1,117 matches
-
N-AM VISAT DE MULT CĂ ZBOR (versuri, 100 pagini, A5 manșetat ) GELU DRAGOȘ: Alexandra evadează prin versurile ei, din existența banală și monotonă într-un loc de poveste, idilic și mai puțin zgomotos. Ea își definește cele două talente hărăzite de muze: harul de a cânta iubirea și sensibilitatea crescută în față minunilor lumii. Poeta, prin poemele sale, aduce un elogiu iubirii sincere, nepătate, singura în stare să înfrunte timpul și moartea. Femeia este prezentă nu numai ca un partener
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE – 9 IUNIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365464_a_366793]
-
Nu la toți. Doar unora. Celor privilegiați și dragi Lui. Altora le-a dăruit munții, dealurile, podișurile sau câmpiile. Dobrogenilor, oameni aleși ai lui Dumnezeu, le-a dăruit marea. O bogăție inepuizabilă în frumos. Acelor cărora nu le-a fost hărăzită această moștenire, Le-a spus că au nevoie doar de un șevalet, de o pensulă, de câteva culori, multă inspirație sau talent și pot să-și dăruiască singuri propria lor mare. Pot s-o așeze acolo unde vor ei. Chiar
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
regăsim în biserica ortodoxă. M-am convins demult că Dumnezeu lucrează prin oameni. Oameni cărora le dă har și putere să vindece, să zidească, să sfințească. În fiecare loc din lumea aceasta, El își trimite aleșii. La Movila Miresii a hărăzit mai multe nume, dar cele pe care am ales să le reamintesc, în aceste materiale cititorilor mei sunt: preotul Sinca Marius și primarul Dumitru Panțuru. Închei cu o vorbă înțeleaptă din învățăturile Sfinților Părinți, care spune că: Meritul omului nu
OMUL SFINŢEŞTE LOCUL – PARTEA A II-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364953_a_366282]
-
cu puterea nesfârșit de miraculoasă. Poate nu îndeajuns, doar atât cât pot eu. Despre mama, nici nu am putut să scriu decât foarte târziu, două poeme. Era frumoasă tare. Tuturor din familia mea, tată, mamă, verișoare, bunici le-a fost hărăzită o frumusețe ieșită din tiparele obișnuite. Eu semăn mai mult cu cine știe ce strămoș... Oameni înalți, cu ochii albaștri, absolut toți, în afară de mine. Remarcabili oriunde și-ar fi făcut apariția. Și pe stradă ieșeau în evidență de la o poștă. Mama purta
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
că nu eram fecior -, zâmbetul celor mai frumoase flori din „grădina curcubeului meu”, plânsetul pietrei sub șuierul vântului, susurul izvoarelor și limpezimea lor, seninul fiecărei dimineți și clinchetul stelelor pe cerul nopților grele de-atâtea vise, mi-au fost ursitoare hărăzindu-mi dragoste de frumos, de liniște, de adevăr și de oameni. Poate că aveam și-un condei rătăcit prin căruța încărcată de doruri pe care-am avut-o necontenit aproape, ori pe unde mi-a fost dat să ajung ... Primul
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
ei, singurul vinovat la o adică fiind Creatorul, că „dotarea” prevăzută n-a fost cea mai fericită, că ar mai fi trebuit lucrat până să ne aducă pe toți la „linia de start și finalizare către perfecțiune” , că i-a hărăzit pe fiecare cu reproșabile (și reprobabile!) imperfecțiuni „îndeajuns ca să-i ațâțe” și câte și mai câte. De aici și zădărnicia invectivelor reciproce, chiar dacă nu mutilante (la propriu!) însă consumate și stropite cu picanterii de tot felul, mai mereu pe tărâmul
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
Nichita, tu din Transilvania iar el din București?”. „Păi el m-a făcut nepotul lui", i-a răspuns zâmbind prietenul meu. Atunci profesorul a început să-i dezlege câteva din misterele ce-nvăluiau personalitatea celui cu care, parcă îi era hărăzit să se reîntâlnească mereu de-atunci înainte, pe traiectoria pe care nea Mitică o va urma în exil... „Cu ăsta înveți cea mai formidabilă meserie. Ăsta joacă la cai”, i-a spus Ionescu, destăinuindu-i câte ceva din trecutul avocatului Nichita
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
al vieții, pictorul italian, tocmai aici la peste șaizeci de kilometri de Torino, pe malul lacului Viverone. Ce tot caută în viața ei și cine i-l aduce cu atâta insistență? Așa-i scris în destinul ce i s-a hărăzit la naștere de către ursitoare, să-i aparțină? Pentru cât timp? Oricâte gânduri i-ar fi trecut prin minte, multiplicate în milioanele de secvențe pe secunda trăită, nu s-ar vedea părăsind precum Doina, casa în care s-a născut, orașul
ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365648_a_366977]
-
susțin mulți. Și în limbajul de zi cu zi aș spune că s-a cam încetățenit ideea că omul își alege soarta. Și în mare parte au dreptate. Însă, în cazul meu, destinul de a fi scriitor mi-a fost hărăzit precum haina și misiunea soldatului. Pot spune că el m-a ales pe mine și nu eu pe el. Am avut, desigur, un aport în toată scurgerea timpului efemer, doar în sensul că am acceptat să fiu, dar nu fără
DESTINUL M-A ALES de MARINA GLODICI în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365739_a_367068]
-
aducă gânduri bune! Credința mea să fie credința mea, doar atât! Doamne am nevoie de putere, de curaj, de sănătate, de un sistem cerebral complet.” De aici, înțelegerea faptului că i s-a mai dat o șansă: „Renașterea mea e hărăzită pentru a putea face bine altora. Simt cum mă pune la încercare forța „binelui”. Am coborât din nou pe pământ...poate tocmai pentru a înțelege „omul”. Dar și o conștientizare a faptului de a trăi, pentru că niciodată nu simți mai
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
doi, legați prin iubire, nu puteau fi totuși despărțiți de jocul hazardului (judecată?) crud și nedrept, se impune o rezolvare, poate extremă, dar absolut necesară. Desigur cel care povestește, în narațiune, Vagabondul, va lua o decizie, intervenind în jocul destinului hărăzit de o altă putere, și, asumându-și păcatul suprem al sinuciderii, va încerca să corecteze tragicul mers al sorții. Dar oare va reuși? Nu vom afla niciodată însă, rămâne ca o tristă temă de reflexie... Vom mai afla doar că
REALISMUL INCREDIBIL AL EXISTENŢELOR DE SUB POD de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351890_a_353219]
-
e deșertăciune”, acela nu este în măsură să-și vadă dimensiunile puterii. Vrem mult, și este omenește să vrem mult, dar trebuie să fim conștienți de faptul că limitele noastre ne îngrădesc. • Sunt oameni predestinați gloriei și glorificării? Da, cei hărăziți cu geniu (în cazul Gloriei) și cei care descind dintr-un anumit neam și obligați să ilustreze acel neam (glorificații). Glorificații sunt, fatalmente, trecători. Pot intra în Istorie, pot intra în Enciclopedii. Întrebarea este: pentru cât timp? • Să nu uităm
GLORII, MODELE ŞI CAPODOPERE de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352287_a_353616]
-
Negulescu, apărută în 2013, la Editura „Singur”, se constituie într-un veritabil discurs hermeneutic, deopotrivă prag și treaptă a înălțării spre ținuturile pure ale gândirii poetice născătoare de hierofanii. Poezia este, prin excelență, un spațiu eterat, rezervat inițaților sau celor hărăziți de soartă să reveleze prin cuvânt inefabilul traseu al minții și al sufletului spre lumea văzutelor și a mai puțin văzutelor. Din acest centru, el, Poetul, creionează sensul demersului său inițiatic, „icoana drumului” spre spațiile siderale. Cuvântul este locul în
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DUMNEZEU ȘTIA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1247 din 31 mai 2014 Toate Articolele Autorului DUMNEZEU ȘTIA S-a fost hărăzit de Cel-de-Sus, dintr-o sămânță, pe un loc mănos, undeva, pe Olteț mai în jos, să se-ntrupeze, între alte ființe, o ființă nobilă, destinată, fără nici o vină, să risipească vacuumul violet, de multă vreme, în acest teritoriu, impotent. La
DUMNEZEU ŞTIA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350608_a_351937]
-
România, din îndepărtata comună Dărmănești, unde acum cincizeci și ceva de ani slujise chiar tatăl meu, preotul Constantin Sârbu, despre care părintele Dumitru Ichim mi-a vorbit în dese rânduri deosebit de frumos. Dar mai aveam atunci să descopăr un om, hărăzit de Dumnezeu să scrie.), Petru Ilie Birău, născut la 12 mai 1966 în localitatea Câmpia, jud. Hunedoara, pictor, psiholog, publicist, autor de povești și altfel de proze (În copilărie mama, Marina Birău n. 1924, d. 2013, îmi povestea cum, atunci când
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
cunoscut autor care, prin cărțile sale și un bogat program de conferințe pe tot globul, recent și în România, explică oricui dispus să asculte suficient de atent ca să și înțeleagă cum să-și construiască fiecare viața care i-a fost hărăzită spre a trăi omenește și a lăsa amintiri plăcute ca urmă a trecerii sale. Noi toți în ansamblul întregii omeniri sau în egoul individual specific trăim într-un pat al lui Procust, un tipar limitat de propriile concepții. Patul este
LIDERI ŞI TIPARE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350627_a_351956]
-
și că, cifra 7 ilustrează întregul mister al existenței, fiind formată din cifra 3, (reprezentând unitatea troicăi familiale, tată, mamă, prunc), plus cifra 4, (care însumează numărul elementelor vitale: apă, pământ, aer, foc)! Iar noi mai credem că am fost hărăziți, predestinați prin conștiență să împlinim toate faptele vieții, parcurgând-o oricât de frumos printre ceilalți asemeni (iubind, suferind, ratând, ajutând, eșuând, etc. și iar luând-o de la capăt) cu lacrimă ori bucurie, pentru a ne putea rotunji și întregi pe
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
travestit. Ești o stea, o concepție, ești un sistem, un principiu greu de ajuns, ești luna mea de pe pernă, o buruiană extirpată, o floare presată între poeziile mele preferate. Același lucru vrem, să fie primăvară. Dormisem în camera cea mică, hărăzită pentru musafiri, dar având curba efortului de dimineață viguroasă, mă scol înainte de vreme, ies din camera fără viață și intru în bucătărie ... să mă întâlnesc cu o viziune magică. David al lui Michelangelo? Un gladiator în miniatură sau un Raffael
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
oameni pe care îi iubim până la capăt.” Relația de prietenie cu d-na Lucia Olaru Nenati, care mă onorează și mă înnobilează, având un singur țel - adâncirea în spirit, confirmă ,,Declarația de iubire” a lui Gabriel Liiceanu. Ne-au fost hărăzite minunate ceasuri de taină ale cuvintelor, descoperind un Om născut anume să ne uluiască, care izvorăște continuu și se reinventează permanent, un creator hăruit, ce lasă urme, intrînd în legendă, de fiecare dată altfel, dar mereu constant în genialitatea sa
LA MULTI ANI, LUCIA OLARU NENATI! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352021_a_353350]
-
Măiastra Gorjului - Maria Tănase. Doamna profesoară Eugenia Florea m-a trecut în program... să cânt după Ciocârlia cântecului românesc, Maria Ciobanu, producându-mi o emoție enormă dar și încrederea în destinul meu că-mi urmez calea ce mi-a fost hărăzită de Creator! Să cânt cu patimă și dor nestăvilit din cântecele noastre, luate din zarea albastră, dragostea românilor: „Mă-ntreba neica-aseară", și „Sus în deal la curmătură"! Ce poate fi mai frumos pentru o tânără de 17 ani care este
2013) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352012_a_353341]
-
Moravurile rele și necinstea, Pe saduchei și farisei afurisea Dreptatea, buna viețuire propovăduia. Pe Irod Antipa l-a înfruntat Și acesta l-a decapitat. Prorocul cel mai mare fiind Ajunge-n timp un mare sfânt. Biserica trei Sărbători i-a hărăzit A Nașterii, Soborul și a Capului Tăiere. IONEL GRECU Referință Bibliografică: SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1467, Anul V, 06 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ionel Grecu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL de IONEL GRECU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352201_a_353530]
-
de om care se revarsă în aer și se amestecă cu ceilalți pentru a le șlefui sufletele și a-i preface în îngeri. Nu-i așa că Domnul le-a dăruit glas oamenilor că și păsărilor, doar unora le-a fost hărăzit să deschidă prin cântec porțile cerului în urma lor vom pași toți ceilalți spăsiți precum valurile în urmă corabiei. Referință Bibliografica: Om și pasăre / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 301, Anul I, 28 octombrie 2011. Drepturi de
OM ŞI PASĂRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356412_a_357741]
-
te determină să-l ții pe-aproape.Ne-am împrietenit de cum ne-am cunoscut, fiindcă Vasile știa, cu dibăcie, să se facă plăcut și reușea să te cucerească fără nici o sforțare.” Nici ei nu știau pe atunci că le era hărăzit să parcurgă împreună aceeași traiectorie a vieții lor, dincolo de frontierele României: se întâlniseră în Iugoslavia, au plecat în Italia și un timp, au rămas la Trieste, apoi, în lagăr, la Torino; în anii ce-au urmat s-au reîntâlnit la
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
în ultimul rând, de un strop de iubire, de puterea de a oferi ca artist, ce ai mai de valoare în tine. Mai presus de toate, însă, arta înseamnă până la urmă, și destin. Un astfel de destin i-a fost hărăzit și Ioanei Farcaș, un talent în devenire. La numai douăzeci de ani, câți numără în prezent, aceasta face cinste generației tinere de plasticieni. În viziunea ei, pictura este pe deplin sinonimă cu un legământ, asemenea celui al căsătoriei. Cine optează
ATUNCI CÂND CULOAREA DEVINE UN MOD DE EXPRIMARE A SINELUI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355864_a_357193]
-
își amintească întotdeauna, că a făcut o promisiune solemnă pentru toată viața. Cine optează pentru artă nu are voie să uite că și-a luat angajamentul de a trăi pentru și prin frumos, până în ultima clipă ce i-a fost hărăzită în marea sa trecere pe pământ. O mare trecere care pentru Ioana Farcaș a început pe 10 mai 1989. Născută la Baia Mare, aceasta și-a dezvoltat încă din primii ani dragostea pentru estetic. Cei dintâi dascăli pe care Ioana i-
ATUNCI CÂND CULOAREA DEVINE UN MOD DE EXPRIMARE A SINELUI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355864_a_357193]