492 matches
-
apă aghiazma în fântâni arteziene, în gheizere și apa ca un fierăstrău ce taie felii de marmură, ghilotina ce decapitează perfecte lespezi. Cu susur cristalin un păstrăv la oblânc. Vom fi și noi apa țâșnind deasupra zidurilor, mușcând din var, hălăduind mortarul acestui cosmos ce-și schimba fața, moare și se naște în scutece de apă în giulgiu de izvor, în jilțul chiuvetei în foița de aur și lacrimi. Săgeata în arc Ei credeau că bolile apar asemeni metalelor sub pământ
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
și umbre ușoare înaintea sa, avea sentimentul dureros și neobișnuit, că ele aproape nici nu se întâmplaseră aievea, pe cât de repezi și de pieritoare se dovediseră a fi fost... Trecuse bine de pragul amiezii, când Anghel Furcilă, sătul de-atâta hălăduit prin vie, s-a îndurat să iasă din ea, aproape de nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneală, o bună dispoziție și o poftă de viață nemaivăzute. A mai aruncat o privire de jur-împrejur și, nedând de ceeea ce se aștepta, țopăind
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
triplului poem: În zidul acesta enorm în care cândva a fost o ușă, odihnește de-a pururi porcarul și porcii lui; cu toții sublimii, s-au prefăcut hăt de mult în cenușă dar umbrele lor sunt în ceruri și împreună cu serafimii hălăduiesc prin toloacele veșnice. În poemul-capodoperă „Flanela”, un ins vorbăreț (INS vine de la latinul ens-entis, desemnând însuși Eu-l filosofic!) ține să-i aducă aminte iubitei de un pulover: „spuneai că-mi șade/ ca o armură de smalț”. Personajul se dovedește
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
intraseră în bucătărie și-și luaseră câte o bucată de pâine pe care o molfăiau nepăsători. Nu mai aveau supraveghetori să-i certe. La rândul meu abia am reusit sa ma strecor către casă. Câini slobozi, vagabonzi sau de rasă, hălăduiau speriați printre coloanele de fugari. Liftul nu mai funcționa. Am urcat agitat pe scări. Ușa apartamentului era încuiata. Mi-am scos cheile. Abia am reusit sa nimeresc broască. Mâinile îmi tremurau. Am deschis. Ea nu era. Nu venise sau se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
o ipoteză optimistă. Orice ideologie este ipotetică și conține un grad mai mare sau mai mic de utopie. Valoarea incontestabilă a cărții constă în altceva: în bogatul arsenal de informații-argument și interpretări ingenioase menite să susțină ideea centrală. Stelian Baboi hălăduiește prin lucrarea sa de la infinitul timpului și Universului până în microcosmosul bioatomului, dând la lumină secrete din laboratoarele divine. El înlocuiește pe Marele Anonim a lui Blaga cu Inteligența cosmică, care face și desface de miliarde de ani lumi înzestrate cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
un om ambițios, tânărul a reușit să-și încropească o fierărie proprie, în apropierea locuinței. într-un spațiu nu tocmai potrivit pentru o asemenea îndeletnicire, meșterul reușea, totuși, să se descurce destul de bine. Acolo, în clipele de odihnă, imaginația lui hălăduia pe unde nu gândea. Biscornet visa tot felul de obiecte, utile și frumoase totodată, unele nefăcute încă de mână de om. Fără să-și dea seama, meșterul devenea un sculptor în metal, iar obiectele visate de el erau opere de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
în cenușă cu răcire lentă. Nimic nu mai mergea. Nici chiar aparențele, din ce în ce mai palide, nu mai lăsau vreo speranță salvării unei căsnicii întemeiate din capul locului pe himere. Gândurile iubărețului împărat - serios marcate de răspunderile lui statale, politice și militare - hălăduiau în fel și chip. Fericirea personală devenea aproape supusă celei generale. Chiar îi încolțise ideea căsătoriei cu Caterina, sora țarului Alexandru I al Rusiei. Sau cu oricare alta din surorile acestuia, căruia i se șoptise la ureche propunerea, la întâlnirea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
ne duci dorul. Și eu aș vrea s-o am dădacă pe Măriuța - l-a liniștit Cotman râzând, mai cu poftă ca niciodată. Nu mă pot plânge. Dar una-i să stai închis într-o cămăruță și alta-i să hălăduiești pe cele drumuri... Ai vreme și pentru asta. N-au intrat zilele-n sac - l-a liniștit Mitruță. Acum duceți vă și vă îndestulați, că sunteți înghețați și flămânzi. Apoi om mai tăifăsui... * Măi oameni buni, nu vi se pare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că cel aievea era părăginit și aproape dărâmat. Și-a suflecat mânecile, a cărat chirpici din vale, a reclădit bisericuța, a zugrăvit chipuri de sfinți pe pereți, și-a ridicat alături o chilioară și și-a spus: Aici am să hălăduiesc și am să-i slujesc Domnului până la sfârșitul zilelor mele". De atunci trecuseră mai bine de patruzeci de ani. Cobora în târg extrem de rar, de pildă după lumânări din ceară curată, care să nu afume pereții zugrăviți cu sfinți ai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Hălăduind pe internet - pe www.scribd - dau peste Cartea lui Enoch pe care eminențele patriarhale de peste veacuri nu au selectat-o pentru a o înmănunchea în „Vechiul Testament”, dar esența ei se regăsește în Apocalipsa și chiar în retorica preoțimii contemporane. Cred
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93046]
-
treptat de acest incendiu ciudat, ca niște planete rătăcitoare, pe când el rămâne orbit și tușind din cauza fumului... Dar ce poate fi mai înălțător decât sacrificiul prin creație? Ce-și poate dori un scriitor mai mult decât ca romanele sale să hălăduiască singure, purtându-i numele pe buzele a mii și mii de cititori? Deși se știe - și este bine să te conformezi! - lor nu le sunt de-ajuns cărțile. Trebuie să le spui mereu, în ziar, la televizor și la radio
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
unei sfătuiri de taină cu Ioachim, Ștefan și Matei, cei dintâi mesteceni plantați pe dealul casei de la țară. Dar uite că totul se răzbună și, de la un timp, observ că ne încumetăm tot mai abitir, înhămați la ghidul turistic, să hălăduim prin muzee europene, prin catedrale, provincii și cartiere pitorești, de-a lungul Senei și Vltavei, pe Tejo, Main și Arno (Tania și pe Tamisa), colecționând cu excitație juvenilă informații năstrușnice, imagini hipnotice, senzații nebănuite, alături de cogitațiuni savante, fie și la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
înalt era rangul lor în ierarhie. Ei se mișcau printre noi și totuși erau nevăzuți, auzeau tot ce spunem, chiar în intimitatea caselor noastre, și totuși nimeni nu bănuia unde își țin misterioasele întruniri, prin ce rețea de canale subterane hălăduiesc... Dac-aveau cu toții ochi de azur, era pentru că însuși sângele lor era azuriu, ca al zeilor și-al păianjenilor. Incoruptibili și distanți, rasă de stăpâni venită din alte zone ale Cosmosului, acești "băieți" (semn al virginității lor rituale) de o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
m-am ghemuit pe-o parte în așternut, cu fața spre ghebosul care dormea horcăind, cu gura căscată spre tavan. Mâna beteagă îi atârna în golul dintre paturile noastre, cu degetele desfăcute și palide. Omul era în somn. Sufletul îi hălăduia departe. Dacă mi-aș fi întins atunci mâna și i-aș fi atins cu degetul meu unghiile lui înnegrite de cizmar? Dacă m-aș fi transferat în trupul lui de martir? Aș fi rămas să zac acolo, pentru totdeauna, un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spre dimineață Îți vine chef de plecat În lume. Pleci cu prietenul și colegul tău, Călin Țanovici. El are o iubită pe care o cheamă Vișinica. Împreună, mâncați o ciorbă de burtă la un birt pe la capătul tramvaiului 10, apoi hălăduiți pe nesfârșitele maidane din spatele fabricii de cărămidă de la Dămăroaia, dincolo de Casa Scânteii spre Băneasa. Vorbiți despre Lucian Blaga și despre un roman american De veghe În lanul de secară. Lovindu-se de un ciot, Vișinica Își scrântește piciorul, Călin Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
centrul Sofiei. Semeni cu fiul lor ca două picături de apă. Capeți mâncare și bani. O mâncare iute, sufocantă, după care trebuie să bei litri de apă, și o hârtie de o leva zilnic, pe care trebuie s-o drămuiești. Hălăduiești prin munții din preajma Sofiei, pe la Mănăstirea Boiana și spatele tău e Încercat serios de bastoanele milițienilor. Ba dansezi și cânți cu niște tineri englezi În spatele Mausoleului lui Dimitrov, ba te cațeri prin copacii din parcul Levski, ca să vezi o formație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dar vreau să te vindec cu un cuvânt, doar cu o vorbă. Se spune că țarul Petru își face un oraș într-o mlaștină, unde vara, noaptea, lumina nu pleacă deloc. Ca o ceață. Stă lumina palidă și parcă atârnă hălăduind pe deasupra bălților. Acolo nu-s niciodată triluri de privighetoare, iar păsările de zi înnebunesc, cântând de cu seară crezând că-s zori. Și oamenii nu pot dormi, umblă năuci pe unde apucă... — Mare doftor ești, Pylarino, uite că mi-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai nou decât Marea Moartă sau chiar decât sălbăticia spectaculoasă a Tsin-ului, unde timp de-un ceas am hoinărit sub lumina stranie a soarelui alburiu, printre stâncile albe pe unde (aflu din ghidul meu de călătorie) triburile lui Israel au hălăduit atâta amar de vreme (de unde am luat ca suvenir - și chiar o am aici în buzunar - o piatră din acelea despre care ghidul meu m-a informat că a fost folosită de Țipora 1 pentru a-l tăia împrejur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cerc vicios aproape imposibil de oprit. - Vreau să dați 110%, le cere Carol Humphrey luptătoarelor sale. Vreau să le smulgeți inima din piept și să-i nimiciți cu totul, mă auziți? Nu se va termina aici! Vom învinge! Vocea îi hălăduiește prin coridoarele peșterii unde au găsit refugiu din calea lui Mallami. Apoi ea arată spre mormanul de femei împușcate și târâte înăuntru: Au murit ca niște amazoane. Nu le vom uita. Răzbunarea va fi a noastră. În lumina bolnavă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
botul liber și, bineînțeles, tata plătea oalele sparte. Apoi, povestea fratele meu mai mare, tata l-a dat unui țăran dintr-un sat, Găureni, în schimbul unei căruțe cu struguri. Copiii nu știau nimic de acest schimb. Într-una din zile, hălăduind fratele meu cu alți copii prin satul Găureni în căutarea iazului pentru scaldă, au trecut întâmplător prin fața unei case. În curte, într-un lanț, era un câine mare și frumos care scheuna. Îl văzuse pe fratele meu și-l recunoscuse
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pare rău, băiete, că te las, descurcă-te cum poți, vin vremuri grele și pentru tine, sărmane!” M-am mai uitat odată la casa noastră, la curtea copilăriei noastre, am cuprins cu privirea șoseaua Păcurari și peisajul cimirului evreiesc unde hălăduisem de atâtea ori și am plecat spre gară. Plângeam, noi, copiii. Părinții își ștergeau cu palma pe furiș câte o lacrimă care țâșnea din ochi. Vagonul lung de marfă în care ne-am instalat îl împărțeam cu o familie tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
găsim pe Sandu! Acesta mai luă cu el încă doi vecini, veni și tata, și cu lanternele în mâini, începură să-l caute pe băiat. L-au căutat toată noaptea, dar nu l-au găsit. Au strigat, au fluierat, au hălăduit de la pârâul care despărțea casele de imașul cu epave, până la dealul Căprița, dar degeaba. L-au căutat și în locurile periculoase, unde fusesem și noi, copiii. Noi n-am plecat acasă, ne țineam scai de cei mari. Aveam părul zburlit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fi cazul să lăsăm la Iași unele maniere și să intrăm în hora aceasta mare unde se nivelează atitudini și educații primite în familie, cu grosolănii și bădărănii ce începeau să se furișeze ca niște șerpi în noi. Acasă, când hălăduiam prim împrejurimile orașului la furat struguri, mere, pere, cu ștrengăriile noastre, eram regi, și conți, și duci, iar acum se terminaseră toate și încă nu știam nimic din ceea ce ne aștepta. Îl vedeam lângă noi pe caporalul Olteanu, care era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-l focu’, lasă, mi-am scos pentru doi ani de cipici. Ce-i trebuie atâta buleandră ? Aglaia chicoti ca o fată. Iute ca o șopârlă, pășea mărunțel înainte ; din când în când se oprea, s-o ajungă și celelalte. Așa hălăduia la toate hramurile și o lume o știa că nu prea era întreagă la minte. Fura. Mințea. Plângea fără alegere toți morții la parastase și, dacă intra în casă străină, băga pofticioasă mâna în oala de pe foc. Dar se pocăia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o pereche de pantofi din piele de Cordoba, lucrați manual de Edward Green. Stilul acesta anume se cheamă Dundee. Arată șic până când observi talpa Vibram. Pielea are grosime dublă. Pantoful Dundee e pentru când vrei să străbați proprietățile funciare, să hălădui prin noroaie purtând cravată, cu cockerii spanioli În urma ta. A trebuit să aștept patru luni pentru pantofii ăștia. Pe cutie scria „Edward Green: Maestrul Cizmar pentru cei Puțini“. Exact ăsta sunt eu. Cei puțini. Am luat-o pe Julie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]