviană colăcită de-a lungul Bahluiului, cu multiple tentacule întinse pe cele șapte coline... Privesc la copăcimea din jurul meu. Toate frunzele au primit câte un bob de culoare de la darnica zână. Ici-colo, îmi atrage atenția câte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
întâlnirea de mâine, dacă nu chiar din astă seară”. “Am luat notă, prietene, și pentru asta îți mulțumesc”. După ce am mâncat, mi-am luat ulcica cu vin și m-am dus la fereastră s-o beau pe îndelete, cu privirea hălăduind peste tot ce se poate vedea din acel loc... Abia ce am luat câteva înghițituri din ulcica cu vin, că am auzit bătăi în ușă. “Cine poate fi?” - am tresărit eu. ― Intră - am rostit cu glas plin de speranță... ― Sărut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
apoi i-am bătut în ușă. Cuvântul de încuviințare a venit - mi s-a părut mie - cu oarecare întârziere. ― Sărut dreapta, sfințite. ― Fii bine venit, fiule. Așează-te colea pe fotoliu și spune-mi: te-ai gândit pe unde om hălădui astăzi? ― Apoi n-om merge prea departe de mănăstirea Sfântul Sava. ― Adică unde ne-or purta pașii? ― Ia până colea, la mănăstirea Golia. ― Atunci, cu Dumnezeu, înainte! ― La primul pas, ne iese în față actul din 20 ianuarie 1606, prin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
căruia se vedeau limpede urmele efortului... Ochii abia întredeschiși și lipsa zâmbetului din totdeauna... Drept urmare, am strâns cărțile înșirate pe masă și, după ce le-am pus în desagă, m-am ridicat. ― Poftă bună, fiule, și somn ușor. Mâine om mai hălădui prin cele vremuri, când neamul ista al nostru încerca să facă încă un pas pe calea istoriei devenirii noastre. ― Te rog, sfințite, să mă ierți pentru insistențele mele, dar fiecare document vorbește și asta mă face să zbor cu gândul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Hălăduind pe internet - pe www.scribd - dau peste Cartea lui Enoch pe care eminențele patriarhale de peste veacuri nu au selectat-o pentru a o înmănunchea în „Vechiul Testament”, dar esența ei se regăsește în Apocalipsa și chiar în retorica preoțimii contemporane. Cred
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93046]
-
om care și-a găsit sălaș în acel loc ar fi fost un călugăr. Ceea ce înseamnă că avem de- a face cu un timp istoric mai apropiat de Evul Mediu. Poate chiar cu începuturile acestuia, când nu numai prin Franța hălăduiau mulți asemenea iubitori de singurătate și de rugăciune. Amadour cică îl chema pe acel călugăr. De aici pornind, oamenilor nu le-a fost deloc greu să dea nume locului, apoi așezării. Ei au dat și stâncii numele omului și i-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
unei sfătuiri de taină cu Ioachim, Ștefan și Matei, cei dintâi mesteceni plantați pe dealul casei de la țară. Dar uite că totul se răzbună și, de la un timp, observ că ne încumetăm tot mai abitir, înhămați la ghidul turistic, să hălăduim prin muzee europene, prin catedrale, provincii și cartiere pitorești, de-a lungul Senei și Vltavei, pe Tejo, Main și Arno (Tania și pe Tamisa), colecționând cu excitație juvenilă informații năstrușnice, imagini hipnotice, senzații nebănuite, alături de cogitațiuni savante, fie și la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din urmă, am auzit un tușit ușor, așa ca pentru dresul glasului, apoi călugărul a început să vosbească, dar olecuță cam pe ocolite: „Suntem vechi cunoștințe, fiule. Și dacă stau și mă gândesc bine, chiar un pic de prieteni... Am hălăduit cândva împreună pe drumuri lungi și întortocheate, căutând limanul dincolo de ceață. Uneori am reușit. Alteori... Și nu din vina noastră, ci din pricina lipsei unui far care să ne arate calea spre țărm...Ne-am străduit și noi cât am putut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
asta ținând aproape jumătate de an. Tot la propunerea lui, au plecat, mai apoi,într-un lung concediu. Și la munte și la mare. Cel de la mare, a luat sfârșit printr-o superbă croazieră, cu unul din scumpele vase, care hălăduiau pe-acolo. Către final,însă, ceva s-aîntâmplat. În profesor s-a declanșat o gelozie, cumplit de bolnăvicioasă, care a aruncat, în aer, toată dragostea lor, ca o bombă izvorâtă din senin. I se părea că toți bărbații sunt nebuni după
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
multe rele Întunericul din cerul gurii este un semn veninos; moliile rod și-n os, mai ales când sunt ale urii. Invidia-i fată bătrână mereu la pândă, încât pe ndelete ne strânge de gât cu propria noastră mână. Răul hălăduie și nu-i ajunge cu câte blesteme se ncarcă; vine un timp când răbdarea înțarcă și, ca un țap, remușcarea împunge. Pocăința, credința de mai apoi, cheamă noile ploi să spele ale slăbiciunilor noastre rele ce-au răvășit frumusețea din
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și nu la sfârșitul aventurii sale acest Gosseyn care știa prea puțin despre el însuși. Fosa era păzită de o divizie de venusieni A, dar nimic nu stătea în calea valului redus, dar regulat, al celor care soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și nu la sfârșitul aventurii sale acest Gosseyn care știa prea puțin despre el însuși. Fosa era păzită de o divizie de venusieni A, dar nimic nu stătea în calea valului redus, dar regulat, al celor care soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]